Ziua mondiala a drepturilor consumatorilor. Toti suntem consumatori, indiferent daca suntem stangaci, filosofi sau luptatori pentru protectia ozonului

ONU a stabilit pe 20 martie Ziua Internationala a Fericirii, iar pe 13 august este Ziua Internationala a Stangacilor. Pe 17 mai demonstram solidari de? Ziua Internationala Impotriva Homofobiei, Bifobiei si Transfobiei.
Ziua de 25 aprilie a fost aleasa ca Zi de Lupta Impotriva Alienarii Parintesti. In schimb, pe 20 februarie traim, in sfarsit, Ziua Mondiala a Justitiei Sociale.?
Asadar,? fiecare zi este o sarbatoare! Si totusi, intre atatea zile speciale, una este si mai speciala: 15 martie, ziua mondiala a drepturilor consumatorilor. Pentru ca toata lumea este consumator, indiferent daca este stangaci, filosof sau luptator pentru protectia ozonului. Pentru ca, apreciem noi, nevoile de consum constituie determinantul actiunilor noastre cu caracter economic. Uriasul imperiu britanic, unde soarele nu apunea niciodata, a inceput cu insulitele indoneziene Run, este de parere Jonathan Key, autorul volumului “The Honourable Companya”.? Si tot el explica mobilul ce i-a facut pe marinarii englezi sa ajunga la o destinatie atat de absurd de indepartata:? planta myristica flagrans, care da nucsoara. Adusa la Londra, valoarea ei crestea cu 32.000%.?
Principii care protejeaza consumatorii
In urma unor indelungate insistente, organizatia internationala a consumatorilor, denumita din 1995 Consumers International (CI), a obtinut cel mai important succes al activitatii sale, prin adoptarea de catre Organizatia Natiunilor Unite a Principiilor directoare privind protectia consumatorilor. Tot CI a propus stabilirea zilei de 15 martie drept ziua mondiala a drepturilor consumatorilor. Acest document contine un set de principii menite sa protejeze consumatorii fata de produsele, serviciile sau procesele care pot sa le puna in pericol sanatatea, precum si sa promoveze interesele economice legitime ale consumatorilor.
1. protectia consumatorilor fata de produse ce afecteaza sanatatea si siguranta;
2. protectia intereselor economice ale consumatorilor;
3. accesul consumatorilor la informatii corecte;
4. dreptul de a fi educat in calitate de consumator;
5. dreptul de a fi despagubit in mod eficient;
6. libertatea consumatorilor de a-si prezenta interesele in cadrul proceselor decizionale care ii afecteaza.
De ce sunt necesare aceste drepturi? Pentru ca … emptoris est? periculum. Adica, pe romaneste: riscul revine cumparatorului. Aceasta expresie se folosea in dreptul roman, in cazul actelor comerciale, cand vanzatorul era ferit de orice risc in cazul in care marfa releva defecte dupa vanzare. Acelasi lucru spunea un afis, pe vremea cand erau magazine de tip “consignatiaa”: marfa este pe riscul cumparatorului. Dar, veti zice, asta a fost de mult, candva … Acum traim intr-o societate moderna, care nu duce lipsa de reglementari ale actului comercial. Si totusi, in relatia consumator – comerciant, este clar cine este partea mai slaba!
Economistul american Milton Friedman era de parere ca? cea mai buna protectie a consumatorilor este…? concurenta. Asadar, nu ar fi nevoie de legi pentru protejarea consumatorilor, de institutii menite sa le aplice, si cu atat mai putin de asociatii ca reprezentante ale unor interese specifice ale societatii civile. Pentru ca, spunea el, orice lege se termina in pixul agentului care o aplica! Solutia ar fi la tribunal, unde un litigiu de consum s-ar rezolva ca orice alt litigiu de natura comerciala.
Insa un alt mare economist, John Kenneth Galbraith, considera ca principalul efort al agentului economic este orientat tocmai spre ingradirea climatului concurential; el spune ca a trai intr-o piata concurentiala inseamna a trai intr-un mediu nesigur: firmele trebuie sa ghiceasca miscarile concurentilor, sa anticipeze preferintele consumatorilor, sa faca mari eforturi pentru a cunoaste nivelul real al preturilor de aprovizionare. Or, aceasta incertitudine nu exista tocmai cand nu ai concurenta, cand controlezi comfortabil intreaga piata. Iar aici statul trebuie sa intervina! Dupa cum scrie Galbraith, cel mai bun sistem economic este acela care ofera oamenilor cel mai mult din ceea ce-si doresc.
Suveranul pietei trebuie protejat
Cine are dreptate? Impartial, ca tot romanul, vom zice: amandoi! Si ne justificam atragand atentia asupra elementului comun al celor doua opinii, si anume prezenta climatului concurential. Daca am trai intr-o economie unde concurenta este perfecta, consumatorul ar fi intr-adevar suveran. Dar realitatea este cu totul alta: consumul este orientat in mod fortat, prin formidabila masinarie publicitara; comportamentul consumatorului este studiat in amanuntime, pana la culoarea care il face sa cumpere produsul; lobby-ul practicat de agentii economici determina, nu rareori, decizii impotriva consumatorilor (cum este controversata decizie ca supermagazinele sa vanda 51% produse de pe piata interna; deocamdata, efortul unora de a inchide aceste magazine pe timpul weekend-ului nu a avut succes, dar cine stie ce ne rezerva viitorul…); si altele. Asadar,? suveranul pietei… trebuie protejat.
Dar mai exista o problema de principiu, si anume disponibilitatea autoritatilor de a include interesele consumatorilor in ansamblul politicilor publice.
O astfel de atitudine ar lua in considerare elementul care da valoare oricarei activitati economice, si anume consumatorul (cum spunea mai sus Mises: suveranul productiei este consumatorul). S-ar da astfel importanta cuvenita acelei verigi din lantul economic care este singura ce nu recupereaza TVA: cine altul, daca nu consumatorul, furnizeaza marea majoritate a veniturilor statului, cu care dubleaza Guvernul salariile si/sau construieste puzderie de autostrazi sau de spitale? ? ?
Pericolele serviciilor digitale
Anul acesta, organizatia …