Romania si regimul oligarhic fara frontiere partinice

La alegerile prezidentiale e posibil sa nu mai fim nici macar in situatia de a putea alege “raul cel mai mica”, ci sa contemplam, neputinciosi, un dezastru indistinct.
In urma cu doi ani, pe 6 iulie 2012, Legislativul vota suspendarea lui Traian Basescu, ceruta printr-un do?cument insailat dupa imperativele voiculesciene. Ma?joritatea parlamentara de atunci, reunita sub sigla USL, era constituita prin trocuri politice si bri?colaje fara nicio legatura cu functionarea unui sis?tem de partide bazat pe logica jocului democratic. Ma?sa critica a fost atunci atinsa prin migratia con?sis?tenta a unor parlamentari PDL, care au intarit in mod decisiv majoritatea formata de USL. O for?ma?ti?u?ne construita de altminteri nu pe un program re?al, ci pe o obsesie consecvent intretinuta de retorica antenista, picurata ani de zile, privind “regimul dic?tatorial basista”, teroarea si coruptia infierate ia?co?bin. Obsesie reiterata in monologul botezat con?fe?rin?ta de presa, interpretat de Dan Voiculescu la mo?ment aniversar, pe 6 iulie 2014, cand, alaturi de obis?nuitele amenintari mai mult sau mai putin voa?late la adresa presei ambalate ipocrit in mesaje pseu?do-empatice – “jurnalistii, asa cum sunt ei, sunt o categorie foarte vulnerabilaa” -, oligarhul penal a transmis “publicului Antena 3, acesti oameni mi?nunati, ca nu exista niciun fel de motiv sa se ru?si?neze. Am ramas consecvent acestei dispute po?li?ti?ce majore cu Basescu Traiana”.
Referendumul din vara lui 2012 a reprezentat poate, in mod paradoxal – pentru ca era o initiativa a …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *