Incercand sa tina pasul cu provocarile lumii contemporane, in ceea ce priveste comunicarea, Biserica Ortodoxa Romana, pare ca si-a gasit in domnul Vasile Banescu omul potrivit sa-i reprezinte mesajele catre mass–media. Elegant, la propriu, dar si in exprimare, manierat pana in cele mai mici detalii ale comunicarii, noul purtator de cuvant al BOR este mereu prezent cand situatia o impune.
Si pentru ca in spatiul public exista mereu subiecte ce se cer explicate, iata-ne, fata in fata, incercand sa gasim raspunsuri la cele mai importante teme ale momentului. Dintre acestea nu puteau lipsi intrebari referitoare la comunicarea Bisericii in secolul al XXI-lea, relatia acesteia cu politica, ora de religie, „Marsul pentru viataa”, modificarea Constitutiei, dar si construirea Catedralei Mantuirii Neamului.
George Grigoriu: Pentru inceput as vrea sa ne spuneti ce a insemnat pentru dumneavoastra asumarea responsabilitatii de a deveni purtator de cuvant al Patriarhiei Romane.
Vasile Banescu: Am primit, am resimtit si resimt constant aceasta responsabilitate cu luciditatea celui care intelege ca o asemenea functie de reprezentare a institutiei Patriarhiei Romane intr-o societate atinsa si influentata progresiv de scepticism, dezabuzare si refractaritate la orice tip de autoritate, mai ales morala, este una care te expune la multe si variate asalturi. Majoritatea acestora emana dintr-o zona mediatica in care ideile de Biserica, religiozitate asumata, marturisire a credintei in spatiul public, fapt religios manifest, cler, religie, inclusiv ca materie scolara etc. sunt idei prost prizate si doar relativ intelese in spatiile redactiilor de presa dominate inevitabil de un spirit secularist, anticlerical si de mult indiferentism religios care are ca rezultat amar o ignoranta cultural-religioasa crasa. Absenta unei culturi religioase este, de altfel, o trasatura trista a societatii romanesti actuale, sedate cu doze enorme de derizoriu, politicianism, divertisment vulgar, impostura si bruiaj mediatic care transforma banalitatea crunta intr-un continuu breaking-news. Intr-un asemenea cadru minimalist moral puseurile de antipatie fata de o institutie precum Biserica nu sunt de neexplicat. De aceea, desi aproape coplesit initial, nerefuzand niciun interviu, nicio solicitare, oricat mi-am propus sa deschid si sa sustin un dialog onest cu presa de incomod mi-ar fi fost. Aveam si am permanent de prezentat si de explicat foarte multora o fata nevazuta sau nebagata in seama a institutiei pe care am onoarea sa o reprezint.
Cum ati simtit aceasta perioada de aproape un an si jumatate de cand ati preluat comunicarea?
Aceasta perioada a avut pentru mine un dificil inceput pe parcursul caruia a trebuit sa asimilez logica in cheia careia o mare parte din presa romaneasca abordeaza faptul religios si problematica variata a Bisericii, a vietii interne a acesteia. Exista foarte multi jurnalisti, dar si foarte multi oameni obisnuiti care percep Biserica ca pe o institutie formata exclusiv din cler, din preoti si episcopi portretizati in general grabit, nedrept de sumar si negativ.
Ideea ca din Biserica facem parte cu totii, clerici (o minoritate) si mai ales laici, ca Biserica este asemenea unui iceberg caruia ii vedem la o privire superficiala doar varful, este inca o idee bizara pentru cei mai multi dintre cei care critica Biserica dintr-un reflex dobandit prin contagiune orala in diverse contexte pauperizate cultural, minate de anticlericalism aprioric sau exclusiv in urma unor experiente nefericite ricosate din intalnirea cu unii clerici lipsiti ei insisi de tact pastoral si de cultura (inclusiv a Duhului).
Din aceasta perspectiva mi-a fost si imi este inca destul de greu sa transmit convingator o imagine profund realista asupra Bisericii. Ultimul an si jumatate a fost pentru mine asadar un timp al efortului constant de adancire a dialogului in care cred, un timp al cunoasterii reciproce cu reprezentantii presei centrale, un timp al bucuriei intalnirii cu persoane deosebite din zona mass-media, un timp al construirii zilnice de punti ale increderii reciproce.
Pentru luna martie sunt anuntate in intreaga tara „Marsurile pentru Viataa”. Se vorbeste chiar de cel mai mare miting organizat in Romania. Va rog sa ne spuneti care este rolul si contributia Bisericii in organizarea acestor manifestari.
In sedinta de lucru din data de 9 februarie 2017, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a binecuvantat demersul Asociatiei „Studenti pentru viataa” de a organiza cea de-a saptea editie nationala a „Marsului pentru viataa”, eveniment care va avea loc in dupa-amiaza zilei de 25 martie 2017, in ziua praznicului „Bunei Vestiria”. Anul acesta, „Marsul pentru viataa” se va desfasura in peste 285 de localitati din Romania si Republica Moldova, sub genericul „Ajuta Mama si Copilul! Ei depind de tine!a”. In Bucuresti, „Marsul pentru viataa” se va desfasura pe traseul Parcul Unirii – Parcul Tineretului, incepand cu ora 12.30, iar la finalul sau va avea loc un concert de muzica usoara. Rolul si contributia Bisericii in organizarea acestei manifestari menite sa sublinieze darul si cultura Vietii se regasesc in primul rand la nivelul discursului ei public prin care se expliciteaza valoarea familiei si a maternitatii.
Initiativa „Coalitiei pentru familiea” privind modificarea Constitutiei si definirea casatoriei ca uniune intre barbat si femeie pare sa se fi „impotmolita” in Parlament. Care este situatia exacta in acest moment si cum vedeti finalitatea acestui demers?
Situatia demersului „Coalitiei pentru Familiea” este una momentan statica in contextul in care autoritatile politice nu au decis inca ferm organizarea referendumului solicitat de cei peste trei milioane de semnatari ai cererii de modificare a articolului 48 din Constitutia Romaniei. Finalitatea acestui demers devenit necesar in conditiile periclitarii familiei firesti (formate din barbat, femeie, copil/ copii) pusa in criza si in discutie prin promovarea progresiv agresiva a unor forme alternative de familie, inclusiv parteneriatul civil, este una menita sa protejeze in primul rand interesul superior al copilului, care nu se poate dezvolta ideal decat in atmosfera de familie luminata si incalzita de valorile feminitatii/ maternitatii si ale masculinitatii/ paternitatii. Prin finalizarea acestui demers care doreste exclusiv ocrotirea familiei firesti nu se lezeaza niciun drept real al vreunei comunitati sau persoane, precum nici familia monoparentala sau cea lipsita de copii. Biserica va subscrie totdeauna la pledoaria pentru firescul care trebuie prezervat in toate registrele sociale, conditie necesara bunei functionari si normalei respiratii a organismului comunitar confruntat astazi inclusiv cu o dramatica scadere a natalitatii, deci cu o severa si periculoasa imbatranire a societatii.
In ultima perioada au existat in spatiul public diferite opinii privind necesitatea implicarii Bisericii in politica. As aminti in acest sens chiar o declaratie a domnului George Becali care sugera infiintarea unui partid politic avand sustinerea Bisericii. Cum comentati acest lucru?
Biserica nu se implica partizan in viata politica, misiunea ei centrala fiind emi-namente spirituala, dar ea este o institutie ai carei membri traiesc in polis, in cetate. Ea este o institutie divino-umana care nu intoarce niciodata spatele realitatii si care este preocupata de bunul mers al societatii si mai ales de conservarea si in acelasi timp de vivificarea moralei publice. In acest sens Bisericii (clerului si poporului) nu ii este indiferenta calitatea morala a …
Vasile Banescu, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane: Biserica nu se implica partizan in viata politica, dar este o institutie ai carei membri traiesc in cetate. In legatura cu infiintarea unui
