Desi se aflau sub ocupatie rusa inca din 1812, basarabenii dovedesc, in 1917 si 1918, ca nu si-au uitat radacinile romanesti. Asa se explica vointa si rapiditatea cu care Sfatul Tarii din Chisinau decide unirea Basarabiei cu Romania, la 27 martie 1918. O noua generatie de unionisti de pe ambele maluri ale Prutului se lupta azi pentru a readuce Basarabia acasa.
Parcurg datele istorice despre unirea Basarabiei cu Romania, din 1918, si imi sare in ochi un discurs al lui Teofil Ioncu, membru al Sfatului Tarii de la Chisinau. Omul politic participa, in toamna lui 1917, la Congresul Popoarelor din Rusia, desfasurat la Kiev. Se discuta despre soarta imperiului rus, dupa caderea tarismului, in conditiile in care natiunile conglomeratului muribund isi cereau dreptul la propria existenta. Dar sa vedem ce spune reprezentantul basarabenilor la acest congres. „Multi ati auzit de moldoveni, dar putini cred ca stiti ca natiunea moldoveneasca nu exista. Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu national, iar daca noi numim moldovenesti cuvintele si organizatiile noastre, facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindca cuvantul roman suna prea aspru la urechile vrajmasilor nostri, de care avem foarte multi, ca si dumneavoastra, si el serveste de a ne acuza pe noi ca separatistia”. Acest discurs arata in fapt cum gandeau basarabenii in urma cu 98 de ani.
Renasterea spiritualitatii romanesti in stanga Prutului
Cu adevarat aspri au fost pentru natiunea romana anii 1917 si 1918, din cauza Primului Razboi Mondial. Basarabia fusese anexata la Imperiul Tarist inca din 1812, dar cu toate acestea numarul romanilor dintre Prut si Nistru este considerabil in 1917, in procent de peste 65%. Asa cum se spune, din orice rau rasare si un bine. Faptul ca tara noastra e ocupata in mare parte, in timpul acelei conflagratii, face ca multi romani din celelalte provincii sa se retraga in stanga Prutului. Aici ajung si intelectuali ca Onisifor Ghimpu, Octavian Goga sau Ion Nistor. Fruntasii ardeleni incep o ampla campanie in favoarea romanismului in Basarabia, scotand un ziar in limba romana. Mai mult, ei aduc la Chisinau o tipografie si editeaza carti si manuale in limba romana.
Invatatorii basarabeni sunt instruiti in istoria si geografia Romaniei, dar si in traditiile populare din fiecare provincie romaneasca. Localitatile basarabene incep sa fiarba, pe fondul debandadei care luase locul ordinii, dupa destramarea imperiului rus, dar mai ales al renasterii spirituale romanesti. Se intrunesc comitete cetatenesti, iar in primavara lui 1917 are loc, la Chisinau, congresul preotilor si invatatorilor, unde se cere autonomia Basarabiei, existenta unei mitropolii romanesti si organizarea unei forme proprii de guvernare. Nu mai trece mult timp si, in aprilie acelasi an, se constituie Partidul National Moldovenesc, ai carui fruntasi sunt Vasile Stroescu, Pantelimon Halippa, Pavel Gore si Vladimir Herta, alaturi de care se afla transilvaneanul Onisifor Ghibu. Aceasta formatiune politica devine varful de lance al miscarii de renastere nationala si aduna in jurul sau o mare parte a basarabenilor. Lucrurile se complica insa in vara lui 1917, cand Ucraina, care se constituise, la randul ei, ca entitate statala, are pretentii teritoriale asupra Basarabiei.
Republica Democratica?Moldoveneasca
Ajungem in toamna acelui an, cand in inima Basarabiei se desfasoara Marele Congres al Ostasilor Moldoveni. Cei peste 200.000 de oameni care participa la adunare decid declararea autonomiei tinutului dintre Prut si Nistru si constituirea Sfatului Tarii, in urma alegerilor. Lucrurile se misca foarte repede, pentru ca alegerile au loc pe parcursul aceleiasi toamne, fiind alesi 150 de deputati in forul reprezentativ al provinciei. Sunt respectate si minoritatile, astfel ca in noul Sfat intra reprezentanti ai ucrainenilor, evreilor, rusilor, bulgarilor, germanilor, gagauzilor, polonezilor, armenilor si grecilor. O figura aparte in noul for legislativ este Elena Alistar, invatatoare, devenita peste ani medic. Cuvintele ei in fata basarabenilor sunt, la randul lor, edificatoare pentru simtamintele poporului din zilele acelea. „Trebuie ca orice fiinta omeneasca sa-si aduca obolul ei de munca, inima, suflet, de fiinta lui si chiar de viata, pentru ca sa contribuie cat de putin la realizarea aspiratiilora”.
De acum incolo, este deschisa calea spre declararea autonomiei Basarabiei fata de Rusia, proclamata de Sfatul Tarii de la Chisinau. Numai ca situatia devine tot mai tensionata, Ucraina presand in continuare, in ianuarie 1918, pentru anexarea Basarabiei.
Chisinaul face un nou pas si, la 24 ianuarie, isi proclama independenta, presedintele Republicii Democratice Moldovenesti devenind Ion Inculet. Lucrurile sunt insa departe de normalitate, noul stat fiind bantuit de bandele de soldati rusi care devasteaza totul in cale. Astfel se ajunge ca, la 27 martie 1918, Sfatul Tarii sa decida unirea Basarabiei cu Romania.
Multi ati auzit de moldoveni, dar putini cred ca stiti ca natiunea moldoveneasca nu exista. Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu national, iar daca noi numim moldovenesti cuvintele si organizatiile noastre, facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindca cuvantul roman suna prea aspru la urechile vrajmasilor nostri, de care avem foarte multi, ca si dumneavoastra, si el serveste de a ne acuza pe noi ca separatisti.a”
Teofil Ioncu, membru al Sfatului Tarii de la Chisinau
O noua generatie de unionisti
Stim foarte bine ce s-a intamplat dupa aceea. Rusii au reanexat cu forta Basarabia, in 1940, iar dupa caderea imperiului rosu, desi se parea ca miscarea nationala renaste in stanga Prutului, la inceputul anilor „90, lucrurile au luat o cu totul alta turnura. Asa se face ca azi exista doua state romanesti, iar istoria …
Teofil Ioncu, om politic basarabean, in 1917: Putini cred ca stiti ca natiunea moldoveneasca nu exista
