In razboiul pe care il duce impotriva Consiliului National al Audiovizualului (CNA) pen?tru salvarea postului OTV de la inchidere, Dan Diaco?nescu face dezvaluiri so?cante de?spre „mafia audiovi?zua?lului”. La inceput, Diaco?nescu a povestit opiniei publice cum a avut loc debu?tul sau in presa. Concret, realizatorul OTV a relatat amanunte necu?noscute despre Dan Voicu?lescu, fostul sau patron de la trustul Intact. Odiseea lui Diaco?nescu la Intact are date si amanunte care configu?reaza un portret deloc favo?ra?bil „profesorului” Dan Voicu?lescu. De pilda, cum oamenii umanistului l-au pus sa retur?neze toate cadourile primite de ziua sa de nastere, in ca?dru festiv, de la patronul An?tenelor in timpul celor aproa?pe patru ani cat i-a fost angajat.
Descoperit de jurnalistul Horia Alexandrescu, cel care l-a lansat in presa si pe Marius Tuca, Dan Diaconescu a fost angajat de Dan Voiculescu sa puna pe picioare „Jurnalul national”. Nu dupa mult timp, spune Diaconescu, la un moment dat a ajuns „in impas cu salariile” si a imprumutat de la alta companie a lui Voiculescu banii necesari pentru plata ziaristilor. „Suma pe care o imprumutasem nu era o suma foarte mare. Mi s-a spus ca nu stiu sa gestionez foarte bine activitatea unui ziar de vreme ce am ajuns in impas cu salariile. Acesta a fost primul incident. Am mai rezistat acolo inca un an de zile, intr-o atmosfera care mie, un tanar de aproape 26 de ani, mi s-a parut infernala”, a povestit Dan Diaconescu.
Pentru a ilustra atmosfera infernala care domneste in cadrul trustului Intact, realizatorul OTV a povestit episodul „scaunelor”. „La un moment dat nu aveam suficiente scaune in cladire, in redactia ziarelor pe care le faceam (…) Intr-una dintre sedintele con?siliului de administratie, din care faceam parte ca sef al depar?tamentului mass-media al trustului, alaturi de ceilalti sefi ai departa?mentelor de constructii sau de ciment ale acestui imperiu financiar, am luat cuvantul, se intampla prin 1995, si am spus ca as vrea macar 40 de scaune, o investitie noua, fiindca erau atat de multi angajati incat nu mai aveau unde sa stea, ca sa nu mai vorbim de vizitatorii care veneau in redactie. Situatie care dura de vreo sase luni de zile. Sedinta era condusa de domnul Dan Voiculescu. Solicitarea mea a fost intampinata cu proteste de ceilalti opt-noua sefi de departamente care participau la sedinta. Mi-au spus toti ca sunt nebun, ca mai vreau si scaune dupa ce ca scot ziar dupa ziar, ca nu ma mai satur de investitii etc. Am fost certat in fel si chip si nu era prima data. Si atunci domnul Voiculescu a zis: „Haideti sa nu fie nici ca el, care cere 40 de scaune, dar nici ca voi, care nu vreti sa-i dati vreun scaun: sa-i dam 20 de scaune!” Si astfel a fost adoptata decizia cu majoritate de voturi.”
In continuare, Diaconescu relateaza ca dintre cele 20 de scaune a primit primeste doar 10, cealalta jumatate fiind repartizata de directorul general si mana dreapta a lui Voiculescu, celorlalte departamente si birouri din trust, care si ele sufereau de „lipsa acuta a scaunelor”. Tot atunci, povesteste Diaconescu, batranul director general i-a dat de inteles ca patronului Voiculescu, pe care il cunostea de peste 20 de ani, nu numai ca nu i-ar place risipa ci, mai mult, este extrem de zgarcit. Lucrurile s-au desfasurat tot mai rau pentru Diaconescu, astfel incat a luat decizia sa plece si sa-si infiinteze propriul ziar, Oglinda, urmat, mai tarziu, de OTV.
Realizatorul OTV mai povesteste ca in cei aproape patru ani cat a lucrat la Dan Voiculescu, si-a sarbatorit ziua de nastere de trei ori, aniversari la care patronul Antenelor i-a facut cate un cadou. Pe care, ulterior, i l-a luat inapoi, cu citatie de la instante. „Eram primul lui angajat pe acest domeniu, al presei. Primul cadou a fost un videocasetofon, la a doua aniversare mi-a dat un autoturism Dacia, chiar daca nu aveam carnet, iar la a treia aniversare, cand am implinit 25 de ani, am primit cheile unui apartament, situat chiar vis-a-vis de sediul Antenei 1. Cheile le-am primit intr-un cadru public, cu ocazia petrecerii, de fata fiind ceilalti invitati, colegi de-ai mei. Eu nu m-am interesat de acte, de celelalte amanunte juridice, eram tanar si naivi.
Stiindu-se nevinovat, si-a consultat avocatul si alti apropiati cu privire la citatie. Uitandu-se mai atent la document, Diaconescu a vazut ca era indicata si seria aparatului. Ajuns acasa, a observat ca seria respectiva era a videocasetofonului primit cadou de la Voiculescu cu trei ani inainte. „Cand am vazut despre ce era vorba, l-am restituit imediat.” Apoi au urmat si alte citatii. „Chiar inainte de lansarea ziarului „Oglinda”, am primit alta citatie care se referea, de data aceasta, la un autoturism Dacia. Acum stiam deja ca este vorba de autoturismul primit cadou cand implinisem 24 de ani. Am restituit urgent Dacia respectiva, dupa ce am schimbat acumulatorul si cauciucurile cu altele mai slabe si mai uzate. Si acest proces, daca se poate spune asa, s-a stins in fasa. Am primit, in sfarsit, si a treia citatie, referitoare la apartamentul care mi se daduse cadou, cum credeam eu. Dar, am aflat ulterior, locuinta nu era pe numele meu. Si, astfel, am trimis cheile intr-un plic, alaturi de o felicitare, chiar de ziua domnului Voiculescu, la petrecerea pe care o dadea. Mi-au spus cativa cunoscuti cum a reactionat fostul meu patron. A deschis plicul, s-a bucurat cand a vazut felicitarea, si a spus ca „uite, Danut a ramas tot copilul meu, chiar daca a plecat nu m-a uitat!”. Cand insa a vazut si cheile apartamentului, nu s-a mai bucurat!”, a povestit Dan Diaconescu.
Ulterior, dupa mai multi ani, la o intalnire intamplatoare, intrebat de Diaconescu ce a fost cu citatiile prin care i-a luat inapoi cadourile pe care i le oferise, Voiculescu, zambind, i-a spus ca habar n-are despre ce este vorba. (M.G.S.)
Un an mai tarziu, dupa ce mi-am dat demisia de la Intact, am primit cateva citatii prin care eram acuzat de sterpelirea unui videocasetofon – Dan Diaconescu
Dosarele lui Felix nu sunt secrete
Documentele referitoare la colaboratorii Securitatii, trimise instantelor de CNSAS, nu sunt secrete de stat si nu se impune ca magistratii care solutioneaza aceste cauze sa detina certificatul ORNISS.
Precizarea a fost facuta de presedintele Colegiului CNSAS, Ladislau Csendes, intr-o adresa trimisa Tribunalului Bucuresti, unde se reia maine procesul Dan Voiculescu – „Felix”.
Amintim ca procesul in care seful conservatorilor a contestat decizia CNSAS privind colaborarea sa cu Securitatea a fost amanat tocmai pentru ca judecatorul caruia i-a fost repartizat dosarul a apreciat ca are nevoie de un certificat de la Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat (ORNISS) pentru a putea judeca respectivul caz. „Inscrisurile depuse de CNSAS in dovedirea actiunilor sale nu contin informatii clasificate ca .
Imprejurarea ca documentele ce reprezinta copii certificate ale materialelor existente in dosarele intocmite de fosta Securitate poarta denumirea nu este de natura a schimba aceasta concluzie”, se arata, potrivit Mediafax, in nota transmisa instantei de CNSAS.
Regimul documentelor intocmite de Securitate, in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, s-a modificat odata cu intrarea in vigoare a Ordonantei de Guvern 24/2008 si instituirea dreptului de acces la propriul dosar de Securitate, precum si prin promovarea deconspirarii fostei Securitati, iar Legea numarul 187/1999 opereaza de drept. CNSAS subliniaza ca numai un regim restrictiv, cum este cel privitor la informatiile secrete, ar fi fost de natura a impiedica aplicarea legii, astfel nicio norma nu stipuleaza ca documentele Securitati ar trebui sa fie secrete. „Pe cale de consecinta, neexis-tand nici macar ipotetic posibilitatea ca in dosarele constituite la nivelul instantelor de judecata, in materia desconspirarii fostei Securitati, sa existe documente clasificate ca , consideram ca nu se impune ca magistratii care solutioneaza aceaste cauze sa detina certificatul ORNISS”, mentioneaza conducerea CNSAS.
