Misterul mortii jurnalistului Dumitru Tinu a revenit in atentia opiniei publice dupa ce Parchetul de pe l?nga Tribunalul Prahova a dispus, la sf?rsitul anului trecut, reluarea cercetarilor privind imprejurarile in care s-a produs nefericitul eveniment. Redeschiderea dosarului Tinu (procurorii cercet?nd in rem ? cu autor necunoscut ? eventualitatea sav?rsirii infractiunii de ucidere din culpa) a fost decisa dupa ce aceiasi procurori si, ulterior, instantele de judecata prahovene au respins cererile formulate in acest sens de catre Ana Maria Tinu si de catre Andrei Iucinu.
Procurorii prahoveni au reluat Dosarul „Tinu”, desi se declarasera satisfacuti de rezultatele initiale ale cercetarilor. Ramane de vazut in ce masura acestia vor face lumina intr-un dosar in care se afla multe aspecte neelucidate. In motivarea data ordonantei de incepere a urmaririi penale in rem, procurorii au invocat un argument care nu exista in procedura penala. Declaratiile din dosar se bat cap in cap, fara ca acest fapt sa fi atras atentia anchetatorilor.
Motivarea data de anchetatori pentru schimbarea brusca a macazului excede prevederilor procedurale: ea urmareste sa dea „consistenta si greutate” actelor intreprinse de procurori. Dincolo de faptul ca in Codul de procedura penala nu exista prevazuta posibilitatea de a declansa o ancheta penala pentru a da „consistenta” vreunui alt act intreprins de procurori, formularea in cauza poate fi interpretata ca o antepronuntare. Motivele pentru care, totusi, procurorii au decis sa reia ancheta sunt cu atat mai neclare, cu cat, in ordonanta initiala de respingere a cererii de incepere a anchetei, formulata de rudele lui Dumitru Tinu, acestea au precizat ca nu exista nici un aspect neclar in ceea ce priveste acest caz.
Avocatul familiei Tinu, Gheorghe Dragomir, ne-a declarat ca sotia si fiica ziaristului au cerut Parchetului sa intreprinda cercetari cu privire la eventualitatea ca moartea lui Dumitru Tinu sa nu fi survenit in urma accidentului de masina. Cererea se datora speculatiilor aparute in presa cu privire la faptul ca existau elemente ce puneau sub semnul indoielii varianta oficiala. Raspunsul procurorilor a fost acela ca cercetarile din dosar au fost facute conform legii, probele existente ducand fara indoiala la concluzia accidentului. Dragomir a precizat faptul ca motivele invocate de magistrati privind conferirea „consistentei” actelor pe care le fac nu se regasesc in procedura penala.
Scandalul legat de moartea lui Dumitru Tinu pune in balanta trei teorii: moarte survenita in urma unui accident de masina (acreditata p?na acum de anchetele Politiei si Parchetului), ucidere din culpa (investigata acum de procurori) si crima, varianta inaintata de Andrei Iucinu, fiul lui Tinu din afara casatoriei.
Ramane de vazut masura in care procurorii vor putea sa ajunga la o concluzie diferita fata de cea initiala, conform carora Dumitru Tinu a murit in urma accidentului de masina pe care l-a suferit. Insa, o serie de argumente care fundamenteaza vartianta oficiala sunt puse in discutie. Spre exemplu, in raportul de expertiza tehnica se afirma faptul ca autoturismul Volvo S40 avea „plafonul infundat in zona centrala spate”, in urma unei miscari de rotire pe care i-ar fi imprimat-o impactul initial. Imaginile (foto 1 si foto 2) pe care le prezentam ilustreaza faptul ca zgarieturile de pe plafon nu puteau fi produse de aterizarea pe plafon a unei masini de aproape o tona si jumatate. De asemenea, dinamica accidentului si, in mod special, deplasarea corpului soferului se justifica, in baza acestui raport, prin faptul ca Dumitru Tinu nu purta centura de siguranta. Cu toate acestea, acelasi text arata ca „la pornirea autoturismului prin aprinderea lampii martor existenta la bordul autoturismului s-a confirmat starea de functionare a instalatiei respective”. Formularea acrediteaza ideea ca Dumitru Tinu a condus, in noaptea in care a murit, de la Breaza pana aproape de Bucuresti, fara a fi deranjat de piuitul continuu al sistemului de avertizare pentru nepurtarea centurii de siguranta. Fostii colegi ai ziaristului de la Adevarul, stiu insa ca Tinu evita purtarea centurii de siguranta, apeland la un truc simplu de „pacalire” a senzorului: introducea dispozitivul de prindere a centurii, asezandu-se peste curea.
Conform raportului, leziunile vizibile pe corpul si fata lui Dumitru Tinu ar fi fost produse „prin lovirea extremitatii cefalice si a toracelui de planurile si reliefurile dure ale interiorului autovehiculului”. Cu toate acestea, in interiorul masinii nu a fost gasit sange. Nici acest amanunt, nici acela ca sange aproape ca nu a existat la locul accidentului, in ciuda ranilor deschise pe care le prezenta cadavrul, nu par sa fi atras atentia procurorilor, cel putin pana la reluarea cercetarilor. Nu este clar nici motivul pentru care, la patru ani de la accident, procurorii au acceptat, cand nimeni nu se mai astepta, sa procedeze la exhumarea si examinarea scheletului lui Dumitru Tinu, in conditiile in care initial sustinusera ca nu exista indoieli referitoare la modul in care s-au produs leziunile care au provocat moartea directorului ziarului Adevarul.
Dosarul initial cuprinde cateva declaratii contradictorii. Conform unora dintre acestea, Dumitru Tinu ar fi alimentat cu benzina la statia din Baneasa, fapt care ar fi atestat si de existenta unui bon de benzina. Pe de alta parte, unul dintre angajatii statiei, aflat de serviciu in ziua respectiva, a declarat ca in acea zi nu l-a vazut pe ziarist si ca „este adevarat ca Dumitru Tinu alimenta (…) de la pompele 10 si 12, unde era benzina superplus. Aceste pompe sunt amplasate aproape de geamurile statiei si putea fi vazut de ceilalti colegi. Niciodata nu lua bon de benzina de la casa” (facsimil).
Odata cu venirea salvarii la locul accidentului, au aparut o serie de neconcordante. Prima este aceea dintre ora efectuarii EKG-ului si ora la care ambulanta a ajuns la locul accidentului. Conform Fisei de Urgenta Prespitaliceasca (fila 85), ambulanta a ajuns la locul accidentului la ora 9.53. Imediat dupa sosire, s-a efectuat o electrocardiograma, constatandu-se decesul victimei. Ciudat este ca, desi se sustine ca ambulanta a ajuns la ora 9.53 si a plecat la ora 10.13, pe EKG apare o alta ora, si anume 10.53 (fila 86). Procurorii fie n-au cercetat acest aspect, fie au uitat sa verifice daca nu cumva ceasul aparatului era setat pe ora de vara. De la dosarul de ancheta lipsesc declaratiile oamenilor cu care acesta si-a petrecut revelionul. Nu se regasesc declaratiile persoanelor cu care victima si-a petrecut noaptea de revelion, ultimele persoane care se presupune ca l-au vazut in viata pe Dumitru Tinu inaintea „accidentului”, ceea ce denota superficialitatea anchetatorilor. Acestia nu au analizat toate pistele posibile care ar fi putut duce la o alta concluzie decat aceea de „accident”. Era esential sa fie audiate persoanele cu care victima si-a petrecut ultimele ore din viata, tinand cont de faptul ca Tinu nu a mancat la masa de revelion. Acestea, in conditiile in care pe tot parcursul cercetarilor se face in permanenta referire la faptul ca „accidentul” s-a produs la 9:40, ceea ce inseamna ca Dumitru Tinu ar fi trebuit sa plece la schi, pentru a se recrea, in dimineata de revelion, cu noaptea in cap.
