Vlad Perju, doctor in drept al Universitatii Harvard,?este si profesor de drept la Boston College.
A fost unul dintre expertii consul?tati de „Naturea” inainte de publicarea articolului in care Victor Ponta era acuzat de plagiat.
Va asteptati ca un verdict in cazul Ponta sa fie dat dupa patru ani?
Vlad Perju: Sunt doua lucruri incredibile in legatura cu aceasta situatie. Primul: faptul ca au trecut atatia ani. Fiind atat de evident, oricine isi putea da rapid seama ca teza lui Ponta e un plagiat. Ma asteptam ca institutiile statului sa reactioneze repede, dar ele au fost complet aservite politic. Imi amintesc de un ministru al Educatiei, o figura vulgara (Liviu Pop – n.red.), care a desfiintat o comisie de expertiza si a numit alti membri care sa dea un verdict de neplagiat. Mi s-a parut scandaloasa si prima reactie a Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti, care a anuntat ca nu are competenta sa se pronunte.
Dupa ce decanul si-a anuntat demisia, Comisia de etica a Universitatii a dat un verdict de plagiat, ceea ce mi s-a parut onest. Apoi, al doilea aspect prea putin discutat este ca Ponta a obtinut titlul de doctor „summa cum laudea”, desi teza sa de doctorat nu aduce nici o contributie in domeniul dreptului penal inter?national, chiar avand in vedere standardele momentului redactarii tezei. Cu alte cuvinte, teza nu ar fi trebuit acceptata de Facultatea de Drept pentru titlul de doctor, nu mai vorbim de acordarea calificativului „summaa”.
Ponta a intrat in Barou pe baza titlului de doctor, fara examen. Baroul spune ca, pentru a actiona, trebuie sa astepte o decizie a instantei. Cum vedeti aceasta decizie?
V.P.: Nu sunt surprins de decizia Baroului, care mi se pare valida. Oricine poate contesta in instanta o decizie administrativa. Insa, dupa parerea mea, justitia nu poate decat confirma verdictul de plagiat. In ce priveste efectele acestui verdict, sunt aproape convins ca niciunul dintre procesele in care Ponta a reprezentat pe cineva nu va putea fi redeschis. Legat de banii castigati, aici se pune problema obtinerii unor foloase necuvenite, de bani castigati ilegitim. Exista prevederi in lege referitoare la consecintele retragerii titlului de avocat, si acestea trebuie consultate.?
De ce se bucura de un nivel de incredere ridicat din partea populatiei?
V.P.: Eu traiesc in SUA, unde un candidat la presedintie tocmai a castigat alegerile in ciuda faptului ca este un xenofob narcisist, ale carui politici si pozitii publice sunt ignorante si resentimentare. Asa ca reactia electoratului in raport cu plagiatul lui Ponta nu ma surprinde. Este o tragedie insa modul in care cazul Ponta se rasfrange asupra mediului academic din Romania, a institutiilor implicate, asupra intregului sistem pentru care reputatia si onestitatea sunt esentiale.
Cum a fost posibil sa avem un fost vicepremier care a si plagiat, dar a avut si doctoranzi plagiatori?
V.P.: Trebuie intrebate institutiile universitare care au permis aceasta situatie. Trebuie sa raspunda conducatorii de doctorate si institutiile sub tutela carora s-a plagiat. Spre exemplu, nu imi dau seama de ce Ministerul Educatiei nu contesta capacitatea institutiei unde Gabriel Oprea si cartelul lui au devenit doctori de a organiza studii doctorale in viitor.
Cati doctoranzi ar trebui sa aiba un coordonator?
V.P.: Exista un model american si diverse modele europene. Cel putin un coordonator de doctorat direct si un grup de coordonatori mai mult sau mai putin implicati. Apoi, exista o comisie de profesori externi pe care universitatea ii invita si care citesc lucrarea de doctorat. Ei decid daca lucrarea aduce o contributie originala, examineaza candidatul si dau un verdict in privinta acordarii titlului de doctor, care reprezinta momentul de varf al recunoasterii academice. Coordonatorii de doctorat ar trebui sa stie tot ce se publica in domeniul respectiv pentru a se putea pronunta asupra contributiei unei lucrari. S-a vehiculat, in cazul domnului Ponta, informatia ca doctoratul in drept este diferit pentru ca nimic nou nu se poate inventa in legatura cu legile – o afirmatie scandaloasa. Daca domnul profesor Adrian Nastase, care a coordonat teza lui Victor Ponta, ar fi avut o minima onestitate sau ar fi cunoscut domeniul pe care il coordona, nu i-ar fi acordat titlul de doctor. Nastase si ceilalti membri ai comisiei doctorale trebuiau sa realizeze primii ca lucrarea lui Ponta e un plagiat.
Numeroase scandaluri au aparut la Academia Nationala de Informatii, componenta a SRI. De ce?
V.P.: Orice as spune ar fi o speculatie. Banuiesc ca mentalitatea ierarhica a jucat un rol. Faptul ca institutiile universitare legate de unitati militare sau de informatii sunt extrem de ierarhizate e posibil sa fi avut o implicatie in acordarea acestor titluri de doctorat.
Sunt 67.000 de doctori din 1990 incoace. Sunt multi?
V.P.: Mi se pare mult. Exista prin anii „90 perceptia ca doctoratul e un lucru pe care il puteai obtine foarte usor. Dar, de fapt, un doctorat cere sa studiezi ani in sir, sa inveti limbi straine, metodologie, sa inveti cum se citesc textele canonice ale domeniului tau de cercetare. In acest timp este foarte greu (nu imposibil, dar greu) sa faci si altceva, de pilda sa lucrezi full-time. In Romania, multi detinatori de doctorate nu au trecut prin aceste etape metodologice, absolut necesare pentru a putea face cercetare serioasa.
Pe de alta parte, drama cea mare este ca exista cercetatori onesti si de mare calibru care s-au dedicat studiului si ale caror teze de doctorat sunt contributii importante in domeniul pe care il studiaza. Iar acesti oameni, atunci cand au incercat sa isi gaseasca pozitii academice, pe care le meritau pe deplin, s-au lovit de cartelurile care domnesc in universitati.
Un primar obtine doua doctorate in timpul mandatului, parlamentarii sunt doctoranzi. Care sa fie explicatia?
V.P.: Pentru ei, doctoratul este un ornament al puterii. Insa, repet, important nu este sa te concentrezi exclusiv asupra persoanelor implicate, ci sa privesti insti?tutiile care au girat doctoratele de genul asta: facultati, comisii, minister. Acolo trebuie intervenit. Cum a putut, de exemplu, Facultatea de Drept a Universi?tatii Bucuresti sa acorde un docto?rat „summa cum laudea” in drept international public lui Ponta pe o lucrare de o calitate nula?
Mi-ati spus ca nu ati citit teza Codrutei Kovesi. Credeti ca verdictul ar putea fi dat comparativ cu plagiatul masiv din cazul Ponta?
V.P.: Este foarte greu de discutat fara a avea cazul si teza in fata. Este imposibil de apreciat fara a cunoaste diversele surse, fara un studiu comparativ. Experti independenti trebuie sa analizeze situatia. Inteleg ca in cazul Kovesi exista un grup de cercetatori cu reputatie, am auzit numele lui …
INTERVIU. Un roman, doctor in drept al Universitatii Harvard, condamna sistemul care a permis „Cartelul plagiatorilor”. Vlad Perju, consultant Nature, in cazul Ponta: Pentru politicieni, doctoratele s
