Nimic nu s-a schimbat. In continuare, cei mai distructivi inamici ai Romaniei se afla in interiorul tarii, nu in exteriorul ei. Ticalosii, coruptii si prostii nostri sunt mai periculosi decat „omuletii verzia” ai lui Putin. Chiar si dupa ce Rusia ne-a aratat, din nou, prin invadarea Ucrainei, de ce este capabila, trebuie sa fim mai ingrijorati de cei dispusi sa saboteze din interior drumul spre normalitate si progres al Romaniei decat de tancurile Moscovei.
De aceea, ar fi o pierdere de vreme sa-i dau o replica ambasadorului rus la Bucuresti care a criticat „Romania liberaa” pentru ca a publicat articolul „Ispita fascista a tovarasului Putina”, scris de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan. Excelenta Sa Oleg Malginov este un marunt slujbas in solda unui regim care nu da doi bani pe democratie si pe libertatea de expresie. Asa i s-a spus de la Moscova sa reactioneze, asa a facut!
Ce polemica decenta poti purta cu trimisul unui stat in care, ce coincidenta!, unii dintre cei ce au indraznit sa-l critice pe Putin, fie politicieni, fie jurnalisti, au sfarsit cu un glont in cap? Ce poate intelege o adunatura de gangsteri din conceptul de „independenta editorialaa”? Tot ce pot intelege a incaput pe epitaful? Annei Politkovskaya.
Mult mai ingrijorator este ca presedintele si premierul Romaniei nu au simtit nevoia sa reactioneze la afirmatiile ambasadorului rus. Chiar nu merita o replica de la un nivel mai inalt decat cel al Ministerului de Externe (si aceea sosita luni, cu trei zile intarziere) declaratia agresiva, plina de jigniri, amintind de infierarile comisarilor sovietici din anii „50?
Sa speram ca tacerea celor mai importanti doi oameni in stat are mai mult de-a face cu faptul ca atacul lui Malginov a fost indreptat impotriva unor autori si publicatii pe care nu le-au avut niciodata la inima, si nu pentru ca le este teama sa raspunda ferm unor provocari si atacuri ce depasesc cu mult limitele limbajului diplomatic.
Ar fi extrem de grav ca obraznicia ambasadorului rus sa fi fost incurajata de faptul ca astazi cele mai inalte pozitii in stat sunt ocupate de lideri marcanti ai fostei USL. Sa nu uitam cat de mult a incurajat Rusia incercarea de debarcare a lui Traian Basescu din 2012 si, implicit, toate loviturile pe care pesedistii si penelistii le-au dat unor institutii fundamentale ale statului de drept.
Oare, astazi, vazandu-se scapati de Traian Basescu, rusii cred ca a venit momentul sa iasa din nou la atac impotriva tuturor celor care sustin neconditionat integrarea totala a Romaniei in spatiul democratic occidental si parteneriatul strategic cu SUA? Simt sefii lui Malginov ca puterea de la Bucuresti le este mai favorabila decat acum un an si au decis ca e momentul sa devina mai prezenti in arena publica?
Foarte probabil, pentru ca atacul la adresa lui Vladimir Tismaneanu, a lui Marius Stan, a platformei online Contributors.ro si a „Romaniei liberea” a fost combinat cu un interviu dat Agerpres, in care ambasadorul rus si-a extins semnificativ gama de atacuri si avertismente. Nu cu noi se rafuieste Kremlinul, ci cu orientarea pro-Vest a tarii.
Daca atitudinea de azi a lui Klaus Iohannis nu ridica suspiciuni privind o nostalgie dupa momentul 2012, cea a lui Victor Ponta este periculos de ambigua. Declarativ, Ponta este si filo-american si filo-european, si filo-DNA si filo-SRI. Si filo-anticoruptie. Si filo-reformarea PSD. Dar cand vine vorba de fapte se vede ca doar mimeaza aceste convingeri. Teama ca anchetele incepute impotriva sa sau a rudelor sale se vor termina cu pierderea functiei de premier si chiar cu inchisoare ii misca gura, dar nu si inima. Iar cea mai buna dovada a jocului dublu pe care incearca sa il faca si care s-ar putea sa-l coste scump de tot este parteneriatul sau cu Calin Popescu Tariceanu.
Fostul premier si lider liberal nu mai este astazi nimic altceva decat o marioneta a PSD. Colaborarea sa cu Ponta a inceput cu servicii de curierat si servicii pentru George Copos si alti oameni de afaceri dornici de intrari la noul premier si s-a cimentat o data cu acceptarea unei candidaturi la prezidentiale menite sa scindeze voturile dreptei. Rasplata: functia de presedinte al Senatului, pe care o foloseste ca un berbece pentru a lovi in alte institutii ale statului de drept, dupa cum s-a vazut clar la mascarada cu votul pentru arestarea lui Sova.
Este limpede, de fapt, ca Ponta se foloseste de Tariceanu pentru a face tot ceea ce nici el, nici PSD nu mai indraznesc sa faca, de teama puscariei, pentru a spune tot ceea ce el si PSD nu mai indraznesc sa spuna, de teama ca va pierde instantaneu tot mai firavul sprijin extern de care mandatul sau atarna ca de un fir de par.
Sova a fost salvat de Ponta cu mana lui Tariceanu, iar DNA, Curtea Constitutionala, CSM si Presedintia sunt atacate tot de Ponta, prin purtatorul sau de mesaj USL-ist, anti-justitiar, anti-institutii. Ceea ce nu inseamna, bineinteles, ca Tariceanu nu impartaseste aceeasi ura viscerala ca a lui Ponta fata de institutiile care transforma Romania si care le baga prietenii si partenerii de afaceri la inchisoare. Doar ca puterea de decizie asupra propriilor actiuni nu ii mai apartine.
O data cu acceptarea functiei de presedinte al Senatului si-a vandut si dreptul de a mai lua hotarari de unul singur. Daca Ponta i-ar ordona sa nu mai atace DNA pentru ca altfel ii va fi retras sprijinul PSD, Tariceanu s-ar conforma pe loc. Fara aceasta functie, Tariceanu este ca si iesit din politica, nu mai valoreaza nici cat o ceapa degerata.
Pentru a o pastra va face orice i se cere, chiar daca asta inseamna sa isi toarne zilnic in cap o galeata cu laturi. Din acelasi motiv, daca Ponta i-ar fi ordonat sa-l lase din brate pe Sova, prin absurd, nu ar mai fi interpretat articolul 173 din Regulamentul Senatului contrar prevederilor constitutionale. L-ar fi executat cu sange rece, fara sa clipeasca, si ar fi vorbit cu emfaza despre nevoia ca justitia sa triumfe. Exact cum face si Ponta.
Pentru liderul PSD, jocurile murdare facute cu mana lui Tariceanu prezinta cateva avantaje importante. In primul rand, il poate salva in momente critice, riscante pentru el personal, cum era posibilitatea ca, odata arestat, Sova sa vorbeasca despre banii pe care i-au impartit. Doi, prin atacurile la justitie si unele salvari, in extremis, da satisfactie partidului sau, paralizat de teama DNA, echilibrand intr-o oarecare masura perceptia ca Ponta este gata sa vanda pe oricine pentru a-si scapa pielea. Cu ajutorul lui Tariceanu, Ponta le-a demonstrat ca face tot ce tine de el pentru a-i scapa pe cei ce ii raman loiali.
Nu in ultimul rand, parteneriatul cu Tariceanu si demonstratia vie ca USL traieste si ramane strans unita in jurul urii fata de justitie reprezinta o asigurare de viitor. Daca se intoarce roata la un moment dat si parteneriatul strategic cu SUA se va fisura? Daca SRI si DNA vor fi decapitate sau isi vor pierde din forta? Daca politicienii si oamenii de afaceri corupti vor reusi sa lase deoparte orice rivalitate si, uniti de groaza de inchisoare, vor face masa critica si vor opri asaltul justitiar – prin modificari legislative de tipul celei pe care o incearca Serban Nicolae sau prin alte mijloace? Ponta stie ca sansele unei insurectii anti-DNA sunt mici acum, dar nici nu isi permite sa nu fie pregatit sa isi asume succesul daca o astfel de miscare va capata momentum in viitor si va reusi.
Pe cat de avantajos este parteneriatul cu un Tariceanu promovat si sustinut sa isi asume cele mai detestabile initiative de tip uselist, pe atat de riscant este pentru Ponta. De ce? Pentru ca este evident pentru toata lumea ca el il trage de sfori pe fostul lider liberal. Implicit, tot ceea ce face acesta se acumuleaza ca bile negre si la premier. Riscurile acestui parteneriat sunt amplificate si de faptul ca Tariceanu nu este vazut doar ca un politician expirat si disperat sa-si mentina nivelul de trai acceptand orice compromis.
Tariceanu este si cel ce a declansat cea mai grava criza de incredere dintre Romania si SUA atunci cand a cerut, in 2006, retragerea trupelor romanesti din Irak, fara sa se consulte in prealabil cu aliatii. Iata ce transmiteau diplomatii americani de la Bucuresti, conform unei cablograme dezvaluite de WikiLeaks:
„Seful departamentului politic al Ambasadei „si-a exprimat stupefactia ca nici Guvernul, nici …
