Cenușăreasa (variantă modernă) și IQ-ul energetic

Când premierul României, Nicolae Ciucă, declară că „la o tonă de petrol național trebuie să importăm trei virgulă ceva tone de petrol sau produse petroliere pentru că, știm foarte bine, motorina nu se produce în țară”, trebuie să creștem IQ-ul energetic.

Constantin CrânganuFoto: Hotnews

Când ministrul britanic al mediului, George Eustice, afirmă că gazul metan extras prin fracturare hidraulică are o calitate mult mai slabă decât cea a gazului natural, trebuie să creștem IQ-ul energetic.

Când un autor, pretins specialist, confundă repetat unitățile de măsură ale puterii cu cele ale energiei, deși i s-a atras atenția de fiecare dată, este un semn de alarmă și un îndemn că trebuie să creștem IQ-ul energetic.

Când pe aceeași pagină a platformei Contributors.ro apar simultan patru articole despre energie, fără a aparține toate unor experți, este un semn că se încearcă o creștere a IQ-ului energetic, chiar dacă rezultatele finale sunt incerte.

Când o persoană modernă are dificultăți în a explica de ce este o greșeală analogia dintre fenomenul natural al încălzirii atmosferei și încălzirea unei sere[1], apare o problemă serioasă, pe care am numit-o deficit de înțelegere, a cărui remediere implică o creștere a IQ-ului energetic.

Cu atâta interes recent arătat problemelor energetice, mi se pare că re-trăiesc atmosferă publicistică pe care am experimentat-o la începutul anului 2014, când mass media românească și de aiurea erau „intoxicate” de Gasland și apocalipsa anunțată de acel fake documentary (otrăvirea apelor și aerului, cutremure, iradiații etc.), toate cauzate de inamicul public #1 de atunci, gazul metan extras prin fracturare hidraulică. Avalanșa de „experți” români în fracturarea hidraulică umplea pagini după pagini cu postări copiate/traduse din diverse publicații străine, aproape toate catastrofiste, și prezentate apoi drept „analize proprii” menite să crească IQ-ul fracktiviștilor români.

Analizele mele, bazate pe cercetări proprii și pe studii ale unor experți, nu au fost primite la început cu încredere de marea masă a cititorilor profani, dar manipulați vârtos de mass media alarmistă. De-abia după mai mulți ani și mai multe contribuții am putut citi primul „Vă mulțumesc că ne-ați lămurit în legătură cu fracturarea hidraulică”. Și iarăși, istoria se repetă, dar cu un alt subiect major. Și iarăși, aștept cu încredere ziua când majoritatea cititorilor se va fi convins de argumentele mele, crescându-și astfel nivelul de inteligență energetică. Pentru că dacă, la început, nimeni nu-i profet în țara lui, timpul așază lucrurile cu răbdare la locul lor.

Se pare că acum, pe fondul problemelor energetice reale create de creșterile amețitoare ale prețurilor pentru petrol și gaze, cuplate cu pretențiile irealiste ale politicilor „verzi” și augmentate suplimentar de războiul din Ucraina, interesul de a discuta public și cât mai divers despre energie a crescut ca pe timpul Gasland-ului.

Ceea ce am identificat în ultima vreme este recrudescența modernă, în varianta energetică, a clasicei povești despre Cenușăreasa cea frumoasă, dar săracă și oropsită de mama și surorile vitrege. În noile roluri, energia regenerabilă (eoliană și solară) este săracă (doar 4,4% din consumul total la nivelul anului 2020) și urgisită de familia vitregă (cărbuni, petrol și gaze). Dar la momentul critic al pregătirii pentru bal, apare zâna cea bună (Alexandria Ocasio-Cortez ori Comisia Europeană) care îi oferă Cenușăresei energetice haine scumpe de la casele de mode Green New Deal și European Green Deal. Baluri magnifice au loc în diverse locații, cu invitați numeroși și simandicoși. Dar în final, prințul magic, care ar fi trebuit s-o ceară de nevastă și să trăiască ani mulți și fericiți cu vitregita Cenușăreasă energetică nu și-a mai făcut apariția. Iar domnișoara de onoare, Greta Thunberg, s-a făcut și ea nevăzută. Biata Cenușăreasă asistă cu groază cum, în locul ei, sunt pețite surorile vitrege, cu o „zestre” mult mai impresionantă (82,3% din producția energetică mondială a anului 2021).[2]

Morala acestei povești moderne este simplă: Nu există întotdeauna happy end. Apar, inevitabil, și dezamăgiri tardive, dar dureroase.

De aceea, ca și în 2014, când am debutat pe această platformă cu Gasland sau puterea manipulării, doresc să adresez cititorilor un îndemn colectiv: Să ne creștem IQ-ul energetic! Să citim mai mult și mai divers ce scriu experții reali, chiar dacă nu ne plac toate argumentele lor, să încercăm să înțelegem mai profund realitățile energetice ale lumii de azi și previziunile pentru viitor. Știu că proliferarea imensă a rețelelor de socializare și accesul nelimitat la internet sunt (încă) sursele principale de informare a oamenilor profani. Dar nu găsesc justificate acțiunile de educare pentru creșterea IQ-ului energetic înlocuite de o simplă „căutare pe net”. Dacă ar fi validă această strategie, nu ar mai trebui să consultăm niciun medic pentru că, nu-i așa, „fac o căutare pe net” și mă auto-vindec de orice boală…

Există deja situații concrete care justifică îndemnul meu.

Mulți oameni, care trăiesc în țări bogate, nu au o idee clară despre actuala situație energetică și ceea viitoare. Ei știu doar că benzina și motorina s-au scumpit, că facturile la gaze și electricitate au crescut vertiginos, sau că orice eveniment meteorologic major este cumva fără precedent. Mai aud diverși politicieni și propagandiști că trăim într-o profundă, existențială criză climatică, din care am putea ieși dacă realizăm în doar câțiva ani emisii net-zero. Tranziția energetică spre surse „curate”, pe care imaginația lor le-a și colorat în „verde”, este atât de intens mediatizată încât unii oameni cred că se va termina anul viitor.

Dacă ne îndreptăm atenția către țările cu economii emergente și în curs de dezvoltare – aproximat 80% din populația lumii – peisajul energetic se schimbă, evidențiind aspecte diferite de cele menționate mai sus. Oamenii de acolo doresc energie accesibilă, ieftină și fiabilă. În prezent, cai mai mulți suferă de foamete energetică. Pentru ei, soluția nu este „verde” deloc – ei preferă în cea mai mare parte cărbunii și gazele aflate din abundență în subsolurile naționale. Dacă ne gândim la soluții acceptabile pentru acești 80% concetățeni planetari, va trebui să acceptăm faptul că, vreme de mai multe decenii, producția de energie va trebui să crească, nu să scadă sau să devină intermitentă, insuficientă și scumpă.

Tranziția energetică este, de fapt, o tranziție a emisiilor

Un aspect curent și intens discutat al educației absolut necesare pentru creșterea IQ-ului energetic tratează gradul de „curățenie” a surselor. Mulți oameni nu înțeleg că, în realitate, nu există surse de energie „curate”. Pentru remedierea acestui deficit de înțelegere recomand un tratament bazat pe documentarul Planet of the Humans, comentat de mine imediat după premieră.[3]

De asemenea, oameni cu un IQ energetic relativ scăzut nu înțeleg că nu există o tranziție energetică, ci o tranziție a emisiilor. Diferențierea este importantă și merită știută. Pentru că toate tipurile de surse energetice produc emisii, direct și/sau indirect, mai multe sau mai puține. Și pentru că trebuie să producem energie abundentă, fiabilă și cât mai ieftină, nimic nu a dispărut din mixul energetic global, nici măcar lemnul și biomasa. În realitate, la nivel global, consumul tuturor formelor de energie continuă să crească, în corelație direct proporțională cu creșterea populației și economiilor. Iar emisiile țin și ele pasul cu aceste creșteri.

Pentru exemplificare, propun o studiere a datele din Fig. 1, care prezintă cazul unei binecunoscute turbine eoliene, Vestas V100-2.0 MW IEC IIB. Citeste intregul articol si comenteaza pe contribuotrs.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *