Oroare. Suferinta. Tortura. Butoaie cu TNT si srapnel. Bombe cu napalm. Bombe cu fragmentare. Fosfor. Infometare. Moarte. Moarte. Moarte. Apoi fuga. Oroare. Suferinta. Deznadejde. Pe toate le citesti in ochii refugiatilor sirieni. Ochi febrili, nu numai din cauza amintirilor arzatoare, dar si din cauza bolilor dobandite in taberele insalubre pentru refugiati, pe unde au fost stopati din exodul lor spre viata. Toate acestea au devenit „emblemaa” poporului sirian.
Grecia. Peste 60.000 de refugiati si migranti au fost stopati din marsul lor spre Europa.? Uniunea Europeana spera ca va reloca jumatate dintre acestia, prin cote ce tin seama de conditiile ce pot fi oferite de tarile-gazda. Insa politicile antirefugiati din UE ingreuneaza relocarea. Nu ma voi referi la refugiati si migranti in general, ci doar la cei sirieni, subiect ce-mi este cunoscut de peste trei ani, timp in care i-am vazut in propria tara, in tabere incropite la granita cu Turcia, oricand tinta bombardierelor lui Bashar al-Assad, presedintele Siriei care a pus toata armata pe poporul revoltat impotriva cla-nului conducator.
?
I-am vazut refugiati in Turcia, incercand sa nu se departeze de tara lor, in speranta ca marile pu-teri democratice vor opri macelul si …
