Retoric se intreaba femeia asta – „daca la 30 de ani nu avem curaj, atunci cand?!a” – dupa ce aduc in discutie problema legata de cat de greu este azi sa traiesti dintr-un mestesug traditional. Am descoperit doi tineri, Maria si Daniel Stanciu, ea de 27, el de 32 de ani, prahoveni, care au muncit opt ani in Italia, apoi s-au intors pe meleagurile natale si au creat o platforma cu ajutorul careia 60 de doamne cu experienta in arta tesutului, din satele de pe Valea Prahovei, isi vand iile pe care le creeaza.
Ma plimbam, zilele trecute, pe aleile inflorite ale Muzeului Satului din Bucuresti, la Targul de Florii, si aud de departe un zumzet cum nicaieri nu mai era. Hai acolo! Cand, ce sa vezi, in curtea unei case taranesti era o adevarata expozitie de camasi, care mai de care sa-ti ia prima ochii, cu frumusetea si gingasia ei. Puse pe umerase sau asezate pe cateva masute. Soare, verdeata, iile noastre. Si multe femei, adica cele care doreau sa cumpere. Probau camasile, unele le puneau direct peste hainele de strada, altele, cu ochi vigilent, urmareau liniile cusaturilor, toate in cele din urma incantate. Un freamat cum nu am mai vazut decat in magazine, la carnati si tigai. Dar mai vad si pe cei doi tineri care detin acest stand, imbracati in port popular.
Cliente?cu experienta
Abia apuc sa-i intreb ceva, ca sunt foarte prinsi in activitatea lor, ba sa raspunda la curiozitatile clientelor, ba sa aseze camasile deja cumparate in pungi din hartie, inscriptionate cu numele ma?gazinului, sa mai dea si carti de vizita pentru viitoare comenzi, in cazul celor care nu s-au hotarat inca sa cumpere in acest moment. O doamna cu experienta de viata se apropie de mine si imi spune, doct, ca aceste camasi sunt tesute dupa o tehnica veche, adica pe dos, ca sa se vada fata perfect. Si imi atrage atentia asupra detaliilor, adica grosimea firului, alternanta culorilor. Pleaca?doamna apoi, multumita. Dupa ce isi luase si ea o ie.
Doi prahoveni?cu planuri mari
Cand se mai domoleste putin aglomeratia, trec la atac. Vreau sa stiu mai multe despre acesti doi oameni, care imi spun ca sunt din judetul Prahova, au facut nunta cu un an si jumatate in urma, dar ei se cunosc de mult mai mult timp, au muncit opt ani in Italia. El, de pilda, a lucrat in domeniul certificarii jucariilor. Au strans ban cu ban si s-au intors in Romania pentru a pune in practica o idee pe care o au mai demult, legata de camasile traditionale. A fost, cum zic ei, un amestec intre dorul de casa si convingerea ca mestesugul acesta le poate oferi un viitor si pe pamantul unde au vazut lumina zilei. Totul a pornit insa de la faptul ca in familiile din care se trag au descoperit, inca din copilarie, mame, matusi sau bunici care stiau sa teasa o ie, dar numai pentru propria lor folosinta, cand merg la biserica ori la marile sarbatori de peste an. ? ?
Tinerii pe care abia i-am cunoscut ce si-au spus cand au pornit in toata treaba asta, vazand ca ia revine, acaparand tot mai mult pana si cotidianul orasencelor, care nu se mai sfiesc sa imbrace asemenea camasi? Hai mai intai la mame, matusi, bunici din familia noastra, sa faca ele camasi traditionale dupa modele vechi. Si uite asa s-a dus vorba, de la matusa la vecina, de la un sat la altul.
Lista cu modele
Dar ce sa mai spui ca femeile acelea, accentueaza Daniel, aveau nenumarate modele pe care sa le aplici cu dibacie pe panza alba ca laptele. Si-mi da ca exemplu niste denumiri care isi trag, cu siguranta, seva din viata de zi cu zi a oamenilor, Batranelul, Roatele, Firtileul sau Spartura, Merisorul, Multicolorul, Paienjenel, Floarea Reginei, Fasolica, Broscanul, Trecatoarea. Lista e mult mai lunga, desigur. Modelele acestea nu erau desenate pe hartie, ci cusute, la scara mica, pe bucati de panza. O panza veche, ingalbenita de trecerea timpului. Maria scoate dintr-o punga mai multe asemenea bucati si mi le arata. Asta gasesti in casele oamenilor. Asemenea amintiri pe care strabunicii le-au cusut, ca sa le stie si stranepotii. Sa nu se piarda aceasta amprenta a generatiilor, cu tot cu inventivitatea lor.
Tinerii pe care abia i-am cunoscut ce si-au spus cand au pornit in toata treaba asta, vazand ca ia revine, acaparand tot mai mult pana si cotidianul orasencelor, care nu se mai sfiesc sa imbrace asemenea camasi? Hai mai intai la mame, matusi, bunici din familia noastra, sa faca ele camasi traditionale dupa modele vechi. Si uite asa s-a dus vorba, de la matusa la vecina, de la un sat la altul. S-a creat pana in prezent o retea de 60 de femei din satele de pe Valea Prahovei. Autorii proiectului se ocupa de toate cele necesare pentru infiintarea unui magazin in Sinaia.
Si au facut magazinul. Responsabilitatea lor e legata si de promovarea pe retelele de socializare a produselor finite. Daniel si sotia lui au venit acum la Bucuresti. Este primul targ al mesterilor populari la care participa, spune barbatul. Alaturi de ei, pe un scaunel, vad o matusa de-a lor, dupa cum se prezinta, una dintre femeile care tes iile, Maria Oancea pe numele ei, incantata de ceea ce se intampla aici, cum zboara camasile acestea de pe umerase direct in pungile clientelor. Tinerii mai fac ceva important, zice ea, cumpara panza pe care o dau catre toate doamnele care tes, la ele acasa, fiecare in satul ei. Se asigura astfel materia prima, nu numai panza, tot ce e necesar.?
Secretul din fiecare casa
Matusa zice ca si-a sustinut de la bun-inceput nepotii. Povesteste cum au fost ei pe la fiecare femeie in parte, s-o convinga sa lucreze. Nu e usor, ca fiecare …
