Era odata un om care iubea povestile. Traia in saracie, dar fara de griji, bucurandu-se de orice, avand mintea mereu plina de vise. Dar lumea din jurul sau ii parea cenusie, rea, impietrita la inima si bolnava. Si aceasta il durea.
Intr-o dimineata, pe cand trecea printr-o piata insorita, ii veni o idee.
a”Ce-ar fi daca le-as spune oamenilor povesti? Le-as putea istorisi despre bunatate si iubire; cu siguranta astfel i-as face mai fericiti.”.
Se inalta pe o banca si incepu sa zica povesti in gura mare. Batrani, femei, copii, zabovira o clipa pentru a-l asculta, dar apoi se intoarsera la ale lor, continuandu-si drumul. Stiind bine ca lumea nu se poate schimba intr-o zi, povestitorul nostru nu se descuraja. In ziua urmatoare se intoarse in acelasi loc si grai din nou cele mai miscatoare cuvinte care puteau iesi din inima sa. Din nou se oprira cativa oameni, desi …
