Cuplul si al treilea. Cum trebuie procedat cand in relatie apare un oaspete nepoftit

Un start “bun”? Sau un start “rau”? ajungem adesea sa ne intrebam cand ne confruntam cu o criza in relatie. De acest start va depinde calitatea drumului pe care relatia il parcurge si chiar destinatia ei, la adanci batraneti sau pe undeva pe traseu. Startul “bun” ar insemna ca doi oameni sa se intalneasca, sa fie disponibili sa iubeasca si sa nu existe niciun obstacol in calea fericirii lor. Neangajati emotional in alte relatii, cu ranile cicatrizate, mai bogati emotional, dupa ce au reflectat la dificultatile ce apar in cuplu, cei doi oameni, in mod traditional femeia si barbatul, se vad, se plac, se indragostesc si simt ca vor sa-si petreaca viata impreuna. Se formeaza cuplul. Start bun! Un start “curat”: 1+1 = 2. Vor descoperi si trai impreuna iubirea matura si vor avea de facut fata multor crize.
Un cuplu care provine dintr-o relatie de triangulare are la baza formarii lui trei persoane. 1+2 = 2. Un start trisat! Un barbat doreste ca femeia altui barbat sa fie a lui sau o femeie doreste ca barbatul altei femei sa fie al ei, intr-un mod in care acea persoana dorita ar fi ultima de pe pamant. Cel mai adesea, acesti doi oameni continua sa se intrebe daca iubirea lor a fost un start bun pentru relatia lor, daca fericirea lor nu inseamna implicit nefericirea altuia. Am in minte cateva exemple de cupluri cu un start din triangulatie. Unele au ajuns la destinatie, adica si-au finalizat relatia de doi debutata din trei, iar altele isi continua calatoria.
Povestea de viata a unei doamne de aproape 40 de ani contine separarile ambilor indragostiti de sotii lor pentru ca ei doi sa fie impreuna. Adesea, in istoria unui partener sau a ambilor, vom gasi o casatorie in jurul varstei de 20 de ani. O casatorie de tinerete care satisfacea cerintele proaspatului tanar. Dupa aproape douazeci ani, cei doi au evoluat si nu s-au mai simtit bine impreuna. Au nevoie de separari ca sa devina fiecare “Eu”. Aparitia tertului pune in act decizia la care reflectase deja de o vreme. Se indragosteste si, pana sa isi finalizeze relatia pe care oricum o simtise “pe butuci”, se si implica emotional in alta relatie. Asa se ajunge ca ceea ce se prevedea a fi o separare identitara devine o ruptura de celalalt partener, o iesire din relatie pe usa din spate, tradand, inselandu-si asteptarile si ramanand cu povara ca ceva nu e bine si ca acest “nefunctional” ii apartine. Relatia noua de cuplu este presarata cu vinovatie. Se acuza, mai mult sau mai putin direct, mai mult sau mai putin constient, de “furt”, de distrugere a unui echilibru la care contribuise intreaga viata. Ei pot fi doi oameni “destinati” sa fie impreuna. Poate ca intalnirea lor, dupa ce amandoi au fost casatoriti de la varste aproape adolescentine, doar acum a fost posibila. Oricum, acum, fiecare isi face separarile necesare pentru a-si asuma propria individualitate …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *