O hotarare recenta a unei instante judecatoresti bucurestene arunca in aer activitatea jurisdictionala a Federatiei Romane de Fotbal. Astfel, apare posibilitatea excluderii FRF din structurile internationale de profil, precum FIFA si UEFA, ca urmare a nerespectarii unor dispozitii esentiale ale actelor de aderare. Printr-o sentinta din 20 ianuarie a Curtii de Apel Bucuresti, au fost anulate o serie de articole din Statutul FRF, la cererea agentului de jucatori Mircea Moise.
Curtea de Apel a considerat ca justitia nu se realizeaza prin activitatea FRF, ci prin cea a instantelor de judecata, asa cum sunt ele mentionate in art. 126 alin. 1 si 2 din Constitutie. Astfel, sunt declarate neconstitutionale urmatoarele prevederi din Statutul FRF: recunoasterea jurisdictiei Tribunalului de Arbitraj pentru Fotbal si obligatia de a se adresa, pentru rezolvarea oricarui litigiu cu caracter intern, doar comisiilor cu atributii jurisdictionale ale Federatiei. In statut, recurgerea la jurisdictia oricaror instante de drept comun este interzisa.
Daca hotararea CAB ramane definitiva, dupa solutionarea recursului la Inalta Curte, FRF se va confrunta cu o mare problema. Activitatea competitionala interna poate fi blocata de un sir interminabil de procese la instantele civile care nu au sectii specializate in sport. In cazuri similare, forurile fotbalistice au oprit participarea echipelor de club si a echipei nationale in orice competitie internationala. Cea mai recenta disputa cu FIFA a avut-o statul polonez, care a pierdut batalia.
Printr-o sentinta din 20 ianuarie a.c. a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal, au fost anulate o serie de articole din Statutul FRF privind activitatea jurisdictionala a acesteia, la cererea lui Moise Mircea, detinator al unei licente de agent de jucatori.
Astfel, judecatorul a considerat ca sunt contrare Constitutiei si legilor in vigoare urmatoarele prevederi statutare: cele ale art. 6 lit. d) (privind recunoasterea jurisdictiei Tribunalului de Arbitraj pentru Fotbal de la Lausanne, Elvetia, astfel cum este ea definita in statutele FIFA si UEFA) si e) (obligatia de a se adresa, pentru rezolvarea oricarui litigiu cu caracter intern, izvorat din aplicarea statutelor si regulamentelor FRF, doar comisiilor cu atributii jurisdictionale ale acesteia, care vor solutiona litigiul, recurgerea la jurisdictia oricaror instante de drept comun fiind interzisa), art. 14 lit. e) partea finala (prvind recunoasterea jurisdictiei TAS de catre membrii afiliati ai FIFA), art. 56 alin. 2 (conform caruia deciziile Curtii de Arbitraj pentru Fotbal sunt definitive, irevocabile si executorii pe plan intern pentru toti membrii afiliati, jucatorii si oficialii acestora, precum si pentru oficialii FRF/AJF) si art. 57 alin. 1 (care reglementeaza intreaga activitate jurisdictionala a FRF). Astfel, potrivit dispozitiilor acestui din urma articol al statutului, litigiile izvorate din, sau in legatura cu, activitatea fotbalistica din Romania, in care sunt angrenate cluburi afiliate si oficiali ai acestora, oficiali ai FRF/LPF/AJF, jucatori, agenti de jucatori sau agenti de meciuri se solutioneaza exclusiv de catre instantele competente prevazute de Statut. Recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun este interzisa, cu exceptia litigiilor de munca dintre cluburi si jucatori sau dintre cluburi si antrenori, in aceste cazuri hotararile date de instantele de drept comun urmand a fi puse in executare potrivit legislatiei muncii in vigoare. Recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun in situatia litigiilor de munca exclude dreptul de a mai apela la jurisdictia comisiilor. Recurgerea la jurisdictia comisiilor cu atributii jurisdictionale ale FRF in situatia litigiilor de munca exclude dreptul de a mai apela la jurisdictia instantelor de drept comun.
TAS este competent sa solutioneze orice litigiu dintre FIFA, UEFA, confederatii regionale, federatii nationale, ligi, cluburi, jucatori, oficiali, agenti de jucatori sau agenti de meciuri licentiati, daca statutele FIFA/UEFA/FRF nu prevad altfel, apelul trebuind inaintat acesteia in termen de 21 zile de la comunicarea deciziei. TAS nu va judeca apeluri introduse impotriva deciziilor privind chestiunile de aplicare a regulamentelor sportive, cum sunt Legile Jocului sau probleme tehnice ale competitiilor, sau referitoare la suspendarea unei persoane fizice de pana la doua jocuri sau o luna, inclusiv.
Justitia nu se poate realiza prin activitatea FRF
Pentru a decide anularea, Curtea de Apel a considerat ca, in Romania, justitia nu se realizeaza prin activitatea FRF, ci prin cea a instantelor de judecata, asa cum sunt ele mentionate in art. 126 alin. 1 si 2 din Constitutie. Argumentul ca prevederile respective ale Statutului federatiei ar fi obligatorii, ca urmare a dispozitiilor Statutului FIFA, a carei membra este si FRF, a fost respins, considerandu-se ca FIFA nu poate impune statului roman sa recunoasca pe teritoriul sau o jurisdictie ce nu corespunde exigentelor constitutionale, iar Statutul FIFA nu constituie un act normativ care sa poata inlatura dispozitii ale legii fundamentale. Daca aceasta hotarare judecatoreasca va ramane definitiva, dupa solutionarea recursului de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, FRF se va confrunta cu o mare problema de ordin intern si, mai ales, international. Astfel, anularea textelor statutare care interzic accesul la instanta de judecata si reglementeaza solutionarea litigiilor izvorate din sau in legatura cu activitatea fotbalistica de catre organisme proprii, contrar situatiei existente in celelalte tari, impune concluzia ca aceste litigii vor urma sa fie rezolvate de instantele de drept comun, precum oricare alta cauza judiciara. Totodata, inlaturarea prevederilor statutare privind jurisdictia TAS ar putea duce la excluderea FRF din FIFA si UEFA, ca urmare a neindeplinirii conditiilor impuse prin statutele federatiilor, internationala si europena.
Speranta este la Inalta Curte de Casatie si Justitie
Decizia Curtii de Apel nu este lipsita, evident, de critici. Prin ea se incalca, inainte de toate, principiul independentei legislatiilor, recunoscut si in dreptul roman, in sensul ca se ignora reglementarile specifice civile si se aplica in mod fortat cele ale contenciosului administrativ. Intr-adevar, ca persoana juridica de drept privat, FRF este supusa reglementarilor cuprinse in O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, iar statutul sau a fost verificat, sub aspectul legalitatii, de catre judecator, cu ocazia acordarii personalitatii juridice si dispunerii inscrierii sale in registrul oficial. Ca atare, si litigiile legate de actele sale constitutive sunt de competenta instantelor judecatoresti prevazute de respectiva ordonanta, adica tribunalul in a carui raza teritoriala isi are sediul federatia, si nu de cea a instantelor de contencios administrativ. Interpretarea judecatorului de speta in sensul ca, in virtutea statutului sau de utilitate publica, FRF este asimilata autoritatilor publice, conform Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, nu poate conduce insa la concluzia ca actele sale constitutive ar deveni acte administrative, supuse astfel jurisdictiei speciale. In realitate, sunt aferente regimului administrativ cel mult actele emise de FRF, in ipostaza sa de purtatoare a interesului public, Statutul ramanand pentru mai departe supus regimului de drept civil, al asociatiei si fundatiilor.
Cazul de fata ridica si o alta mare problema, cea a necesitatii reglementarii exprese si clare a raporturilor dintre FRF si structurile internationale de afiliere, tinand seama de specificul organizarii si functionarii acestora, precum si a competentelor sale in plan disciplinar si modalitatilor de exercitare a acestora. Ramane speranta ca instanta suprema va corecta sentinta Curtii de Apel, FRF isi va adapta actele constitutive cat mai bine la specificul statutului sau juridic si naturii activitatii pe care o desfasoara, iar legiuitorul va adopta reglementarile corespunzatoare pentru a transa, in mod clar, aspectele neelucidate.
