Cine este Aleksandr Dughin, filosoful și politologul ale cărui idei se regăsesc în manevrele lui Putin din ultimii ani? /Ce spunea despre România

“Cred că integrarea României în spațiul eurasiatic poate avea loc sub zodia identității culturale ortodoxe. În cadrul Comunității Eurasiatice această țară își va putea rezolva problemele economice și teritoriale, dar mai mult, va fi acceptată cu bucurie”, spunea, într-un interviu pentru Vocea Rusiei, Aleksandr Dughin, prezentat drept “unul dintre cei mai influenți gânditori geopolitici ai Rusiei”.

Aleksandr DughinFoto: Profimedia Images

Vladimir Putin a încercat frecvent să-și legitimeze invazia Ucrainei invocând ideea unei ciocniri civilizaționale cu nuanțe religioase: Eurasia împotriva Occidentului, scrie Washington Post.

Pentru Putin, Moscova este „a treia Romă”, moștenitorul spiritual și cultural al moștenirii imperiilor roman și bizantin, centrul unei stăpâniri distinct anti-europene, una suficient de puternică (și autoritară) pentru a face față amenințărilor percepute ale liberalilor. modernitate, multiculturalism și valori progresiste.

Dugin, numit adesea „Rasputinul lui Putin” sau „creierul lui Putin” este autorul de facto al strategiei ucrainene a lui Putin

Nu este o exagerare să spunem că Dugin, numit adesea „Rasputinul lui Putin” sau „creierul lui Putin” de presa internațională, este – așa cum a sugerat și editorialistul de la Washington Post David Von Drehle – autorul de facto al strategiei ucrainene a lui Putin.

Deși nu deține nicio poziție oficială în guvern – mai degrabă, el este uneori un academic și un fost redactor șef la Tsargrad TV, o rețea cunoscută pentru sprijinul său fervent atât pentru Putin, cât și pentru Biserica Ortodoxă Rusă – și a fost perpetuu curios cu privire la specificul său. relația cu Putin, limbajul și retorica lui au fost mult timp adoptate de Kremlin. Ca doar un mic exemplu, utilizările sale din 2013 și 2014 ale termenului „Novorossiya” (Noua Rusie) pentru teritoriile din Estul Ucrainei pe care Rusia dorea să le pretindă au fost reflectate la scurt timp după aceea în limbajul propagandist al lui Putin care susținea ocuparea Crimeei. Pentru oricine l-a citit pe Dugin, ecourile gândirii sale din recentele discursuri ale lui Putin despre locul presupus al Rusiei în lume au fost inconfundabile și ciudate.

Născut în 1962 într-o familie sovietică de rang înalt (tatăl lui Dugin era un ofițer de informații militare), Dugin a devenit cunoscut la nivel național în anii 1990 ca scriitor pentru ziarul de extremă dreapta Den. Un manifest din 1991, serializat în Den, „Marele Război al Continentelor”, a prezentat viziunea sa despre Rusia ca o „Romă eternă” care se confruntă cu un Occident individualist și materialist: „Cartagina eternă”.

La începutul anilor 1990, el a co-fondat Partidul Național Bolșevic împreună cu controversatul romancier punk-pornografie Eduard Limonov, combinând retorica și imaginile fasciste și comuniste-nostalgice; transgresiune nervoasă, ironică (și nu atât de ironică); și o adevărată politică reacționară. Steagul partidului era o seceră și un ciocan negru într-un cerc alb pe un fundal roșu, o imagine în oglindă comunistă a unei svastici.

Dugin și adepții săi au fost implicați în câteva momente cheie ale expansiunii imperiale rusești. A activat în regiunile disputate din Osetie în timpul războiului Rusia-Georgia din 2008 și a colaborat cu activiști separatiști din Ucraina în 2014. În 2009, notează Cathy Young în Bulwark, a fost numit președinte al secției de relații internaționale a departamentului de sociologie de la prestigioasa Universitate de Stat din Moscova, deși ulterior a fost dat afară – în circumstanțe incerte – în 2014, posibil ca urmare a comentariilor incendiare care a cerut sacrificarea în masă a ucraineanilor („Omorâți-i, ucideți-i, ucideți-i”). El rămâne un comentator omniprezent la televiziunea rusă, situație care nu ar putea exista fără susținerea lui Putin.

Influența lui Dugin – și a tradiționaliștilor în general – nu se limitează la Rusia. După cum a remarcat istoricul Gary Lachman, în Ungaria, liderul de extremă dreaptă Gábor Vona a angajat un consilier spiritual tradiționalist, Tibor Baranyi, și a contribuit cu o prefață la o publicație a „Manualului pentru tineretul de dreapta” al lui Evola.

În Grecia, petrecerea Golden Dawn include Evola pe lista sa de lectură. De asemenea, tradiționalismul a stat la baza mișcărilor de extremă dreaptă din Statele Unite. Nina Kouprianova, fosta soție a proeminentului naționalist alb Richard Spencer, a tradus opera lui Dugin în engleză. Și, după cum savantul de extremă dreaptă Benjamin Teitelbaum a raportat pe larg în cartea sa din 2020, „Războiul pentru eternitate”, consilierul lui Donald Trump, Stephen K. Bannon, a făcut adesea aluzie la interesul său pentru ideile tradiționale.

Ideea că politica globală este susținută de viziunile misticilor ocultiști poate părea ceva dintr-un roman lui Dan Brown. Dar, cel puțin din secolul al XIX-lea, mișcările reacționale au conținut o puternică strigă spirituală: încercări de a re-încanta ceea ce ei văd ca modernitate alienată prin promisiunea înțelepciunii secrete și a vărsării de sânge purificatoare – o apocalipsă care prevestește o întoarcere la o stare mai curată. de a fi. După cum a spus Dugin pentru „60 Minutes” în 2017, „Trebuie să fim liberi și eliberați, nu numai fizic ca stat, ca popor, ci și [o] renaștere a logo-ului rus, a spiritului rus, a identității ruse care este mult mai important.”

Dughin, despre România: A treia verigă a lanțului regional al apropierii de noua alianță (eurasiatică – n.red.) va fi România

Într-un alt interviu, realizat pe marginea vizitei ministrului Titus Corlățean la Moscova, ediția în limba română a Vocii Rusiei dedica amplu spatiu editorial lui Aleksandr Dughin și perspectivelor lui asupra lumii, inclusiv asupra relațiilor Rusiei cu Republica Moldova și Romania. Cum îl descria atunci Vocea Rusiei pe Aleksandr Dughin?

  • “Un politolog rus și unul dintre cei mai influenți gânditori geopolitici ai Rusiei de astăzi. Dughin a creat o teorie geopolitica inedita în care coabitează realpolitik-ul pragmatic și mesianismul ortodox. Totodată, filozoful rus este liderul Mișcării Eurasiatice și unul dintre fondatorii Clubului Izborsk, think-tank-ului care unește și sincronizează eforturile ideologilor conservatori din Rusia.”

Printre ideile exprimate de Dughin în acel interviu:

  • “Veți vedea că a treia verigă a lanțului regional al apropierii de noua alianță (eurasiatică – n.red.) vă fi România. Mai mult, intrând în aceasta uniune, România s-ar putea uni cu Moldova în care s-a fi reintegrat Transnistria. Țoață lumea ar avea de câțtigat!”
  • “Romania se afla la periferia Uniunii Europene, este un oaspete nepoftit, tratat mai rău decât țările care se afla în dificultate precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda. În Uniunea Europeana, aceste tari sunt catalogate peiorativ drept “Grupul PIIGS”, adică “grupul porcilor”. Înseamnă că în acest context Romania este o tara de mana a zecea? În Europa exista o percepție negativa și injusta a romanilor”
  • Rusia și Romania au prea multe în comun! Pe noi ne așteaptă o reîntâlnire și o redescoperire reciproca în contextul unei civilizații comune. Deja se fac primii pasi în aceasta direcție. Nu le supraestimez valoarea, dar interpretez pozitiv acești pasi.”

De ce contează ce spune Dughin, un filosof si politolog evitat, în general, de media occidentale

In contextul evenimentelor din Crimeea, “Putin pare, acum, sa aiba o alta agenda: sa reconstruiasca ce mai poate din fostul imperiu, dar pe baza unui model rusesc, mai degraba decat unul sovietic”, scriau recent, intr-o analiza publicata de Washington Post, doi experti in relatiile Rusia-Occident, a caror opinie este impartasita de multi in presa occidentala. Observatorii americani si europeni iau tot mai in serios “visul eurasiatic” al lui Vladimir Putin si al cercurilor conservatoare de la Moscova. Visul – asupra caruia Vladimir Tismaneanu ofera o perspectivaaici – este influentat in buna masura de curentul “neo-eurasianismului” promovat inca de la inceputurile implicarii sale in viata publica de filosoful si politologul rus Aleksandr Dughin.

  • Născut in 1962, fiul unui înalt membru al spionajului militar sovietic, Aleksandr Dughin este un politolog cunoscut pentru teoriile sale despre învierea unui imperius rus care sa reziste intereselor nord-atlantice, simpatizant al multor idei fasciste si apropiat al Kremlinului si armatei ruse; este cunoscut pentru cartea sa “Bazele geopoliticii” si un ideolog vocal al revirimentului imperialist rus prin miscarile politice pe care le-a fondat sau organizat, precum Partidul Bolsevic National, Frontul Bolsevic National sau Partidul Eurasia. (sursa: Wikipedia).

VIDEO Aleksandr Dughin despre pierzania postmoderna occidentala

)

Prezentat adesea drept un “antiamerican fanatic”, el s-a implicat personal în scandaluri diplomatice cu tari din fostul spatiu sovietic intrate în vria revoltelor portocalii – vezi cazul Ucrainei, unde a fost declarat persona non grata intre 2006 și 2011. În 2007, Kyiv Post nota despre el că se autodescrie, cu trimiteri la gânditori reacționari sau radicali din Europa, drept un adept al bolșevismului national în sensul dat de germanul Ernst Niekisch, un tradiționalist în sensul dat de italianul Julius Evola, un adept al “noii drepte” în sensul dat de francezul Alain de Benoist.

Desi este menționat adesea în presa occidentala, când vine vorba despre intențiile și manevrele Rusiei în tarile din fostul spatiu sovietic, el este rareori luat drept un interlocutor onorabil în aceasta zona media. Pe de alta parte, alaturi de cărțile semnate de profesorul Dughin, o serie de articole ale lui sau interviuri acordate unor publicații “alternative” arata gândirea să inclusiv în privință butoiului cu pulbere Ucraina. Doua texte relevante, pe lângă interviul menționat mai sus, acordat în vara pentru Vocea Rusiei:

  • În 2010, un ziarist și blogger din Chișinău, Octavian Racu, publica pe blogul sau “draftul” unei traduceri după un articol al lui Aleksandr Dughin, în care acesta arata, intre altele: “1. Rusia are nevoie de o Moldova independența de alte formațiuni strategice externe. Astăzi nu mai exista Imperiul Otoman, dar exista NATO în vest. Așadar, Rusia are nevoie de o Moldova care nu planifica aderarea la NATO. 2. Rusia are nevoie de o Moldova care își păstrează cultura și identitatea ortodoxa (eurasiatica), ceea ce fi de ajuns pentru stabilirea unor relații geopolitice trainice. (…) Țoață problema consta în faptul Romania contemporana nu este un stat suveran, în sensul deplin al cuvântului, și nu are o identitate clara. Romania este membru UE, formațiune politica, care are propriu președinte și este membru NATO, un bloc militar, unde rolul principal îl joaca SUA, iar SUA este un nou imperiu care încearcă lărgească zonele de influenta în diferite colturi ale lumii. Acest lucru este efectuat în mare parte din contul teritoriilor care s-au aflat sub influenta URSS. Problema aici nu consta în ideologie, ci în geopolitica. (…) Daca Chisinaul vrea fie într-un stat cu Bucurestiul și Tiraspolul, nu avem nimic împotrivă. Însă este nevoie de respectarea unei singure condiții: ieșirea României din NATO. După aceasta, toate variantele pot fi examinate. Fară aceasta: niciodată. Ieșirea din NATO nu este o gluma, dar și Rusia nu este o gluma. O anumită perioada s-a cam uitat acest lucru. Tare nu am vrea fim nevoiți reamintim acest lucru.”
  • Într-un interviu publicat de Counter-currents.com la începutul acestui an, la apogeul protestelor de la Kiev, Aleksandr Dughin își expunea punctul de vedere asuprademocrației liberale ruseștiși asupra problemei ucrainene: “Russia este o democrație liberala. Uitați la Constituția rusa: Avem un sistem electoral democratic, un parlament funcțional, un sistem de piață libera. Constituția se bazează pe modelul occidental. Președintele nostru Vladimir Puțin conduce tara într-un mod democratic. Nu suntem o monarhie, nu suntem o dictatura, nu suntem un regim comunist, sovietic. (…) Rusia nu are o agenda imperialista. Moscova respecta suveranitatea și nu s-ar amesteca în politica interna a oricărei tari. Și duce o politica buna, onesta. Suntem martorii acestui lucru chiar și în Ucraina. (…) Nu trebuie uitam Rusia nu are interese hegemonice în Europa, dar americanii au. Cinstit vorbind, Uniunea Europeana nu este o entitate europeana originala – este un proiect transatlantic imperialist. Nu servește intereselor europenilor, ci intereselor administrației de la Washington. “Uniunea Europeana” este, în realitate, antieuropeana. Iar “Euromaidanul” este de fapt “anti-Euromaidan”. Neonaziștii violenți din Ucraina nu sunt nici “naționaliști“, nici “patrioți“, nici “europeni” – sunt oamenii americanilor pur și simplu. Același lucru e valabil și pentru grupările pentru drepturile homosexualilor și organizații precum FEMEN sau grupările de protest liberale de stangă

Cat de influente sunt, pana la urma, opiniile lui Aleksandr Dughin?

  • Pe marginea interviului cu acesta din vara lui 2013, Vocea Rusiei nota: “Din start, multi comentatori si “experti” in geopolitica vor interpreta o asemenea prognoza ca fiind “deplasata”, dar experienta demonstreaza ca multe dintre prognozele controversate facute de Aleksandr Dughin s-au adeverit. In 2000, analistii pro-occidentali au fost amuzati de prognozele referitoare la o “criza de sistem” ce urma sa cuprinda Europa si SUA. Acum, criza de sistem a devenit realitate si nu este nimic amuzant in asta. Deseori, Aleksandr Dughin are privilegiul de a lansa in spatiul public niste paradigme care ulterior se regasesc in diverse conversatii institutionale, deci ipotezele mentionate de geostrategul rus nu trebuie tratate cu superficialitate.”
  • Cel putin partial, “prognozele” lui Aleksandr Dughin referitoare la Georgia/Osetia deceniul trecut, sau la Ucraina/Crimeea in prezent s-au materializat, dupa cum reiese si din articolul Spiegel mentionat mai sus
  • In prezent, presa occidentala isi indreapta ochii spre Uniunea Eurasiatica – “echivalentul” UE in spatiul fost sovietic, pregatit de cativa ani printr-o uniune vamala Rusia-Kazahstan-Belarus, care ar urma sa intre in vigoare efectiv in 2015 si care ar urma sa tina piept UE, SUA si Chinei. Un proiect in linie cu teoriile promovate de Aleksandr Dughin si alti ideologi ai “traditionalismului” rus. Pe cand Euromaidanul de la Kiev era cuprins de violente, in cele trei tari membre ale uniunii vamale aveau loc proteste impotriva unei noi interdictii – aceea referitoare la lenjeria de corp din dantela. Stirea “exotica” era luata ca reper de serioasa publicatie The Guardian intr-o analiza despre sansele proiectului eurasiatic al lui Vladimir Putin, in timp ce peste Ocean publicatii precum Boston Globe considera ca strategia pe termen lung al lui Putin, aceea referitoare la alianta eurasiatica, ar fi singurul lucru predictibil in ceea ce face liderul rus, pe fondul crizei din Ucraina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *