Ai nevoie de curaj ca sa redescoperi traditiile pierdute. Si tot cutezanta sta la?baza ideii de a deveni tu insuti mester popular. Apoi sa participi, cu lucrarile?tale, la expozitii din tara si strainatate. Va prezint un personaj curajos:?galateanul Paul Buta. Omul si mastile lui.
Poftim de-l vezi pe „gura-cascaa”, „hlizitula”, „afurisitula”, „carpanosula”, „betivula”, „zgarcitula”. Zice noua mea cunostinta ca acestea nu sunt denumirile pe care el le-a dat mastilor pe care le confectioneaza. Fiecare definitie apartine „mariei-sale, taranul romana”. Cu vorba domoala si chipul deschis catre dialog, asa il aflu pe actorul de comedie Paul Buta, imbracat de data asta in straie populare. Pe care il puteti vedea, la el in oras, pe scena Teatrului Muzical „Nae Leonarda”, in spectacole precum „Curs de fantomodelea”, „Saracu” Gicaa”, „Firfiricaa”. Dar tot la oameni si la viata lor ajunge, spunand ca tocmai vietuirea de zi cu zi inspira arta scenica. La fel cum si mastile, care coboara din veacuri, au insotit bucuriile si necazurile acestui pamant. „Batranii nostri spuneau despre masti ca sunt demonia”. Teatrul arhaic, cel de pe ulitele satelor, a dat mastilor puterea de a vorbi despre viata comunitatii: „Mastile sunt personaje ale teatrului popular, care isi faceau aparitia la sarbatorile de peste an, dar si la marile evenimente din viata omului, de la nastere pana la inmormantarea”.
Alungarea duhurilor rele
Mai aveau insa mastile si o alta menire, aceea de a alunga duhurile rele care amenintau satul. Tocmai de aceea erau facute in asa fel, cu chipul cat mai pocit, incat „sa fie mult mai urate in comparatie cu demoniia”. Atunci, demult, „in vremurile precrestinea”, lumea se ferea pana si de aceste masti, fara a le pastra de la un an la altul. Cel care imi povesteste acum toate lucrurile astea se refera, in continuare, la un ritual al distrugerii mastii, despre care i-au vorbit taranii din satul galatean Lungoci.
Dupa ce-si traise menirea, a”aratareaa” era scoasa din sat de mai multi oameni si trecuta peste o apa. Satenii o loveau cu ghioagele, o a”ghiogareaua”, cum se exprima interlocutorul meu. Apoi dadeau foc acelui chip had. Batranii spuneau ca asa ceva nu trebuia pastrat, dupa ce trecuse printr-un ritual de alungare a spiritelor, pentru ca „pocitaniaa” insasi ar fi atras raul. Alta masca se facea in anul urmator. Pentru viitoarele sarbatori.
Atelierul din balcon
Si uite asa ambitia galateanului nostru de a sustine ca si judetul unde traieste are obiceiurile sale. Desi, remarca el, etnografii nu dadeau, candva, acestui loc sanse prea mari de a-si inscrie numele la loc de cinste pe harta traditiilor populare ale Romaniei. Masca traia, ce-i drept, inca de la mijlocul anilor „80, mai degraba in amintirile localnicilor. Stai de vorba cu lumea satului, afli nu numai povestea, dar si cum se confectioneaza aceste minunatii destinate vechilor ritualuri. Si se apuca actorul, in anul 1988, la bloc, in casa lui, in balcon, sa confectioneze cea dintai a”infatisarea” a vechilor credinte, dupa cum ii spusesera batranii ca se facea. „Ca sa revigorez acest obiceia”, vine imediat explicatia. Dar nu neaparat in sensul resuscitarii acelei operatiuni de alungare a spiritelor rele, cat mai ales pentru a se vedea in Galati si locul cu radacini adanci in credintele populare, in traditie.
Masca a”spunea” adevaruri incomode
Dupa felul in care arata sufletul omenesc, caracterul, la fel si masca exprima in special defectele. Era si un mod al teatrului popular, in satul de demult, de a trage de urechi pe cei din comunitate care incalcau regulile nescrise ale bunei-cuviinte. a”Oamenii faceau astfel haz de necaza”. Cand te apuci de treaba, sa confectionezi obiectul acesta, doar la prima vedere usor de facut, ai nevoie de blana de oaie sau de capra, coarne de vita, boabe de fasole si foile acelea care infasoara porumbul, panusi, cum li se spune. Din panusi faci scheletul, care apoi va fi imbracat in blana. Boabele de fasole sunt pe post de dinti. Adaugi coarnele, pentru ca a”frumuseteaa” sa aiba toate sansele de-a alunga spiritele rele. Sunt tot felul de alte operatiuni, pana cand capata propria-i viata. Mult mai lunga, de data asta, pentru ca azi nu-i mai da nimeni foc. Ba chiar poate fi pusa pe perete, acasa. Teama de duhuri nu pare sa fi supravietuit pana in zilele noastre. a”Masca este vazuta acum mai degraba ca un element al distractieia”.
Prima …
