In ultimii ani, problema religiei in viata publica a reaparut in Europa chiar si in societati considerate laice prin traditie, pe fondul intensificarii multiculturalismului, dar si a fundamentalismului religios islamic. Relatia dintre Biserica si scoala este intrinsec legata de relatia dintre stat si religie, iar in Europa separarea Bisericii de stat face parte din identitatea natiunilor europene.
In Franta, spre exemplu, separarea Bisericii de stat este aproape completa conform unei legi din 1905, iar separarea Bisericii de scoala a fost chiar si mai timpurie. Abia in anii 2000,curriculumul francez s-a deschis pentru cunoasterea a”faptelor religioase”, dar nu a religiei ca atare. Situatia este total diferita in Marea Britanie, unde sistemul de invatamant s-a construit in stransa colaborare intre Biserica Anglicana si stat, iar predarea religiei a capatat un caracter obligatoriu in toate scolile publice.
Pe langa aceste doua cazuri, exista o serie de tari in care, in pofida separarii dintre Biserica si stat, cooperarea lor continua fara sa fie considerata un paradox. De exemplu, in Spania, desi nu exista o biserica recunoscuta in Constitutie, Biserica Catolica este responsabila de predarea religiei catolice in scolile de stat, in urma unui acord incheiat in 1979 cu Vaticanul, in timp ce alte religii recunoscute (protestantismul, mozaismul sau islamul) pot fi predate in urma acordurilor incheiate in 1992. In Suedia, separarea dintre Biserica Luterana si stat este foarte recenta (2000), iar educatia religioasa este permisa in curriculum, dar este strict non-confesionala si obiectiva.
Prin recenta extindere catre estul si centrul Europei, UE include acum tari in care religia a fost supusa unor res?trictii dure in timpul comunismului, iar intoarcerea la democratie a creat situatii diferite. Desi Biserica si statul sunt oficial separate in Cehia si Romania, de exemplu, in Romania religia ortodoxa domina educatia religioasa, in timp ce in Cehia religia are un rol mult mai putin important in societate si educatie.
Profund ancorata in istorie, educatia religioasa prezinta mai multe aspecte. Aceasta poate fi confesionala sau non-confesionala, obligatorie sau optionala, cu sau fara materii alternative. Aceasta poate intra in sfera de responsabilitate a diverselor confesiuni, a statului sau poate fi gestionata in cooperare de Biserica si stat. In Europa, cea mai raspandita abordare a educatiei religioase o reprezinta cea confesionala. Un studiu realizat in 2010 de Consortiul european pentru studiul relatiilor Biserica-stat si intitulat a”Religia in educatia publica” imparte predarea religiei in Europa in cinci categorii.
Educatia religioasa crestina prevaleaza in sistemele cu biserici de stat din nordul Europei. a”Educatia crestina” este predata in scoala primara si gimnaziala din Danemarca, unde acopera istoria crestinismului si a Bisericii Reformate. In Finlanda, educatia religioasa obligatorie este in mare parte crestina. In Marea Britanie, in scolile de stat din Anglia si Tara Galilor, statul trebuie sa ofere educatie religioasa obligatorie.
In cea de-a doua categorie intra state cu o biserica dominanta, dar si cele cu un sistem de cooperare intre stat si religie. In Malta, educatia religioasa este catolica, iar in Grecia si Cipru este ortodoxa. In Malta, statul plateste pentru acest tip de educatie. In Grecia si Cipru, profesorii sunt numiti si platiti de stat, insa exista …
