Universul copiilor nostri

De sarbatori ne intoarcem la traditii: o excursie in trecutul nostru plin de semnificatii si sens. E un prilej numai bun de reflectat la implicatiile psihopedagogice pe care le are universul traditional al satului romanesc. Am regasit tratatele anilor a??70 – a??80 si teoria sistemelor ecologice a lui Urie Brofenbrenner (The Ecology of Human Development), cu un model grafic al universului copiilor nostri – un bulb de ceapa: “copilul se afla nu doar in cadrul unui mediu, ci al unui set de nise, cuiburi ambientale, iar fiecare dintre acestea constituie sisteme sociale cu propriile dinamici, reguli, discursuri si relatii”. Universul celui mic este dispus stratificat, miezul fiind el si imprejurimile imediate lui (microsistem), apoi institutiile esentiale pentru copil (mezosistem format din familie, scoala, biserica, dispensar) si cele cu care nu interactioneaza direct (exosistemul, macrosistemul), dar care determina formarea de legaturi care influenteaza sau determina evolutia psihosociala a persoanei.

Muzeul Memorial Ion Creanga

Asadar, ce propunea satul romanesc de ieri? Un microsistem incarcat de semnificatii, in primul rand. Copilul vedea, zi de zi, pe peretii casei sale, scoarte lucrate de mama sau bunica, obiecte din lemn sculptate si pictate de familia lui, manca din strachina pictata cu migala, folosea lingurile impodobite cu modele create de ai casei sau de alti mesteri populari. Cuvantul de ordine era Creatie. Aceleasi module (rombul, Crucea Sf. Andrei, floarea cu 6, 8 sau 12 petale, cercul, ramura de brad etc.) erau vazute in casele tuturor satenilor, pe hainele de lucru, de sarbatoare sau pe braul florar de la biserica, doar ca aceleasi elemente erau folosite altfel, generand Unicitate. In felul acesta, prin existenta acelorasi culori, elemente, jocuri populare, cantece, ritmuri, se asigura Continuitatea spatiului copilului. Comunitatea, prin credinta, dadea sens intregului microunivers.

Muzeul Taranului Roman

Ce propune societatea urbana de azi? Am observat acum multi ani impactul chioscurilor de ziare si al cimitirelor de pe b-dul Ghencea asupra comportamentului copiilor. Unul dintre specialii mei elevi de la cercul de informatica venea imbracat in negru, purta tricouri cu capete de morti si tinea mortis sa isi puna cercel in limba, cand va implini 14 ani si “va avea dreptul sa aleaga”. Enervat de sfaturile mele, m-a intrebat: “Stiti ce vad eu cand vin la scoala si plec de aici? Cimitir pe dreapta, apoi …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *