Profesoara Alina Mungiu-Pippidi scrie, într-un articol de opinie pentru HotNews, care sunt cele trei lucruri, concrete, care trebuie să făcute pentru ca reforma anunțată de premierul Ilie Bolojan să aibă efecte pe termen lung. Acum, „pașii pozitivi pe care îi face se opresc la jumătatea drumului”, spune ea.
Tăiatul de fonduri publice în statul român e ca și alocarea de fonduri publice – o luptă liberă în care cine are mușchi mai mari sau legături cu partidul cu mușchi iese mai bine.
De asta nici un fel de intervenție de acest gen, chit că poate aduce corecții necesare pe termen scurt, nu e o reformă în sine, dacă nu vrem să ne crească iarăși dobânzile de abia stabilizate după alegeri.
Dacă un bețiv cade pe șosea și e tras din calea mașinii, nu înseamnă că e reformat. Îi trebuie dezalcoolizare.
Altfel, deși indispensabilă pe termen scurt, reforma Bolojan-Anastasiu nu servește la mare lucru pe termen lung. Și pașii pozitivi pe care îi face se opresc la jumătatea drumului.
Unele din criticile pe care le iau sunt însă nejustificate. În fond, dividendele erau aliniate cu cota unică, dar au fost scăzute că au avut pile acționarii. Acum doar sunt aduse unde erau.
Și dacă optați să păstrați cota unică de venit (favorizându-i pe cei cu venituri bune) în detrimentul celei progresive (defavorizând săracii), măcar aliniați cota unică complet. La 16%. Altfel nu o să creați decât strategii de evitare legale, lumea va evita să aibă dividende și își va mări salariile, etc.
Iată trei lucruri care trebuie făcute, care nu sunt punctuale, sunt generale, sunt „dezalcoolizarea”.
Adică pașii pentru crearea unui proces obiectiv de raționalizare fiscală.
1. Transparență fiscală
Nu există reformă fără transparență, iar România are de zece ani indicele de transparență bugerară tot pe la 8.3, după ce în deceniul anterior se apropiase de maximul zece.
Numele care ni se aruncă zilnic sunt ca oasele care se aruncă haitei de câini.
Ce e de făcut:
- Liste de datornici pe taxe și sector public/privat să fie afișate.
Marele gap TVA nu e o gaură neagră. E o listă de nume de companii publice și private pe care statul o are și nu o publică, companii de la care are de încasat și nu o face. Companii la care statul a rambursat. Frauda nu e regula generală, deficitul de colectare e problema. Publicați și de la cine încasați, și de la cine nu încasați și cui rambursați și vă facem noi, academicii un algoritm rapid să prindem pe cine evazionează pe furiș.
Nu e nevoie de CSAT, că nu suntem Pakistan. Anunțați un program de cercetare pe TVA, scoateți-l la licitație internațională și în sase luni se face ordine garantat. Și între timp mai încet cu scandalul că se fură, că dați voturi la AUR. CFR nu fură, nici TVR și nici alți mari datornici. Ei nu plătesc pe față.
- Salariile din companiile de stat pot fi toate publicate, la fel indemnizațiile etc.
Imediat se poate da acele interpretări la legea pentru protecția datelor personale care trebuiau date demult pentru a face publice aceste date pe care SAR le avea acum 20 de ani folosind legea 544.
- Cine sunt clienții RAPPS? Până mâine lista lor să fie publică!
- Începem dezbaterea cu publicarea de către ANAF – ca în Finlanda- a venitului anual al tuturor, ca și a sumei taxate?
Văd că sunt oameni care ar fi de acord, cu condiția că se va aplica la toată lumea. Vrem să terminăm cu evaziunea fiscală sau doar zilnic, precum cățeii, să mai devorăm pe câte unul are cade de la masă?
2. Eliminarea banilor lichizi
Nu există stat performant fără economie la suprafață. În fond e vorba tot de transparență. Trebuie restrâns uzul folosirii banilor lichizi. Exemplu multe, cele mai de succes în Uruguay, vedeți aici și aici.
Statul să interzică plățile în cash, ANAF să dea tuturor sub semnătură un POS, și taxa se plătește automat. Contabilitatea s-a digitalizat, avem e-invoice, de acum putem raționaliza statul perfect. Dacă vrem.
3. Eliminarea Privilegiilor prin taxare
Nu există reformă a statului fără tratament egal. Or, TVA scăzut la HORECA arată exact limitele reformismului acestui guvern. În general TVA diferențiat nu are sens, trebuie să protejăm săracii, nu industriile, astea sunt subvenții mascate. Protejăm importatori de alimente și patroni de restaurante de lux, dar tăiem de la sănătate. Nimeni nu o să mulțumească guvernului pentru austeritate, că nu are de ce în condițiile astea. Introducerea CAS la pensii mari e o altă aberație, trebuia introdus la toate, dacă cei de la guvern cred că proporționalitatea, și nu progresivitatea e bună atunci aceeași regulă să fie și la pensii, și la salarii. Pensiile speciale se pot taxa în mod constituțional dacă se aplică o regulă universală- altfel nu.
Măcar să revenim la transparenta de acum 20 de ani
Ca să nu aud că astea sunt idei sublime, dar inaplicabile, import de la colegul meu Cristian Ghingheș această notă privitoare la transparența fiscală: Cum au devenit datoriile secrete, când acum 20 de ani reușisem să le facem publice?
Secretul fiscal (Codul procedură fiscal) prevede că:
(1) Personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informaţiilor de care a luat cunoştinţă ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.
(2) În categoria informaţiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: datele de identificare, natura şi cuantumul obligaţiilor fiscale, natura, sursa şi cuantumul veniturilor, natura, sursa şi valoarea bunurilor, plăţi, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informaţii obţinute din declaraţii ori documente prezentate de către contribuabil/plătitor sau terţi.
(7) Este permisă transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (3), în condiţiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice, juridice ori unei entităţi fără personalitate juridică.
(9) Procedura de aducere la cunoştinţă publică a informaţiilor deţinute de organul fiscal central se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., iar procedura de aducere la cunoştinţă publică a informaţiilor deţinute de organul fiscal local se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
Numai că, ce să vezi, procedura asta nu a fost creată. Și cel mai bine este să se schimbe prin ordonanță de urgență codul fiscal și să revenim la transparență. Dacă nu după model finlandez, măcar cât reușisem acum 20 de ani.
