Istoricii cazusera de acord pana acum ca Vladimir Ilici Lenin a murit dupa o serie de atacuri cerebrale, aceasta fiind varianta oficiala a decesului a fostului lider sovietic.
Cele mai recente dovezi descoperite de cercetatoarea britanica Helen Rappaport arata ca Lenin era bolnav de neurosifilis, boala contractata pe cale sexuala in timpul unei vizite la Paris, de la o prostituata, potrivit celor publicate de Mail Online, preluat de Realitatea Tv.
Cercetatoarea britanica isi bazeaza teoria pe informatii descoperite la Universitatea Columbia din New York, unde a cercetat documente apartinand celebrului savant rus Ivan Pavlov. Un argument in plus adus de Helen Rappaport este dat de desele accese de furie ale fostului lider sovietic, ea sustinand ca Lenin a suferit de sifilis circa 20 de ani.Nu este prima cercetatoare care afirma ca Lenin ar fi murit de sifilis, desi atacurile cerebrale au fost o certitudine. In mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral. A ramas partial paralizat (pe partea dreapta) si rolul sau in guvern a inceput sa se diminueze. Dupa al doilea atac din decembrie 1922, Lenin a demisionat din functiile politice. In martie 1923, a suferit al treilea atac, a ramas tintuit la pat si incapabil sa mai vorbeasca.Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La putin timp dupa deces, au inceput sa circule zvonuri potrivit carora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficiala a mortii lui Lenin a fost arteroscleroza cerebrala sau al patrulea atac cerebral, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai opt au fost de acord cu concluziile raportului de autopsie.Documente declasificate dupa caderea Uniunii Sovietice, alaturi de memoriile medicilor lui Lenin, sugereaza ca liderul bolsevic a fost tratat de sifilis inca din 1895. Documentele sugereaza, de asemenea, ca anatomo-patologului Alexi Abrikosov, care era insarcinat cu autopsia, i s-a ordonat sa demonstreze ca Lenin nu a murit de sifilis. Abrikosov nu a mentionat aceasta boala in raportul de autopsie, dar distrugerile vaselor de sange, paralizia si alte incapacitati pe care le-a citat sunt tipice pentru aceasta boala. La un al doilea raport de autopsie nici un organ, artera importanta sau zone ale creierului, afectate in mod obisnuit de sifilis, nu au fost mentionate.In 1923, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu salvarsan, singurul medicament care la acea vreme era folosit in mod special pentru tratarea sifilisului, dar si cu iodura de potasiu care era, de asemenea, folosita, in mod obisnuit, la tratarea acestei boli.Lenin intra astfel intr-o categorie selecta, suferinzi de sifilis fiind si Nietzsche, Maupassant, Goethe sau Donizetti.
