La finalul razboiului in care Romania si-a cucerit independenta, Rusia a ocupat cele trei judete din sudul Basarabiei care ii fusesera retrocedate Moldovei in 1856. Astfel, desi victorioasa pe campul de lupta, Romania a suferit pierderi teritoriale.
Ostilitatea dintre Romania si Rusia a devenit deja un fapt istoric. „Traditiaa” acestei dusmanii istorice a fost intrerupta doar de scurte perioade de cooperare, cum ar fi cea din timpul Primului Razboi Mondial, cand Romania si Rusia au fost aliati intre 1916 si 1918, pentru ca apoi regimul bolsevic sa considere ca a intrat in stare de razboi cu Romania, din martie 1918.
Ulterior, in perioada 1944-1989, cand independenta reala a Romaniei a fost grav afectata de ocupatia sovietica din Europa Centrala si de Est, relatiile dintre Romania si Rusia au fost din nou de cooperare. Insa, in realitate, Romania comunista avea statutul unui vasal al Uniunii Sovietice, chiar daca, uneori, pentru scurte perioade de timp, lanturile relatiei de vasalitate erau mai lungi.
Insa care este cauza primara a ostilitatii istorice dintre Rusia si Romania? Raspunsul poate fi gasit in Razboiul de Independenta din 1877-1878, cand Romania si-a cucerit pe campul de lupta neatarnarea fata de Imperiul Otoman, iar conducatorul armatei romane, Principele Carol I, a fost remarcat drept un destoinic comandant militar. Cu toate acestea, atunci cand victoria era cucerita prin efortul comun al armatelor rusesti si romanesti, Rusia a tradat Romania si a ocupat cele trei judete din sudul Basarabiei, care fusesera retrocedate Moldovei in 1856.
Pe firul istoriei, Rusia a ocupat pentru prima data teritoriul romanesc dintre Prut si Nistru cunoscut in prezent sub numele de Basarabia in anul 1812, in urma unui razboi cu Imperiul Otoman.
In 1856, Rusia a fost infranta in Razboiul Crimeii de o coalitie formata in principal din Marea Britanie, Franta si Imperiul Otoman. Pentru a indeparta Rusia de Gurile Dunarii, Marile Puteri au retrocedat Moldovei cele trei judete din sudul Basarabiei. Rusia le-a reocupat in 1812.
In 1918, Basarabia s-a unit cu Regatul Romaniei, sub domnia Regelui Ferdinand I, urmasul lui Carol I. In 1940, Rusia a ocupat din nou aceste teritorii, iar Romania le-a eliberat in 1941. Insa, in 1944, Romania a fost nevoita sa ceara armistitiu, iar Basarabia a reintrat sub ocupatie ruseasca pana in 1990, cand, pe o parte insemnata a teritoriului romanesc dintre Prut si Nistru a fost proclamata Republica Moldova. Aceasta include si Transnistria, teritoriu aflat inca sub ocupatia Rusiei.
Intre ciocan si nicovala
In ultimul sfert al secolului al XIX-lea, harta Europei de Sud-Est arata cu totul altfel decat acum. Toate statele balcanice faceau parte din Imperiul Otoman sau se aflau sub suzeranitatea acestuia. Romania era, de asemenea, sub suzeranitate otomana. Insa Imperiul Otoman era slabit si parea in curs de dezintegrare. Rusia, care urmarea sa ocupe Constantinopolele, dorea sa profite din plin de slabiciunile otomanilor. Mai intai, a incercat sa castige simpatia popoarelor balcanice. La fel ca in zilele noastre, pentru a-si spori influenta, rusii au mizat pe cartea religioasa. Pentru ca marea majoritate a locuitorilor Balcanilor sunt de confesiune ortodoxa, acest lucru a fost intens exploatat de Rusia. Daca acum mijloacele de propaganda rusesti contrapun o imagine fabricata a ortodoxiei asa-zisului Occident decadent, in secolul al XIX-lea erau in antiteza pravoslavnicii rusi cu turcii musulmani. Propaganda ruseasca a avut succes. Au izbucnit rascoale antiotomane in Hertegovina, apoi in Bulgaria.
Serbia si Muntenegru, state care se aflau sub suzeranitate otomana, au declarat razboi Imperiului Otoman. Rusia a trimis cantitati imense de armament, ofiteri si mii de voluntari care sa lupte de partea rasculatilor, dupa reteta folosita si in prezent in regiunile separatiste din estul Ucrainei. Insa Imperiul Otoman, reformat de Junii Turci, a dovedit o vitalitate surprinzatoare. Armata otomana a infrant-o pe cea sarbeasca si a obligat-o pe cea muntenegreana la o defensiva disperata. Rascoalele din Hertegovina si din Bulgaria au fost inabusite cu o cruzime infioratoare, intr-o maniera care aminteste de atrocitatile comise de luptatorii Statului Islamic de azi.
In acest context, la presiunea opiniei publice internationale, Marile Puteri s-au reunit intr-o conferinta al carei scop era acela de a reglementa situatia crestinilor din Balcani. Rusia si puterile occidentale au cerut concesii insemnate. Diplomatia romaneasca, la cererea principelui domnitor Carol I, cel care avea sa devina din 1881 primul Rege al Romaniei, a incercat sa obtina acordarea independentei pe cale diplomatica.
Inca de pe vremea principelui Alexandru Ioan Cuza, vasalitatea Romaniei fata de Imperiul Otoman devenise una simbolica, ce se rezuma, in principal, la plata unui tribut anual. Sub Carol I, Romania isi construise toate atributele care definesc un stat independent, inclusiv propria sa moneda, propriul sau drapel, dreptul de a incheia conventii si tratate diplomatice, precum si dreptul de a fi reprezentata de consuli. Un plus important era reprezentat de faptul ca principele domnitor, care fusese instruit in cele mai bune scoli militare din lume din acea vreme, a reusit sa formeze o armata bine instruita, cu armament modern si cu ofiteri capabili. Insa cum Imperiul Otoman era victorios pe campul de lupta, membrii Guvernului de la Constantinopole au tratat cu aroganta demersurile diplomatice ale Romaniei. Au promulgat o constitutie a Imperiului Otoman care definea Romania drept provincie privilegiata pusa sub ascultarea sultanului. Crestinii balcanici au avut parte de un tratament si mai rau. In aceste conditii, Rusia a pregatit razboiul impotriva Imperiului Otoman.
Principele Carol I, provenit din familia germana Hohenzollern-Sigmaringen, a cerut sfatul unui vechi si influent prieten, cancelarul Germaniei, Bismarck. Acesta i-a spus ca Romania risca sa devina teatru de razboi, in conditiile in care, din noiem-brie 1876, Rusia isi mobiliza si isi concentra armata in Basarabia de Nord, iar Imperiul Otoman isi concentra trupele pe linia Dunarii. Cum Imperiul Otoman refuzase cererile romanesti de acordare a independentei, cancelarul german Otto von Bismarck i-a spus principelui Carol I al Romaniei ca trupele rusesti vor intra oricum pe teritoriul Romaniei, dar ca ar fi preferabil sa o faca in temeiul unei conventii decat fara nici un fel de restrictii.
Conventia de la Livadia
In aceste conditii, Guvernul de la Bucuresti a inceput tratativele cu Guvernul Imperial Rus de la Sankt Petersburg. Diplomatii si generalii rusi priveau cu dispret la armata romana, insa erau atrasi de posibilitatea de a ajunge rapid pe linia Dunarii si fara a trage un foc de arma. In cele din urma, dupa negocieri anevoioase, a fost incheiata Conventia de la Livadia, din Crimeea. Guvernul roman se angaja sa asigure …
Istoria ne ajuta sa intelegem prezentul. Lectia de tradare, predata in limba rusa. In 1878, Rusia a incalcat cu buna stiinta conventia pe care o semnase cu un an mai devreme si care garanta integritat
