Catalin a trait din 2000 pana in 2012 printre straini. El a inteles ce inseamna emigratia, cum esti tratat in Spania de catre functionari si institutii – spital, primarie, politie.
„Experienta mea este povestea unui rezident in Spania, intre 2000 si 2012. Am ajuns acolo impreuna cu sotia, cu doar 300 de dolari in buzunar, fara sa cunoastem pe nimeni si cu o minima cunoastere a limbii. Nu iesiseram niciodata din Romania, habar nu aveam ce ne asteapta.
Am lasat sotia cu bagajele pe o banca in statia centrala din Barcelona si am inceput sa intreb in dreapta si-n stanga unde ne-am putea caza ieftin; abordam mai ales taximetristi. Era duminica, am cumparat cateva ziare si am incercat sa sun pe la anunturi, dar vorbeam cu robotii.
Intr-un final am gasit ceva provizoriu vorbind cu un tigan din Bosnia, care ne-a dus intr-un apartament impartit de el cu albanezi, gruzini si romani. Ne-au ajutat putin doi frati romani, care erau oarecum tot incepatori acolo.a”
Cum gasesti de lucru
„Timp de aproape o luna am cautat serviciu. Plecam dimineata de acasa, unul pe o parte si celalalt pe alta a strazilor, si intrebam pe toata lumea. Oamenii erau atat de amabili, incat, atunci cand ne explicau cum sa ajungem la un posibil angajator si vedeau ca nu prea intelegem, ne luau de mana si ne duceau acolo. A fost greu, pentru ca nu aveam acte, dar am gasit ceva si am tinut cu dintii de munca aia pana am gasit alta mai buna.a”
Pornirea unei firme
„In paralel, am mers si la un avocat sa demaram procedurile de obtinere a rezidentei. Respectiva doamna a facut imposibilul si ne-a ajutat de parca eram familia ei. Iar de platit ne-a cerut exagerat de putin, cam cat am platit cazarea o noapte la un hostel. A inteles ca am venit acolo de nevoie si nu avem bani, asa ca ne-a luat doar ce a cheltuit ea pe drumurile la diverse autoritati.
Actele ne-au iesit dupa un an si jumatate, moment in care ne-am adus si copiii din tara. Tot atunci am lasat serviciul si mi-am infiintat propria firma. Am dat un telefon la acelasi cabinet de avocatura si le-am spus ca vreau sa-mi fac o firma de constructii. M-au intrebat ce nume vreau sa pun firmei, au verificat, al doilea a fost OK.
Mi-au explicat ca trebuie sa infiintez firma impreuna cu un spaniol. Cum nu aveam atunci astfel de prieteni, s-a oferit aceeasi avocata sa ma ajute, urmand ca dupa un timp sa trecem actiunile ei pe numele sotiei mele. Au intocmit statutul, au luat programare la un notar si ne-am intalnit acolo. Ne-a citit notarul cele cinci pagini ale statutului, am semnat eu si avocata si, din acel moment, am inceput activitatea. Totul a durat cam doua ore, nu mi-a mai trebuit niciun fel de autorizatie, cerere, alta hartie aiurea, ca la noi.
Sotia mea a lucrat patru ani si jumatate la un bar-restaurant care functiona de 35 de ani, iar patronii ne-au spus ca in cei 35 de ani nu au avut niciun control! Asta ne-a dat curaj.a”
Primii pasi in afacere
„Dupa doi ani am decis sa trec actiunile avocatei (80%) pe numele sotiei. Ei au intocmit actele, ne-am intalnit la notar, am semnat, am platit acestuia si gata. Am vrut sa-i dau cateva mii de euro avocatei pentru ajutor, dar m-a refuzat. A zis ca ne-a ajutat pentru ca suntem oameni seriosi si meritam sa fim ajutati. Bineinteles ca am ajutat-o si eu cu oferte de munca pentru alti imigranti, pe care-i ajuta asa cum facuse si cu noi. In resta?? am devenit prieteni buni!
In relatiile cu clientii, atunci cand le spuneam ca sunt roman, majoritatea aveau o tresarire, un fior, dar, chiar si asa, imi acordau o sansa si ma lasau sa execut lucrarea.
Cei care ma cunosteau deja preferau sa le lucrez, eu chiar daca eram mai scump decat spaniolii lor, pentru ca eram foarte serios. S-a intamplat ca un client nou, o agentie imobiliara, sa-mi dea un apartament pentru renovat. Mi-au explicat la inceput ce vor, au venit apoi pe la jumatatea lucrarii sa vada stadiul si sa-mi mai dea bani, apoi au venit la sfarsit sa lichidam.
Au fost extrem de multumiti si, din acel moment, doar ma sunau sa trec sa iau cheile pentru alt apartament, sa stabilesc eu ce trebuie facut si sa le spun pretul. Deci eu stabileam totul – ei nu mai veneau absolut deloc, nici macar la sfarsita?? Doar ma intrebau daca apartamentul poate fi pus in vanzare.a”
Relatia stat-cetatean
„Am trait personal experiente in relatia cu diverse institutii. De exemplu, primaria. Daca voiam sa iau pe cineva in spatiu (avea nevoie de asta ca sa obtina rezidenta), mergeam cu el la o primarie, oricare (acolo poti rezolva orice problema la orice primarie din tara), aratam actul meu de identitate, pasaportul respectivului si spuneam ca-l iau in spatiu. Nu faceam nicio cerere, nu da-deam nicio explicatie, nu eram intrebat ce, de ce, cum etc. Inregistra datele respectivului in sistem si-i dadea adeverinta.
Odata am mers la o primarie pentru o lista cu eventualele amenzi de parcare, care n-ar fi ajuns la mine deoarece imi schimbasem domiciliul, dar la masini nu-l schimbasem. Functionarul, care nu ma cunostea, m-a intrebat de ce nu schimb domiciliul pe actele masinilor, iar eu i-am spus ca ma gandesc sa plec din Spania si nu mai vad rostul. S-a uitat omul la mine cu parere de rau (parca avea lacrimi in ochi) si m-a intrebat: „Asa rau -ne-am purtat cu dumneavoastra incat vreti sa plecati?”. Asta se intampla dupa izbucnirea crizei, cand erau deja voci care spuneau ca din cauza noastra, a emigrantilor, nu au ei serviciu.a”
Experienta cu spitalul
„Fiului meu i-a iesit ceva pe limba, am mers la medic, i-au facut analize, i-au dat un tratament si l-au programat pentru o eventuala operatie peste 30 de zile. Trebuia sa mergem la spital in ziua x, la ora 15.
In ziua x, el a plecat dimineata la scoala, dar dupa circa o ora am fost sunati de la spital. Ne spuneau ca fiul nostru este la ei, dar sa stam linistiti, ca nu este nimic grav. Cu greu am realizat ca era vorba de alt spital si ca, de fapt, se intamplase altceva cu copilul. In metrou a stat cu mana lipita de usa, iar cand aceasta s-a inchis, el avand degetele foarte subtiri, i-au intrat intre usa si peretele vagonului. S-a oprit metroul automat si in 3 minute au venit politia si salvarea. Cu toate ca nu era grav, l-au dus la spital, l-au tratat si ne-au sunat sa-l luam acasa. Era aceeasi zi in care trebuia sa mearga la spital pentru problema cu limba.a”
Nu exista spaga!
„La ora 15 eram la celalalt spital, i-au facut un control, au constatat ca nu mai avea nimic, dar au zis sa ramanem peste noapte ca sa-i mai faca o serie de analize, sa se asigure ca-i sanatos. Camera cu doua paturi pentru bolnavi si doua fotolii pentru insotitori, cu televizor, frigider, baie si telefoane cu linie externa la fiecare pat. Mancare pe o tava mare, trei feluri, desert si suc natural, mai ceva ca la restaurant. I-au facut analizele, dimineata le-a revizuit un medic, a constatat ca totul este in regula si l-au externat.
La plecare, ne-au dat o factura de 1.300 de euro. Fiind prima data in aceasta situatie, am vrut sa o platesc, dar mi-au zis ca nu-i nevoie, este doar ca sa stiu cat costa serviciile prestate si ce se face cu banii din asigurarea mea (asigurare pe care oricum o primisem gratis odata cu rezidenta). Despre spaga nu pot spune decat ca nici cu o floare nu-i poti „atinge” pe medicii ori asistentii de aici, ei nu inteleg ce vrei, de ce le dai floarea aia. Nu exista spaga.a”
Totul pe un card
„Cardul de sanatate nu sperie pe nimeni (si din asta am primit odata cu rezidenta). Aici chiar functioneaza. Daca ai un accident, o urgenta, o consultatie, ceva, …
