Confortul si autosuficienta sunt cele mai mari piedici in demersul catre armonizarea fizica si psihica.
Ma tot documentez, in ultimii ani, despre subiecte precum viata cat mai senina si cat mai lunga posibil. Si nu, nu a venit din neant aceasta dorinta de a ma informa si acumula cunostinte. In urma unor probleme de sanatate, nu neaparat grave, ci cat sa imi atraga atentia ca e nevoie de o schimbare pentru a ma vindeca, am inceput, evident, sa caut tot soiul de articole pe net despre afectiunea respectiva. Cu pasi marunti, am intrat timid in marele si ultradiscutatul domeniu care tine de nutritie. Si pentru ca informatiile erau contradictorii, mi-am cumparat carti si pentru ca tot nu ma lamuream, am ales sa fac cursuri de nutritie.
Ok, si m-am tot concentrat pe corp. Mi-am luat angajamentul (fata de mine insami!) sa-mi schimb intrutotul obiceiurile alimentare, am inceput sa fac distinctia intre termeni ca vegetarian, vegan, raw vegan, sa ma hidratez cum trebuie, cat trebuie, sa merg la sala, nu pilates ca-i prea usor, kangoo jump direct, mers pe jos, program de somn, program de mese, ce mai, eram tare multumita de mine. Am mancat doar in combinatiile corecte, eco, bio, organic, fara toxine, fara aditivi, fara zahar, fara colesterol, nu unt normal, ci clarificat, am baut numai apa de izvor. A fost minunat, pana la un moment dat cand, paradoxal, chiar daca ma simteam mai bine, aratam mai bine, ten curat, frumos, corp mai ferm, am clacat. Brusc m-am trezit incorsetata. Erau prea multe reguli, constrangeri, presiuni, pofte de care sa tin cont si sa le fac fata. Mi-am dat seama ca am cerut prea mult de la mine dintr-o data si ca vechiurile obiceiuri amprentate in memoria corpului meu rabufneau si veneau la suprafata cu forte incredibile care ma destabilizau. Ma intrebam: ce e cu mine, unde gresesc? Apoi, am avut acel „aha!”.Mi-am dat seama ca o schimbare profunda nu poate tine doar de corp (de soma), ci si de psihic. Si am inceput sa iau in calcul si psihicul. Carti si cursuri de psihologie.
Sa ma intorc la viata lunga. Cand ma gandesc la acest subiect am in vedere nu cantitatea calculata in numar de ani, ci la calitatea vietii. Ma tot uit la batranii de peste 80, 90 chiar 100 de ani care au o vivacitate impresionanta. Acesti oameni sunt perfect lucizi, sunt activi, optimisti, gradinaresc, se plimba, calatoresc, stiu sa foloseasca computerul. Si atunci ma intreb ce viata au trait ei? Cum fac ei lucrurile astea? De unde au atata energie? Sunt convinsa ca au avut parte si de bune si de rele, pentru ca sunt evenimente inerente, insa ce cred eu ca-i diferentiaza pe unii de ceilalti este raportarea la evenimentele negative. Unii nu se lasa coplesiti de ele si isi gasesc motivatia de a merge mai departe, iar altii se demoralizeaza ajungand intr-o bucla lipsita de sens.
Longevitatea, aspectul exterior e adevarat ca tin si de inzestrarea genetica a fiecarui om in parte. Dar care e procentul acestor influente? Cercetarile din domeniul geneticii arata din ce in ce mai clar ca noi avem posibilitatea sa schimbam tiparul de functionare („traiectoria predestinarii” genetice) ajutandu-ne de gandurile noastre. Adica putem alege cat mai constient calea pe care sa o urmam. Alegem sa ne gandim des la boli? Ne vom stresa cu gandul la ele si vom sfarsi prin a ne imbolnavi. Cum sa fac sa scap de stres? Iti pui aceasta intrebare de nu stiu cate ori pe zi fara sa actionezi in vreun fel si, pac!, apare stresul ca nu poti scapa de stres! Sau, alegem sa ne schimbam atunci cand nu ne place de noi, sa avem rabdare cu noi, sa ne iubim asa cum suntem, sa nu ne judecam prea aspru? Cu alte cuvinte, alegem sa dam sens vietii sau alegem sa ne plangem de mila?
„Sunt mai puternica decat totia”
Un exemplu, care imi vine in minte, este o batranica, de peste 85 de ani, rotofeie, rosie in obraji, care spunea ca nu a vazut doctori in viata ei, pentru ca nu a avut niciodata nevoie de ei. La ea am stat in gazda intr-un weekend de iarna la Predeal. Aceasta femeie avea un program strict, isi facea rugaciunile in timpul noptii din 2 in 2 ore, se trezea dimineata la 6, apoi trebaluia toata ziua prin casa, prin curte, taia lemne, curata curtea de zapada proaspat asternuta si nu oricum ci cantand, facea mancare, prajituri, citea, apoi la ora 8 seara se pregatea de culcare. Nu tu televizor, nu tu crimele de la ora 5. In schimb, aer curat, miscare, buna dispozitie. Un alt exemplu, la polul opus, dar la care am gasit ceva in comun. Este mama unei prietene de ale mele care are aceeasi varsta cu batranica de mai sus. In schimb, ea nu este activa fizic pentru ca a suferit o fractura de sold si de 6 ani este imobilizata la pat. Ea obisnuia sa spuna cand inca era in puteri: „Las” ca o sa va ingrop eu pe toti!”, cu alte cuvinte sunt mai puternica decat toti. Iar aceasta atitudine se vede si acum in prezent, in ciuda faptului ca nu poate sa mearga. Ce inseamna asta de fapt? Forta pe care o are, drive-ul intern de a-si propune sa depaseasca orice eveniment negativ fara a se lasa doborata. Este o mana de om, e slaba si de abia se vede printre cearsafurile de pe pat, dar vocea ei, un pic ragusita este penetranta. Ce are in comun cu bunicuta de mai sus? De cate ori ma duc in vizita, o aud si pe ea cantand tot soiul de doine, recita, vorbeste, rade, e vie! Nici ea nu pare a fi victima.
Sunt exemple care implica doua extreme in a-si trai senectutea si nu judec si nici nu sustin pe careva dintre ele. Doar observ similaritati in conditii diferite de viata. Ce pot invata de la ele? Amandoua imi par luptatoare, supravietuitoare, sunt din categoria oamenilor care stiu sa-si pretuiasca clipa, cu o capacitate incredibila de a se adapta oricaror conditii, de multe ori neprielnice.
Da, ma bucur pentru faptul ca in ultimele decenii media de viata a crescut. Acest lucru se datoreaza pe de o parte cercetarilor stiintifice din medicina, neurostiinta, fizica, biologie, genetica, psihologie, iar pe de alta parte, (re)deschiderii pe care o au oamenii asupra naturii, sistemelor alternative/complementare de tratament, terapii naturiste combinate cu tehnici spirituale (ca e vorba de credinta in Dumnezeu prin rugaciuni, ori tehnici „importate” de la alte religii, budiste, taoiste, practicarea zazen, meditatiilor transcedentale etc.).
Corpul nostru ne transmite semnale
Odata cu aparitia internetului s-au deschis oportunitati multiple de a te informa. Insa cum decelam informatiile? Cum le putem folosi in beneficiul nostru? Cand este vorba despre stari de rau minore care nu ne pun in pericol viata, zgarieturi, raceli care trec cu ceaiuri de lamaie, o durere de cap, o stare de tristete din cauza unei ploi de toamna… hmmm, treaca mearga te poti lecui prin casa.
Dar atunci cand simptomele persista, cand vezi ca „tratamentul” nu da roade e cazul sa actionam. Corpul nostru ne transmite semnale, asa ca e bine sa le ascultam. Vindecarea dupa ureche nu este o alegere. Sunt multi oameni care prefera sa nu consulte un specialist pentru ca stiu ei mai bine ce e de facut. Se iau dupa gura lumii intrand pe forumuri, …
