Gazetarii Cristian Andrei și Cătălin Tolontan au parcurs, împreună, peste 50 de ani de muncă în jurnalism. Ei discută, cu exemple, despre un fenomen care a izbucnit în ultimii ani.
- Știți ce au în comun politicienii Adrian Veștea, Marian Mina, Mihai Weber, Răzvan Ciortea, Eduard Koler și mulți dintre guvernanții și legislatorii noștri?
- Și câte ceva despre Klaus Iohannis, așa cum nu vrem să mai vorbim despre el.
Și totuși. Când ne-am dorit să fim jurnaliști, nu ne-am gândit la așa ceva. Nu am crezut că o să alergăm, în parcarea Parlamentului, după politicieni ca să-i întrebăm de ce mașinile lor nu apar în declarațiile de avere.
Nu am crezut că o să căutăm, în primăria pe care a condus-o, documente ale premierului desemnat. Pentru că nu și-a declarat o casă.
Sunt lucruri de bază, dar care se repetă sistematic în ultimii ani. E ca și cum stomatologii s-ar ocupa cel mai mult din timpul lor cu extracțiile de dinți, nu cu tratamentele.
Uneori, ne întrebăm dacă publicul nu consideră că ne ținem de cercetări triviale. Și, totuși, epidemia a erupt și s-a întins.
Fenomenul averilor invizibile în acte
După aderarea la UE din 2007, politicienii au respectat regulile de a-și declara câștigurile și averile. A urmat o perioadă de relativă normalitate. Patrimoniul și interesele acestora au fost monitorizate de către cetățeni, direct sau prin instituții.
Unii politicieni s-au conformat cu sinceritate. Integritatea i-a ajutat și pe ei. Există, în serviciul public, un număr însemnat de oameni bine intenționați. Tot respectul pentru ei!
Alții, au declarat de milă, de silă. Dar au fost, în general, transparenți.
Abaterile au existat, firesc. Și au fost tratate ca atare. Au fost pedepsiți fie de ANI, fie de justiție, fie de opinia publică, prin atitudine și vot.
În ultimii ani, însă, o molimă de mașini și case invizibile ale politicienilor a invadat societatea.
În cazul maneliștilor, banii negri îi stârnesc pe oamenii din ANAF. La politicieni, veniturile neexplicite generează cariere inevitabile, parcursuri de succes.
Animalele de casă și oamenii lor
Unele dintre aceste experiențe te uluiesc. Când îi întrebi, guvernanții și legislatorii României se uită la mașini ca la o fatalitate, ca și cum obiectele îi stăpânesc pe ei, și nu invers.
Precum în cazul animalelor de casă, nu oamenii le dețin pe acestea, ci pisicile și câinii îi domină pe stăpâni. Știm că e adevărat, toți cei care suntem deținuți, prin lanțul iubirii, de către capriciile animalelor noastre.
Într-una din zile, Mihai Weber, deputat PSD de Gorj, s-a îndreptat către Mercedesul său GLE 53 ca să plece din Parlament. Când a văzut presa, s-a depărtat de propria mașină, ca și cum aceasta l-a respins, nervoasă. Politicianul a plecat cu alt automobil.
Mihai Weber și cele două autoturisme Mercedes
Mihai Weber este președintele Comisiei de Apărare din Cameră. Înainte, el a condus Comisia de control privind activitatea Serviciului Român de Informații Externe.
Pe Weber l-a prins Antifrauda cu Mercedes-ul GLE 53, după ancheta publicată de Snoop. Își luase automobilul pe un magazin sătesc. De aceea nu apărea în declarația de avere. E singurul parlamentar pentru care Antifrauda a elaborat, în ultimul an, un comunicat oficial.
Apoi, deputatul a apărut, în aceeași parcare a Parlamentului, cu un alt Mercedes GLE 53. El spune că „a rămas cu o sensibilitate” pentru că a fost întrebat repetat de presă în legătură cu mașinile – aceste averi capricioase și oamenii pe care îi stăpânesc.
Audi de 120.000 de euro
Un alt caz este cel al lui Marian Mina, deputat PSD de Giurgiu. Politicianul deține un Audi SQ8, cotat la 120.000 de euro. Pentru mașina care-l posedă, Mina plătește rate cât venitul său de parlamentar.
În septembrie 2025, Marian Mina a fost promovat de Sorin Grindeanu de la Comisia de Transporturi direct în Comisia permanentă pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI.
Deputatul a absolvit o facultate de sport și a fost, la începutul anului 2000, controlor de trafic rutier. Cariera lui Mina a decolat odată cu promovarea lui Niculae Bădălău, coleg de organizație PSD la Giurgiu, ajuns vicepreședinte al Curții de Conturi.
Mina are competențe greu de identificat pe zona serviciilor de informații. Dar el asigură, alături de colegi, controlul civil al Serviciului Român de Informații. Nu e singurul pentru care veniturile neexplicite generează cariere imperative.
Asemenea cazuri sunt întâlnite mai ales în zone sensibile, cele ale siguranței naționale. E ca și cum siguranța națională se clădește pe nesiguranța individuală.
Secretele lui Adrian Veștea
Politicianul PNL Adrian Veștea a avut de mai multe ori certificat ORNISS. Este avizul obligatoriu de securitate pentru cei cu acces la informații legate de interesele statului. A fost ministru al Dezvoltării. Este șef al Consiliului Județean Brașov. A fost desemnat premier de către Nicușor Dan, ocazie cu care se face o altă verificare de integritate și securitate.
Nu s-a știu că, pe când era primar la Râșnov, după ce a făcut o afacere din care a primit de la o firmă 600.000 de euro pentru un teren extravilan, Adrian Veștea a eliberat aceleiași firme documente de construcție. Suma de 600.000 a fost declarată corect de politician.
Ce nu a fost transparent a fost că, la câteva luni distanță, compania care i-a vărsat banii a obținut aprobări pe terenuri inițial extravilane. Iar în PUZ-ul semnat de politicianul Adrian Veștea au apărut două etaje în plus.
De asemenea, Veștea a ascuns o cabană la marginea pădurii, care a apărut după ani de zile în declarația de avere.
Asta nu a împiedicat ca, potrivit propriei relatări a lui Adrian Veștea, SPP-ul să vină și să-l ducă sub protecție și de urgență la București. Președintele României urma să-i dea o sarcină de criză națională: să formeze un guvern.
Există în lume biblioteci care au un nivel mai ridicat de exigență în a-ți elibera un permis de intrare decât are România pentru a desemna un prim-ministru.
Dau o țară pentru o carte
Eminescu a depus un jurământ de corectitudine la numirea ca director al Bibliotecii Centrale din Iași. La Biblioteca Bodleian din Oxford poți lua cărți numai după ce depui un jurământ formal că nu le deteriorezi. E mai greu să împrumuți o carte decât să împrumuți o țară.
Nici măcar n-a fost împrumutată de la noi, ci de la românii care încă nu s-au născut. Măcar gândul acesta și tot te oprește să oferi funcția de premier cuiva lipsit de integritate.
Reușisem să ajungem, ca societate, la un set de idei comune. La un acord de minimă conformitate a celor care ne conduc.
„Mama sunt eu”
În vremuri infinit mai sălbatice ale democrației din România, baronul de Vrancea Marian Oprișan a fost presat public să-și justifice averea. Mai întâi a invocat-o pe mama sa. Apoi, exasperat, a recunoscut. A exclamat cu inocența nepăsării: „Mama sunt eu!”.
Toate casele, mașinile și averile neexeplicite de astăzi nu beneficiază de nicio răbufnire de sinceritate. Pentru că o descărcare ar pune în risc, probabil, însuși motivul existenței confuziei: slăbiciunea personal-juridică și politică a acestor personaje tăcute.
Doi parlamentari, Eduard Koler, de la AUR, și Răzvan Ciortea, deputat PSD, au invocat „banii de la mama”.
Nici mama nu mai e ce era odată, indiferent dacă ea este o persoană sau o instituție care te-a crescut! Parlamentul nu a adoptat în plen, de cinci ani, rapoartele de activitate ale SRI. Documentele au fost realizate de SRI, dar stau ascunse într-un sertar, nu știm ce au făcut serviciile secrete între 2021 și 2025.
Pe acest fir delicat al istoriei se înșiră și anul 2024, cel al alegerilor anulate. Tot acolo sunt multe alte subiecte sensibile, care interesează societatea. Sau nu sunt, că SRI nu le-a analizat pentru interesul public.
Dumnezeu știe ce e în rapoarte – parlamentarii, cu excepția celor din Comisiile de control, nu le-au văzut, dezbătut și aprobat în ultimii cinci ani.
Iohannis, cel despre care nu vrem să vorbim astfel
În afară de rapoartele SRI, o altă obscuritate se întinde în lumea celor care ne conduc. În 2026, pentru prima dată după 20 de ani, declarațiile de avere ale demnitarilor sunt ținute la secret. Cum s-a ajuns aici? Parlamentul a întârziat 365 de zile și nu a pus în acord legea cu decizia CCR din mai 2025.
Președintele Nicușor Dan a făcut un gest de normalitate și și-a publicat declarația de avere. Puțini politicieni l-au urmat. Opționalul nu creează reguli. Oricât de criticat ar fi președintele Klaus Iohannis, Parlamentul nu și-a permis așa ceva în mandatele acestuia.
Da, Iohannis a întârziat numirea unui director civil al SRI, dar a acționat ca un președinte care îi lasă celui care va veni după el dreptul de a face numirea în direcția pe care o consideră utilă. Nicușor Dan de ce întârzie?
Lumea fără reguli
Suntem într-un moment fără declarații publice de avere și fără un control civil exercitat în mod real asupra serviciilor de informații. Ne plângem că mergem spre o lume fără reguli, dar le distrugem și pe cele pe care le-am construit prin munca mai multor generații.
Și totuși. Dacă mașinile și casele dețin oamenii, și nu invers, înseamnă că societatea știe că nu săpăm după trivialități, prin parcări și arhive. Suntem ziariști și la bine, și la rău.
Nu este vorba despre simple obiecte, oricât de scumpe, ci despre ceva mult mai substanțial. Despre ceva ce nu poate fi atins, dar poate fi gândit. E vorba despre ideile și valorile care ne țin împreună, pe care ne sprijinim ca să nu alunecăm într-un haos mai distrugător decât orice ce am trăit vreodată.
