Agitatia diversionista a celor prinsi in navodul anticoruptiei, juramintele de nevinovatie ale marilor combinatori, incercarile disperate de a ne convinge ca nu ei sunt mafiotii, ci cei ce le-au documentat spagile si i-au adus in fata justitiei, explicatiile penibile ale celor ce si-au bagat sau au permis mamelor, tatilor, surorilor, fiilor si prietenilor sa ia parte la excavarea banului public, toata zbaterea si harmasaia lor nerusinata reprezinta un dublu pericol.
Primul, cel evident, este ca ii face pe multi sa nu mai distinga agresorii de victime, ticalosii de inocenti. Matroanele bordelului politic si-au dosit bine condicutele, dar tin natia cu sufletul la gura in fata televizoarelor cu jurnale. Care, evident, nu consemneaza ce sume au luat mita de la ce om de afaceri pentru un anumit contract sau pentru o aprobare de plata.
Si nici ce sume au platit jurnalistilor tocmiti sa bage sub pres desfraul platit din banii nostri. Sunt pline insa de insemnari despre concurenta neloiala a stabilimentelor de peste drum. Mesajul subliminal: toata tara e un bordel, toti suntem de vanzare, cata vreme nimeni nu e nevinovat, nimeni nu e cu adevarat nici vinovat!
Al doilea pericol, cel putin la fel de mare ca primul, este ca spectacolul poalelor in cap ne distrage atentia de la consecintele concrete ale coruptiei, de la efectele dezastruoase pe care lacomia celor ce ne conduc le are asupra vietii noastre de zi cu zi. Sistemul corupt pe care l-au dezvoltat sub ei, care le permite sa ramana la putere in ciuda lipsei de performanta administrativa si care este impregnat de aceleasi vicii ale liderilor, produce aberatii pe banda rulanta, printr-un amestec halucinant de hotie si incompetenta.
In pretul efectiv pe care il platim fiecare dintre noi pentru aceste aberatii se vede, de fapt, cat de mare este povara coruptiei sistemice pentru care de-abia azi avem confirmari oficiale, sub forma de rechizitorii si sentinte. Un pret care, din nefericire, nu se limiteaza doar la actiunea guvernamentala, ci la tot ce se intampla in societate si economie.
Am ajuns la nivelul in care amprenta coruptiei si incompetentei politice si administrative se vede pana si in relatia economiei private cu consumatorii, cu cetatenii. Si nu este vorba doar de economia privata tip Cocos, cablata aproape exclusiv la sistemul de contracte publice, ci si de cea dominata de firme multinationale extrem de prestigioase.
Dupa cum s-a vazut si se va mai vedea in cazurile Microsoft-Fujitsu-Siemens si EADS, parteneriatele dintre un stat corupt si incompetent si mari firme internationale care nu au scrupule cand vine vorba de maximizarea profitului au un efect dezastruos, care afunda si mai tare Romania in saracie si mizerie.
Un exemplu revoltator care a fost ascuns de ochii opiniei publice mai bine de cinci ani este legat de pretul medicamentelor. In afara specialistilor din domeniul farmaceutic, putini au auzit de Ordinul 75 din 2009 al Ministerului Sanatatii. Adoptat in timpul mandatului de ministru al lui Ion Bazac, ordinul a incercat sa puna intr-un oarecare echilibru veniturile scazute ale majoritatii cetatenilor cu preturile din ce in ce mai mari ale medicamentelor.
Astfel, a aparut obligatia pentru producatorii de medicamente sa-si comercializeze produsele care se dau pe reteta la un pret plafonat. Iar plafonul a fost stabilit astfel incat preturile din Romania sa nu fie mai mari decat cele mai mici practicate in oricare tara dintr-un grup de 12 state membre UE. Printre cele 12 tari se regaseau si toate fostele tari comuniste care acum se gasesc in blocul comunitar.
Practic, prin aceasta masura statul roman le-a spus marilor companii farmaceutice ca, daca reusesc sa faca profit in Bulgaria, de exemplu, vanzand un anumit produs cu un pret relativ mic, sa se multumeasca doar cu acel profit si in Romania. Evident, este o masura restrictiva si o interventie a statului intr-o economie de piata care ar trebui sa regleze de la sine preturile, in functie de cerere si oferta.
Cu toate acestea, prin corelarea cu preturile din alte tari UE, Ministerul Sanatatii a gasit pentru prima oara o cale rezonabila prin care sa nu perturbe decat minimal mecanismele de piata, dar in acelasi timp sa si limiteze o anomalie deja vizibila cu ochiul liber: preturile la anumite medicamente sunt in Romania chiar si duble fata de alte tari europene.
Pana aici, toate bune si frumoase. In sfarsit, statul se achita de misiunea lui principala, bunastarea cetatenilor. Problema este insa ca Ordinul 75 a ramas, in buna masura, litera moarta. Desi prevede clar ca din clipa in care un producator anunta pretul la un medicament, corelat cu cel mai mic din lista de 12 tari, avizul ministerului este valabil doar un an, iar „cu 60 de zile inainte de data expirarii termenului de un an pentru care a fost aprobat pretul, detinatorul APP sau reprezentantul este obligat sa transmita ministerului noua documentatie de avizare a pretului (cu preturile din cele 12 tari actualizate – n.m.), in vederea reavizarii pretului de catre ministera”, foarte putine dintre cele aproximativ sase mii de medicamente puse pe piata au trecut prin procedura de reavizare.
De ce? Din cauza unei complicitati stranii intre oficialii ministerului si executivii unor mari companii farmaceutice, dintre care exceptiile se numara pe degetele de la o mana. Primii au decis, nu se stie inca din ordinul cui sau manati de ce interese, sa nu aplice Ordinul 75, in timp ce a doua categorie a ignorat pur si simplu prevederile legale. Iar asta in ciuda sesizarilor facute de unele dintre putinele multinationale care au tinut sa respecte legea si si-au actualizat constant preturile.
Consecinta? In timp ce preturile la anumite medicamente au scazut in diverse tari din cele 12 mentionate ca puncte de referinta in Ordin, in Romania marea majoritate au ramas la acelasi nivel ca in momentul avizarii initiale. Ceea ce inseamna ca multe firme de medicamente au vandut mai scump unele produse si ca au facut profituri mai mari pe seama pacientilor romani decat le-ar fi permis legea existenta.
Aceasta situatie incredibila pentru o tara europeana, in care statul si mari companii internationale cad la o invoiala pentru a eluda legea, a generat in cei cinci ani de cand a fost adoptat Ordinul 75 cheltuieli mai mari pentru pacienti si pentru stat, adica pentru toti romanii, de ordinul sutelor de milioane de euro. Aceasta cifra colosala a fost atinsa pentru ca diferenta intre preturile cu care ar fi trebuit sa se vanda anumite medicamente si cele cu care au fost vandute, fie pacientilor, fie spitalelor, a ajuns sa fie si cu 25% mai mare decat in tari precum Bulgaria sau Ungaria.
Intr-o statistica ajunsa, toamna trecuta, pe masa reprezentantilor FMI, ai Comisiei Europene si ai Bancii Mondiale, despre preturile la cele mai vandute 10 medicamente din Romania, pentru care este nevoie de reteta, nici unul nu se incadra in plafonul de pret impus de Ordinul 75.
Toate sunt medicamente scumpe, cu preturi cuprinse intre 829 lei si 14.558 lei, destinate unor boli foarte grave, diverse tipuri de hepatita sau cancer. Vanzarile acestor principale zece medicamente pe piata locala au depasit, in 2013, 1,5 miliarde de lei, ceea ce ar fi facut ca doar aducerea lor la plafonul stabilit de lege sa fi generat economii uriase pentru buzunarele pacientilor si pentru cel al statului. In schimb, au adus profituri suplimentare pentru companii precum Roche, Abbott, Janssen, Wyeth, Bristol-Myers Squibb, Bayer si multor altora, pentru ca lista medicamentelor ale caror preturi sunt in continuare mai mari decat o permite legea este imensa.
Aceasta poveste nu ar fi iesit, probabil, niciodata la suprafata si Romania ar fi continuat sa cheltuiasca mai mult decat isi permite, daca FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala nu ar fi pus presiune pe guvern sa puna in aplicare Ordinul 75.
Chiar si asa, insa, desi se angajase ca pana la finele lunii decembrie sa aduca preturile la plafoanele impuse de lege, Ministerul Sanatatii nu a facut nimic. Abia astazi, 23 februarie, la cateva ore dupa ce „Romania liberaa” a solicitat oficial ministerului sa precizeze stadiul verificarii legalitatii preturilor, a dat un comunicat prin care anunta ca a cerut, astazi, „sa isi actualizeze, pana la data de 10 martie, …
