Cartea „Transilvania si locuitorii saia” ofera o descriere a unui oras care nu mai exista, asa cum era el organizat inainte de Revolutia de la 1848.
Una dintre cele mai valoroase carti referitoare la Transilvania este putin cunoscuta de publicul romanesc. Este vorba de volumul „Transilvania si locuitorii sai”, scris de un aristocrat francez, Auguste de Gerando, in prima jumatate a secolului XIX. Istoric de profesie, Auguste de Gerando a dat dovada de un talent literar comparabil cu cel al lui Jules Verne. Istoricul francez a murit tanar, inainte de a fi putut da adevarata masura a talentului sau. Cartea sa a fost publicata recent de o editura clujeana, Casa Cartii de Stiinta. Volumul contine o descriere inedita a Clujului. „Clujul, capitala a Transilvaniei, este un cochet si aristocratic orasel de 20.000 de locuitori, cu strazi drepte, formate din case albe si elegante. Nobilimea transilvaneana locuieste aici pe timpul iernii si fiecare familie are casa sa incapatoare.
Astfel, contrastele pe care le intalnim neincetat in Transilvania sunt aici mai surprinzatoare ca oriunde. Nu rareori vezi o trasura cu blazoane si echipajul ei asteptand rabdator, la cotitura unei strazi, ca sa treaca o turma de bivoli ce vine de pe camp. In rest, lumea e foarte vesela si se danseaza mult. Femeile s-au asociat si au fondat un salon literar – jumatate din lucrari sunt in franceza, restul e in germana sau maghiara. Barbatii se reunesc la cazino. Nebunia cazinourilor e impinsa la extrem in Transilvania. Exista orasele ce detin cate doua, ba chiar trei. Cunosc un sat unde patru gentilomi, plictisiti sa se viziteze unul pe altul in chip patriarhal, au inventat intr-o zi o camera prevazuta cu o ?masa si suporturi pentru pipe, numind-o „Cazinoul”.
Acolo fumeaza incontinuu, sub pretext ca citesc ziarele. Acest fel de localuri, necesare intr-un oras centru al unei miscari literare sau politice, nu sunt aici foarte utile si au neajunsul ca divizeaza societatea. Reuniunile intime, care fac micul oras agreabil, dispar. In Transilvania femeile sunt in general foarte distinse. Nu stiu de ce nu li se cauta cu precadere compania. Gentilomul care traieste aici pe pamanturile sale, exploatandu-le el insusi, se plaseaza deja, prin gusturile si ocupatiile sale, pe un teren aparte; poate ar trebui sa se apropie mai degraba de camin. Doar in societatea femeilor se poate dobandi aceasta usurinta …
