Cea mai comuna dintre poftele omenesti – ma refer la cele alimentare – este cea de dulce. De cate ori nu ne trezim cautand sau cumparand frenetic ceva dulce? Problema pentru sanatatea noastra nu este ca ni se face pofta, ci ce fel de dulce dorim.
Se spune ca la oameni gustul pentru dulce si aversiunea pentru amar sunt innascute. Experimentele realizate de pediatri au aratat ca, din primele zile ale vietii sale, un nou-nascut recunoaste si apreciaza spontan aroma dulce, care il incita sa bea laptele matern, si respinge la fel de spontan aromele acide sau amare.
Explicatia data de evolutionisti este ca aversiunea pentru amar provine de la faptul ca numeroase plante toxice sunt amare, iar gustul innascut pentru dulce se leaga de faptul ca in natura alimentele dulci reprezinta surse de energie usor asimilabile de organism. Mda, ideea e ca de la natura la prajitura e un mare pas. Si nu unul foarte sanatos.
Ce este zaharul?
Cu toate ca se cunosc efectele dezastruoase ale zaharului (rafinat/industrializat), noi continuam sa-l consumam. De ce? Ca sa raspundem la aceasta intrebare, mai intai trebuie sa stim care sunt diferentele intre tipurile de zahar.
Zaharul este un carbohidrat care se gaseste in forma sa naturala in mai toate alimentele pe care le mancam. Zaharul rafinat este cel extras din trestia de zahar sau sfecla de zahar si se numeste zaharoza. Odata cu rafinarea, fibrele, mineralele si vitaminele dispar, acestea fiind necesare pentru digerarea zaharului. Alte tipuri de zahar, de origine vegetala, sunt: fructoza (fructe, miere), glucoza (miere, cereale, fructe si legume), maltoza (orz), xiloza (lemn sau paie), iar de origine animala – lactoza (lapte), riboza (carne). Acestea fac parte din categoria glucidelor simple. Cea de-a doua categorie de glucide sunt cele complexe si contin amidon. Oricare ar fi tipurile de glucide, ca sa le poata asimila, organismul le transforma in glucoza (zaharul din sange). Glucoza este energia cu care functioneaza organismul si creierul nostru.
Este „medicamentul” pe care natura il pune la dispozitie pentru buna dispozitie! Este sursa exclusiva de combustibil a creierului. La nevoie, organismul poate converti lipidele si proteinele in glucoza, dar nu si neuronii. Glucoza imbunatateste memoria, concentrarea si capacitatea de a invata, alunga melancolia si atenueaza iritabilitatea. Asa cum suntem dependenti de oxigen, tot asa nu putem trai fara glucoza. De aici nevoia de dulce. Carentele de glucoza pot determina creierul sa functioneze mai lent, dar si nivelurile prea ridicate sunt extrem de daunatoare (pot distruge celule).?
Nu extenuati organismul
Glucidele simple, dar si cele bogate in amidon ajuta la o mentinere constanta a glicemiei, necesara unei bune functionari a organismului. Oscilatiile intre hipo- si hiperglicemie sunt cauzate de cantitatea si de calitatea zaharurilor si de viteza cu care acestea sunt absorbite in organism, adica de indicele glicemic (IG) al alimentelor. Cu cat un carbohidrat se absoarbe mai usor, cu atat IG este mai mare, si invers. Din pacate, sistemului modern de prelucrare a hranei contine cantitati uriase de carbohidrati cu indice glicemic (IG) ridicat – zahar rafinat si amidon (cartofii albi, anumite tipuri de orez, painea alba, fursecuri, biscuiti), care obliga pancreasul sa creeze cantitati mari de insulina zi de zi.
Ca sa evitam acest lucru, este bine sa ne orientam dupa alimentele cu IG scazut care descurajeaza aparitia variatiilor mari si bruste ale glicemiei, creand o situatie mai echilibrata. Alimentele cu IG scazut (leguminoase – fasole, naut, linte; legume, nuci) reduc pofta de mancare si stimuleaza arderea grasimilor din organism. De asemenea, puteti pune otet sau zeama de lamaie in mancare pentru a scadea IG-ul. Combinarea cartofilor cu alimente cu IG scazut reduce riscul cresterii glucozei indus de cartofi. Mancati frecvent si in cantitati mici pentru mentinerea glicemiei la o valoare constanta.
Cand consumam alimente cu IG ridicat, chiar daca simtim o imbunatatire a tonusului general, creandu-se o crestere rapida a energiei, aceasta se va consuma la fel de repede.? Simtim apoi nevoia de a consuma alt aliment bogat in zahar si ciclul se reia. Organismul ajunge intr-un final sa fie extenuat. Deoarece cantitatea de energie furnizata este mai mare decat necesarul organismului, acesta o va transforma in grasime. De aici si ingrasarea, dar si depresia. Un motiv poate fi insuficienta cromului. Acesta ajuta la reglarea glucozei in sange. Deficitul de crom favorizeaza perturbarea tolerantei la glucoza si scaderea numarului de receptori de insulina (necesari pentru prelucrarea zaharului din sange). Astfel apar hipoglicemia, colesterolul ridicat si trigliceridele marite, hiperactivitate, carii dentare, obezitate, hipertensiune arteriala, ficat gras, …
