Conditiile mizere oferite medicilor incepatori ii fac fie sa plece sa munceasca in strainatate, fie sa renunte la meserie.
Un rezident roman castiga mai putin decat o asistenta sau un politist care dirijeaza circulatia. Face rar spagi, de cele mai multe ori nesemnificative. „Cat poti sa primesti pentru ca ai pansat un pacient?!”, spune cu lehamite un tanar chirurg, care dincolo de umilinta de a primi unele „mici atentii” din partea pacientilor trebuie sa o indure si pe cea a profesorilor, care nu vor sa transmita meseria mai departe si il tin pe la usi. Asa ceva nu se intampla insa in spitalele din afara, unde rezidentii sunt sprijiniti serios sa invete meserie.
Ieri, absolventii de medicina care au trecut rezidentiatul au fost distribuiti pe specialitati cu cinci ore intarziere din cauza unor defectiuni tehnice. Multi vor sa plece din tara pentru a practica medicina in state mai dezvoltate. Altii spun ca ar ramane in tara daca ar creste salariile.
Din cauza salariilor mici, de cinci-sase milioane pe luna, din care trebuie platite si chiria, si mancarea, si tratatele de medicina, multi absolventi de medicina renunta sa se mai inscrie la rezidentiat, unul dintre cele mai grele examene din cariera unui doctor. O dovedesc si statisticile. Daca in 2004 erau 6.067 de inscrisi la examenul de rezidentiat, anul acesta au fost 4.836, cu aproximativ 1.000 de candidati mai putin.
„A scazut apetitul pentru medicina. Nici la admitere nu mai vin asa multi”, explica Florian Popa, rectorul Facultatii de Medicina „Carol Davila”, din Bucuresti. El recunoaste insa ca rezidentii „se pierd pe drum” si din alte motive. Unii tineri pleaca in strainatate la masterate si la doctorate si raman acolo, altii se indreapta catre firmele de medicamente. „De ce sa castigi 500 de lei, cand poti sa ai 1.000 de euro, salariu de inceput, intr-o companie farmaceutica”, argumenteaza Florian Popa.
Solutiile gasite de Ministerul Sanatatii pentru a-i tine pe medici in tara sunt insa „anemice”. Chiar daca salariile tinerilor doctori au crescut anul acesta cu 10-15a, ele nu sunt suficiente. „Luna trecuta am avut 710 lei – brut, iar luna asta o sa am 832 lei. In mana, cam sase milioane”, spune Cristina Lancrajan, rezident dermatologie la Spitalul Elias. Tanarul medic recunoaste ca fara ajutorul parintilor nu s-ar descurca.
Florenta Iancu, medic rezident la Spitalul Floreasca, spune ca da cam 400 de lei pe chiria in camin si cam 800 de lei pe o carte buna. „Faceti calculul si o sa vedesi ca deja am depasit salariul pe care il castig”, ne indeamna ea.
Ca sa castige bani, unii medici, mai ales cei care isi intemeiaza familii, se angajeaza part-time, ca reprezentanti la firme de medicamente sau ca medici generalisti in cabinete particulare. „Pentru o prezentare de produs facuta unui farmacist se scot cam 75 de lei, iar la un cabinet particular, pentru simple consultatii, cateva milioane”, explica situatia dificila un tanar medic rezident.
Dar un al doilea job inseamna si timp pierdut, iar rezidentul roman nu pleaca de la spital cu lectia deja invatata. El trebuie sa studieze acasa ce-a prins „din zbor” la spital, caci putini profesori detaliaza impreuna cu rezidentii cazurile pe care le vad. „Daca apuc sa vad un pacient, trebuie neaparat sa citesc despre el in particular, astfel incat sa pot intelege mai mult”, descrie Cristina Lancrajan incercarile tanarului rezident de a capata experienta.
Ca sa scape de sistemul superficial de invatamant, de lipsurile materiale din spitale si umilinte, tinerii medici Raluca si Iulian Tanase au plecat anul trecut in SUA. El, specialist neurochirurg, ea, medic rezident, in pediatrie, la Spitalul Long Brange, din New Jersey.
„Nu vrem sa traim din spaga, ci dintr-un salariu decent!”, spune tanarul medic.
Iulian povesteste ca, in spitalul in care lucreaza sotia sa, rezidentii nu sunt niciodata jigniti de profesori, asa cum se intampla, uneori, in spitalele din Romania, ca toate cheltuielile de studiu (congrese in strainatate, carti si tratate de medicina) sunt suportate de angajator si ca programul de invata-mant este construit astfel incat „sa stimuleze medicul, nu sa-i puna bete in roate”. „Daca ai gresit, esti luat de-o parte si ti se explica cum era bine. Nu esti batjocorit in fata tuturor din spital”, comenteaza Iulian Tanase.
In schimb, rezidentul roman incepe prin a-si cumpara singur tot ce are nevoie pentru a-si face meseria: de la halat, saboti, tensiometru pana la tratate medicale.
In plus, cei mai multi medici tineri se plang ca slugaresc prin spitale. Putini au insa curajul sa riposteze daca li se face vreo nedreptate. „In Romania, ca medic rezident, nu poti sa ridici capul de jos. In SUA, nu se intampla asa ceva, iar doctorii nu vor sa faca din rezidenti niste frustrati”, isi exprima Iulian dispretul fata de sistemul romanesc.
Dupa ce a scapat de cei patru ori sapte ani de rezidentiat, tanarul medic roman mai are de trecut un hop: da examen de specialist, il promoveaza, insa nu este sigur ca va ocupa un post intr-un spital. Cele mai multe posturi bune se dau cu pile, spun rezidentii. Ministerul Sanatatii a facut cateva incercari de a rezolva aceasta problema si a propus „rezidentiatul pe post”.
Unii medici rezidenti au ripostat fata de proiecul MS. Altii il sustin. „Nu rezidentiatul pe post este o problema, ci salariile foarte mici care nu permit un trai decent. Nu-ti poti intemeia o familie, nu poti face un credit la o banca, nu te poti concentra pe realizarea profesionala pentru ca trebuie sa faci fata neajunsurilor”, subliniaza Mircea Tampa, presedintele Asociatiei Medicilor Rezidenti.
