Dana Deac si Monica Tatoiu se lupta cu cancerul

spot_img

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

Cea care le-a adus faima, mai presus de toate, a fost capacitatea lor de a lupta pina la capat, de fiecare data cind si-au propus sa apere o cauza. Monica Tatoiu si Dana Deac sint doua luptatoare de prima linie iar acum au de dus cea mai grea batalie: aceea pentru propria lor viata.
Dana Deac: „Am fost victima unui malpraxis care ma putea costa viata”
Intr-un interviu acordat in cel mai recent numar al revistei „Q magazine”, Dana Deac – una dintre putinele vedete adevarate ale micului ecran – povesteste ca, din toamna trecuta, a fost diagnosticata cu cancer la sin. A facut o mamografie de rutina, iar doctorita iresponsabila si incompetenta care a „citit-o” a dat rezolutia de corp sanatos. Dupa patru luni, un alt medic, i-a aratat celulele canceroase, pe aceeasi mamografie: „Vedeti, doamna, acest fluture? Acesta este cancerul dumneavoastra…” Fiul ei s-a cutremurat cind a aflat si a intrebat-o speriat: „Dar se vindeca, nu-i asa?” A fost imediat operata, pentru ca boala se manifesta agresiv si atacase deja ganglionii. Acum urmeaza tratamentul cu citostatice, dupa care, timp de o luna si jumatate, va fi supusa la iradieri. „Pentru mine – se destainuie Dana Deac – cancerul nu este doar o cumplita maladie pe care o tratezi si, pina la urma, trece. Este o schimbare de destin. Au ramas in jurul meu si cu mine doar cei care ma pretuiesc cu adevarat. (…) Am facut chiar un ecarisaj al relatiilor personale.” A pierdut prietenii de „vreme buna” dar a cistigat, in schimb, aliati care ii sint alaturi in batalia pe viata si pe moarte. „Nu exista `gindire pozitiva`, exista doar durere, spaima, disperare, mirosul mortii care-ti salveaza viata (asa descriu eu tratamentul cu citostatice, care sint, de fapt, otravuri puternice picurate in singe, cam patru litri in decursul a 4-5 ore). Lupti cu moartea de una singura, suferinta te face empatica cu sinucigasii si cineva binevoitor iti spune doct `gindeste pozitiv!` Nu, nu poti gindi pozitiv pentru ca suferi, iar suferinta trebuie dusa pina la capat.” In acelasi interviu, Dana Deac povesteste ca pierderea mamei sale, in urma cu 10 ani, a dezechilibrat-o, ca are un frate mai mic cu patru ani, care traieste in Italia, ca a fost casatorita cu un coleg de facultate, de care s-a despartit din motive metafizice, dar a ramas cu un dar nepretuit – copilul. Poate el este singurul care poate intelege si simti prin ce trece acum mama sa. Dar Dana Deac nu se lasa invinsa cu una, cu doua. Va continua sa-si faca meseria, ca director al postului TVR 1, va continua sa traiasca din rasputeri, asa cum ii sta bine unei luptatoare.
Monica Tatoiu: „Cred in puterea rugaciunii si in semnele pe care ni le trimite Dumnezeu”

O vedem mereu la televizor, senina si sigura de sine, adevarata intruchipare a reusitei: are o casnicie frumoasa, un copil cu care se mindreste, o casa frumoasa, o afacere de succes si foarte multi bani. Cu toate acestea, Monica Tatoiu traieste – cu discretie – teroarea cruntei boli care si-a aratat coltii cind avea doar 22 de ani: „Tatal meu, desi fiul unei femei simple, care avea doar patru clase, era un medic cardiolog faimos si un diagnostician de exceptie. Imi spunea ca organismul uman are capacitatea de a transmite semne, prin durerea care apare inainte de instalarea bolii. Daca stii sa-ti asculti organismul, poti distinge semnale din partea acelui echilibru interior pe care noi il distrugem pe toate caile. Am avut probleme inca de la 14 ani, dar la 21 de ani s-a declansat o hemoragie care a durat sase luni. La 22 de ani, mi s-a pus diagnosticul de cancer si mi s-a indicat sa fac histerectomie totala. Cel care m-a impiedicat sa ma supun operatiei, a fost un bun prieten de familie, medicul stomatolog Cobilanski. El ne-a explicat ca organismul tinar are o uriasa putere de regenerare si, odata celulele canceroase eliminate, ajunge sa fi ra-mas una singura, neobservata, si cancerul se va dezvolta cu si mai multa agresivitate. Am ales sa urmez un tratament hormonal in urma caruia am supravietuit, in schimb n-am putut sa ramin insarcinata. Eram foarte slabita, aveam o anemie pronuntata, lesinam pe strada… Mama, care e foarte credincioasa, s-a rugat si se roaga in continuare pentru mine. M-a invatat sa cred in forta vindecatoare a credintei in Dumnezeu. Am descoperit, apoi, schitul Calugara, care se afla in apropiere de Oravita, ascunsa sub o stinca prabusita. Se afla doar doi calugari in schit, dar se intimpla adevarate miracole. Femei cu cancer in ultimul stadiu, s-au rugat acolo si, dupa trei luni, erau vindecate. In 1994, am trait si eu o minune: s-a nascut Victoras. Totul a fost bine pina toamna trecuta. Am stat la mare trei saptamini, mi-am luat laptopul cu mine si am muncit in continuu. Soarele, stresul, oboseala, tigarile au de-clansat exact simptomele pe care le-am avut la 22 de ani. Medicul meu ginecolog, Anca Cioltei (o somitate in domeniu) m-a supus examenului RMN si s-a vazut „o formatiune veche” care ar putea sa declanseze cancerul. Doctorul Martineanu mi-a spus sa astept un semn de la Dumnezeu, ca sa stiu ce am de facut de aici inainte. Stiu ca il voi primi, asa cum l-am primit in `94, cind mi s-a spus ca puiul meu, nou nascut, nu va trai pina dimineata. Primul meu gind a fost sa ma sinucid, dar m-am rugat cu disperare la icoana pe care o gasisem intr-un cimitir, sotul meu ma tinea de mina, si, iata, Victoras traieste, voinic si sanatos. Eu si acum ma rog pentru binele lui Victoras si al altor co-pii si asta imi da lumina de care am nevoie.”
Asteptind verdictul din partea medicilor sau al Divinitatii, Monica Tatoiu si-a petrecut duminica facind ordine in rafturile cu carti.
Cu aceeasi seninatate pe care i-o stim dintotdeauna. Poate fi si acesta un semn.

spot_imgspot_img