Multi dintre ei se confrunta cu ?probleme financiare, supravietuind de pe o zi pe alta.
Ar da orice sa poata asculta un colind in perioada sarbatorilor de iarna sau sa rosteasca un cuvant de multumire atunci cand primesc un cadou. In plus, isi doresc un trai mai bun, dar mai mult decat atat isi doresc sa munceasca. Din cei peste 1000 de membri ai Asociatiei Nationale a Surzilor din Romania, filiala Constanta, foarte putini muncesc. Mai mult de 60% sunt pensionari, unii la limita de varsta cu lege speciala, altii cu pensie de invaliditate. Din cauza saraciei, unii se afla in situatii disperate, altii supravietuiesc de la luna la luna din indemnizatii si din alocatiile copiilor, in unele cazuri.
Vieti chinuite
Elena Dascalu este una dintre satencele inimoase din Dobrogea. Vine din comuna Targusor si are in grija o familie numeroasa. Doi dintre copiii sai s-au nascut surdo-muti. Baiatul si fata au acum 34 de ani, numai ca la varsta la care ar trebui sa munceasca acestia stau acasa pentru ca nu au unde lucra. Elena spune ca cei care locuiesc la sate mai castiga vara cate un banut cand dau cu sapa, dar banii nu sunt de ajuns pentru ca stiva de lemne sa fie suficienta iarna. Lunile friguroase sunt cele mai greu de indurat pentru persoanele cu deficiente auditive pentru care viata de zi cu zi reprezinta o adevarata provocare. „Ne descurcam greu, insa nu am cerut nimic de la nimeni niciodata. Serviciu nu are niciunul. Vara ne mai ducem cu ziua la lucru, insa iarna este cel mai dificil”, ne povesteste femeia.
Educatie printr-un limbaj special
Primii pasi pentru integrarea in societate se fac invatand limbajul mimico-gestual. Scoli speciale pentru surzi nu exista in Constanta. Copiii Elenei Dascalu au facut opt clase, spre exemplu, la Focsani, altii s-au indreptat catre alte centre speciale deschise la Buzau, Timisoara, Craiova, Iasi sau Bucuresti. Ce fac insa tinerii dupa scoala? Oamenii au de luptat cu sistemul, dar si cu prejudecatile. „Oamenii din sat mai rad de surdo-muti”, rasufla constanteanca.
Cu ce probleme se confrunta acestia? „In primul rand, cu saracia, cea mai grava si importanta problema. Apoi cu lipsa locurilor de munca, cu imposibilitatea de a te autosustine din punct de vedere financiar”, ne-a spus directorul Asociatiei din Constanta, Marcela Vlad.
Traiesc doar din indemnizatii
Constantenii marturisesc ca cei 234 de lei pe luna nu sunt suficienti pentru intretinerea unei persoane. „Nu exista o legislatie corespunzatoare. S-au tot facut incercari cu Protectia Persoanelor cu Dizabilitati, dar statul ofera o protectie pasiva. Se considera ca suma de 234 de lei este suficienta pentru aceste persoane. Statul ar trebui sa se gandeasca sa oblige agentii economici sa angajeze persoanele cu dizabilitati pentru autosustinere si pentru ca acestea sa contribuie si ele la buget”, completeaza directorul, care recunoaste ca inainte de 1989 se acorda o mai mare atentie invatamantului special si integrarii tinerilor in societate.
A fost si altfel…
„Persoanele deficiente de auz, si nu numai, regreta regimul trecut. Acestea erau recunoscute ca persoane cu nevoi speciale. Apoi, fiecare judet, in cadrul Directiei …
