Romania fara Adrian Mutu e o echipa oarecare. Din pacate, tricolorii au transpirat serios aseara pentru a incropi cateva ocazii in fata unui adversar fara imaginatie, dar foarte ordonat.
N-au mai cantat imnul. Poate si pentru ca a lipsit Chivu si in mod sigur pentru ca nu l-au mai primit scris pe o foaie, asa cum s-a intamplat la Euro. Nu ne-ar fi deranjat deloc, daca nu s-ar fi vazut, din pacate, ca lipseste si Mutu. Suntem dependenti de „Briliant”, care, cu sau fara scandaluri sexuale, cu concedieri din cauza vietii extrasportive sau megadaune de platit, ramane catargul in care se aduna tot vantul pe care-l putem avea in panze.
Avem aceeasi aparare granit, Dica speculeaza veninos orice minge pe care o primeste, iar Contra alearga inca mult. Cu toate acestea, ceva nu se leaga acolo, inspre poarta adversa, unde Mutu detine multe raspunsuri. Lipseste pasa decisiva pentru Marica, lipsesc combinatiile dintr-o atingere si suturile care aduc goluri.
Piturca se afla astfel in fata a ce este, cu siguranta, cea mai mare provocare a carierei sale de antrenor: cum sa faci o echipa sa joace atunci cand nu are un anumit jucator. Cand nu exista Chivu si mai cu seama Mutu, Romania cere un lider. Si cum nu-l are, nimeni nu vorbeste pe teren, nimeni nu cere mingea si nimeni nu cheama in fata pe nimeni. Fiecare cauta sa-si faca treaba si atat. A-ti face bine treaba este de multe ori de ajuns intr-o partida dintr-o anume etapa. Nu insa si intr-o confruntare care se consuma dupa ce se canta niste imnuri.
