Inventator! Iata o noua fateta a patriarhului Romaniei, Prea Fericitul Daniel de care nu se stia pana acum.
Insolita prezenta in selecta tagma a inventatorilor este dovedita de un act emis de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM), care a eliberat pe data de 30 decembrie 1997 brevetul cu numarul 112741 B pentru un procedeu nou de obtinere a tamaiei – substanta rasinoasa folosita in timpul slujbelor religioase.
Pe langa PF Daniel, pe brevet mai apar numele altor trei preoti – Vitalie Danciu – staretul Manastirii Golia -, Cristinel Tesu si Grigorie ?apuc, al sotiei ultimului, Mihaela, precum si cel al profesorului universitar Ion Sandu, de fapt „creierul” inventiei.
Sandu a povestit pentru IESEANUL povestea care a stat in spatele prezentei pe brevet a lui Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. „A dorit foarte mult sa-si apropie intelectualii, sa discute cu ei, sa se consulte. De aceea, m-a chemat la el prin ?92 pentru ca auzise ca sunt specialist in domeniul restaurarilor. Asa, dintr-o vorba in alta, a mentionat de tamaie”, spune profesorul iesean care a predat ani buni la Facultatea de Chimie Industriala.
Auzind ca Sandu este un reputat inventator, lui Daniel i-a venit imediat o idee: „Era de fata si printul Sturdza, care are o fabrica de cosmetice in Elvetia si care furniza Mitropoliei uleiuri eterice pentru a se face tamaie. I-a spus razand: ?Printe, uite ca o sa realizez impreuna cu domnul profesor o reteta noua de tamaie si nu o sa mai am nevoie de uleiurile dumneavoastra!?”
Scopul principal al acestui demers era insa dorinta de a produce tamaie „in regie proprie”, fara a mai plati pentru materia prima si vanzarea ei. „Pe atunci, Mitropolia era saraca, nu avea fabricile si pamanturile de acum. De aceea s-a gandit Mitropolitul la aceasta reteta. Voia ca Biserica sa aiba monopol pentru tamaie si sa foloseasca banii in diferite scopuri, cum ar fi cheltuielile pentru pelerinajul Cuvioasei Parascheva”, explica Sandu.
Profesorul a inceput cercetarile, initial fara succes. Astfel, in cursul acestei etape, s-au alaturat echipei si ceilalti, parintele Vitalie propunand introducerea in ecuatie a cimentului alb, experiment care nu a reusit. In final insa, dupa mai multe incercari, s-a ajuns la o solutie: inlocuirea smirnei cu rasina de brad sau molid, aromatizarea substantei fiind facuta prin adaugarea de busuioc, levantica, menta sau alte plante frumos mirositoare. „Mitropolitul a avut un rol important. In decursul experimentelor lua tamaia in camerele lui si spunea fie ca nu-i buna, fie ca alta curge…”, isi aminteste Sandu.
Ulterior, cei sase inventatori si-au cedat inventia, cu titlu benevol, Mitropoliei Moldovei si Bucovinei care a platit taxele necesare brevetarii la OSIM. „Din cate stiu eu, productia a durat cativa ani, pana cand m-a sunat consilierul economic al Mitropoliei si mi-a spus ca sunt cam mari costurile si ca se gandesc sa o lase balta. Nu mai stiu apoi nimic”, mentioneaza profesorul Sandu.
Conform legii, pentru protectia unei inventii trebuie achitata anual o taxa la Oficiu. Perioada de protectie este de 20 de ani. „Nu stiu daca s-a mai platit, dar cert este ca daca nu s-a platit, in 2017 Mitropolia va primi o hartie prin care i se vor cere banii retroactiv. Daca nici atunci nu se va plati, protectia va inceta. Pana atunc, insa, Mitropolia poate produce acest tip de tamaie oricand”, explica inventatorul iesean. El lauda si acum calitatea inventiei, care a primit medalia de aur Eureka la Bruxelles, in 1994, medalie care se afla acum la PF Daniel.
Inventia a fost prezentata cu succes si la Salonul International Inventica 2005 si este citata de sapte ori in ISI Thomson – institutie privata americana unde sunt monitorizate productiile stiintifice internationale. Prezenta aici certifica participarea in randul celor mai importante informatii stiintifice din lume!