In mai putin de 24 de ore, Istanbulul a cunoscut o intensificare a violentei politice, la mai putin de doua luni de alegerile legislative din 7 iunie, de care presedintele Recep Tayyip Erdogan intentioneaza sa profite pentru a obtine o majoritate calificata ce i-ar permite sa transforme Turcia intr-un regim prezidential forte. Totodata, atacurile de saptamana trecuta ar putea permite guvernului sa justifice adoptarea unui contestat „pachet de legi securitarea” care vor acorda puteri speciale fortelor de ordine. Totul avand in fundal tensiuni la varful puterii turce, dezmintite de autoritati.
De cateva zile, presedintele turc Recep Tayyip Erdogan si guvernul sau se critica in public pe tema dosarului kurd, dezvaluind tensiuni inedite in sanul regimului in ajunul legislativelor, subliniaza observatorii vietii politice turce. De doua ori, saptamana trecuta, influentul vicepremier Bulent Arinci si-a permis sa il puna la punct pe Erdogan, care critica modul in care guvernul gestioneaza delicatul dosar al negocierilor de pace cu rebelii kurzi. „Il iubim pe presedinte, cunoastem fortele sale, apreciem serviciile aduse, dar nu uitati ca exista un guvern in aceasta tara”, a declarat Arinci, subliniind ca „guvernul este singurul responsabil de procesul de pace”. Erdogan a criticat deschis guvernul premierului Ahmet Davutoglu, considerat prea conciliant cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), seful statului repetand ca se va opune oricarei noi initiative atata vreme cat PKK nu a depus armele, atitudine care arata ca intentioneaza sa ramana „stapanul jocului”: „Procesul de pace a inceput sub responsabilitatea mea… Este dreptul meu, datoria mea de a-mi exprima opinia. Sunt seful statului, fiecare are locul sau”.
Tensiunea a mai crescut cateva grade lunea trecuta, cand primarul Ankarei, foarte bogatul Melih Gokcek, un fidel al presedintelui, i-a cerut lui Arinci sa demisioneze, acuzandu-l de legaturi cu miscarea imamului Fethullah Gulen, considerata inamicul numarul 1 al regimului. Aceste schimburi de replici au inflamat comentatorii, care au vazut semnele unei fracturi intre Erdogan, care a fost premier din 2003 pana la alegerea sa ca presedinte in august anul trecut, si succesorul sau in fruntea guvernului, Ahmet Davutoglu. Demisia recenta a atotputernicului sef al serviciilor secrete turce (MIT), Hakan Fidan, cu aprobarea premierului, apoi reintoarcerea la post la insistentele lui Erdogan, alimentasera deja scenariul unei neintelegeri intre cei doi lideri turci.
Marxistii, in fierbere
Situatia intervine cu doar doua luni inainte de alegerile legislative, in timp ce societatea turca este polarizata intre partizanii si adversarii presedintelui. Miercuri, 1 aprilie, au avut loc confruntari intre politie si manifestanti in doua cartiere ale megapolisului turc, in Okmeydani, cartierul de origine al tanarului Berkin Elvan, un fief al miscarii marxiste DHKP (Partidul Frontul revolutionar de eliberare a poporului), ca si in Gazi, cartier majoritar alevi – o aripa a siismului, minoritar in Turcia, de unde erau originari cei doi care au luat ostatic un procuror si au fost ucisi de politie marti seara. In operatiunea de eliberare a magistratului, acesta a fost grav ranit si a sucombat la spital. El ancheta moartea tinarului Berkin Elvan, ucis de o grenada lacrimogena care l-a lovit in cap in timpul revoltelor din Gezi, in iunie 2013. Dupa luarea de ostatici a avut loc un atac impotriva unui sediu al Partidului Justitiei si Dezvoltarii (AKP), al presedintelui Erdogan. Miercuri seara, un schimb de focuri a izbucnit in fata sediului politiei din metropola turca, in cartierul Fatih, pe malul european. O femeie, care purta o centura de explozibili, si un barbat au fost implicati in atac si ambii au fost ucisi de politisti. Atacurile au fost revendicate de activisti DHKP si politia a procedat la un val de arestari in randul presupusilor militanti ai formatiunii marxiste la Izmir si Istanbul.
Lupta pentru controlul AKP
Diverse publicatii estimeaza ca eforturile presedintelui Erdogan de a-si mentine dominatia asupra politicii tarii s-ar afla la originea sciziunii cu partidul sau, AKP. Lupta pentru controlul partidului se poarta acum asupra cui va decide lista candidatilor pentru alegerile parlamentare din iunie, rezultatul acestei lupte putand decide nu numai soarta AKP, dar a tarii intregi.
Premierul Davutoglu a incercat sa minimalizeze divergente publice intre vicepremierul Arinci si Erdogan asupra cui ii revine dreptul de a conduce tara, dar tensiunile la varful piramidei politice par a fi in crestere. Soli Ozel, expert in relatii interna-tionale la Universitatea Kadir din Istanbul, declara ca problema de a sti cine va determina lista candidatilor AKP pentru Parlament alimenteaza tensiunile politice. „Aceasta controversa a izbucnit cu doua saptamani inaintea anuntarii listei candidatilor. In fiecare saptamana avem o noua dezvoltare”. Ozel a precizat: „Acum o luna, cand Fidan a demisionat, parea ca a invins Davutoglu, cand Fidan s-a intors la post, parea Erdogan invingator”. Dar, potrivit expertului turc, va fi o lupta indelungata pentru stabilirea celui ce va alcatui lista. Daca va fi Erdogan, Davutoglu va deveni si mai mult o figura slaba, chiar daca va castiga alegerile, pentru ca nu va mai fi in masura sa controleze caucusul partidului.
In timp ce Constitutia il obliga pe presedinte sa rupa orice legatura cu AKP, la putere, observatorii declara ca Erdogan nu face un secret din faptul ca doreste sa continue sa controleze partidul, iar Yuksel Taskin, politolog la Universitatea Marmara din Istanbul, a declarat ca presedintele considera capacitatea de a controla lista candidatilor ca pe o problema de supravietuire politica. Pentru Erdogan este importanta puterea, arata Taksin, precizand ca singura sa preocupare este „loialitatea absoluta”. „Se teme ca va fi rasturnat de conspiratii bizantine in sanul partidului. Davutoglu nu dispune de charisma si pozitia lui Erdogan in partid si este prudent, pentru a evita o confruntare directa, cu presedintele, estimeaza Taksin. Davutoglu nu este pregatit pentru o confruntare directa dar face unele miscari. Cel mai important pentru Davutoglu este sa controleze partidul si viitorii deputati in Marea Adunare Nationala turca. Analistii spun ca Davutoglu a lucrat dur pentru a-si plasa propriii partizani in sanul partidului si al statului dupa ce a devenit premier. Rezultatul luptei pentru stabilirea listei candidatilor ar putea avea consecinte grele. „Daca lista va fi stabilita de Erdogan, putem fi siguri ca, dupa alegeri, AKP va face tot ce vrea presedintele… O presedintie executiva si o noua Constitutie si Erdogan in fruntea Executivului. Daca lista va fi stabilita de Davutoglu, nu va fi asa cum vrea Erdogan”.
Erdogan face turnee in tara aproape zilnic, predicand virtutile transformarii Turciei parlamentare intr-un sistem prezidential, in timp ce Davutoglu ramane tacut asupra acestei probleme. Pana in prezent, cei doi lideri au avut grija sa nu fie vazuti in dezacord in public, dar observatorii spun ca adevarata batalie se duce in culise.
Izolat in Palat?
Ultima criza politica priveste Banca Centrala a Turciei, Erdogan criticand pentru a sasea oara in doua luni presedintele acesteia, Erdem Basci, care refuza sa scada drastic rata directoare in numele luptei contra inflatiei. Declaratiile virulente ale sefului statului contra Bancii Centrale a Turciei au venit intr-un moment in care frictiunile se inmultesc in sanul Executivului. Criticile lui Erdogan au ranit vice-premierul insarcinat cu Economia si ministrul de Finante, la un pas de a demisiona, iar declaratia purtatorului de cuvant al AKP privind increderea in guvernatorul Bancii Centrale a fost privita de Erdogan drept tradare.
Nu trece o zi fara ca Recep Tayyip Erdogan, primul presedinte ales prin vot universal direct si care, potrivit Constitutiei, are un rol onorific, sa nu profite pentru a face declaratii publice care tulbura ambianta in cadrul guvernului. Declaratii care releva ca nu se va multumi doar sa stea la palatul prezidential, omul-forte al tarii incepand sa incomodeze anturajul sau, potrivit liderului opozitiei kemaliste, Kemal Kilicidaroglu.
Ales presedinte in august 2014, Erdogan a lasat guvernul pe mana fostului sau ministru de Externe, Ahmet Davutoglu, cei doi fiind foarte apropiati. Davutoglu a fost consilier diplomatic al premierului Erdogan, ministru si in final prim-ministru. Dar in politica cei doi au cunoscut anumite frictiuni. Cum este cazul comisiei parlamentare insarcinate cu anchetarea afacerilor de coruptie implicand patru fosti ministri. Davutoglu doreste trimiterea lor in fata Curtii Supreme, o situatie inacceptabila pentru Erdogan. La fel pentru legea privind transparenta care ar impune alesilor sa-si declare patrimoniul, Erdogan cerand amanarea proiectului pentru a nu bara drumul persoanelor care doresc sa candideze la alegeri.
Cel mai mult l-a agasat pe presedinte demisia sefului serviciilor secrete, Hakan Fidan, cu aprobarea premierului, urmand sa candideze la legislativele din iunie, dar presiunile lui Erdogan au determinat reintoarcerea sa la post. Un moment de dezacord Erdogan-Davutoglu a fost cel de la debutul anului, cand consilierul presedintelui, fostul ministru al Transporturilor, Binali Yldirim, l-a sfidat pe seful guvernului anuntand reuniunea …
