Copiii pandemiei. 7 femei care au rămas însărcinate în 2020 vorbesc despre viitor, frică, speranță și incertitudini – Esential

​În 2020, în România s-au născut cei mai puțini copii din ultima sută de ani. În ciuda cifrelor dramatice, există și femei care au ales să devină mame în timpul pandemiei. Am stat de vorbă cu șapte dintre acestea despre viitorul copiilor lor și despre speranță, chiar și într-un lume plină de incertitudini. Iată poveștile lor.

Martie 2020 a fost luna în care viața noastră s-a schimbat. Pandemia provocată de coronavirus a pus frână planurilor și modului în care eram obișnuiți să ne ducem zilele. Au urmat luni întregi de scenarii, gânduri, frici, până să ne adaptăm la contextul actual.

Viitorul pare departe și nesigur, iar asta se reflectă și la nivel de natalitate, în România. Potrivit datelor transmise de Institutul Național de Statistică, în 2020, în țara noastră s-au născut cei mai puțini copii din ultimii 100 de ani.

Cu toate astea, cifrele dramatice sunt doar o parte din realitatea curentă, unde încă mai există speranță și femei care aleg să dea naștere și să devină mame, chiar și acum.

Am stat de vorbă cu șapte tinere care au hotărât să aducă pe lume un suflet nou în pandemie. În ciuda statisticilor sumbre, toate privesc în față cu optimism, spre un viitor mai bun.

Alexa, 31 de ani, stomatolog: „Sper ca vaccinul să-și facă treaba. Nu îmi pot imagina un viitor în care să știu că eu am călătorit, m-am distrat la concerte, la party-uri, iar copiii mei să nu poată face asta”

Alexa este mamă a două fetițe, una de doi ani și cealaltă de șapte săptămâni. Ea povestește cum prima sarcină a fost cea planificată ca la carte și cum se vedea, alături de partenerul ei, mama unui singur copil. În pandemie, lucrurile s-au schimbat la 180 de grade.

În starea de urgență, a profitat de timpul petrecut alături de fetița ei, dar după o lună de stat non-stop în casa, gândul unei familii extinse s-a înfiripat în mintea ei și a soțului:

„Am zis și noi să încercăm, o dată. Dacă e să fie, e. Și a fost să fie.”

Vestea sarcinii

Un amalgam de sentimente au copleșit-o atunci când a aflat că este însărcinată: „Am făcut testul, am văzut rezultatul și am început să plâng, un plâns din tot sufletul și nu de emoție și fericire, neapărat. Realizasem de fapt că e real, că e pe viață, gata, o să fim patru.

Mă simțeam vinovată față de prima fetiță că poate va crede că nu mi-a fost ea de ajuns, mi se părea că mie nu mi-a fost de ajuns timpul doar cu ea, că ce mă fac, diferența de vârstă e mică, cum ne vom descurca și, în special, mă simțeam vinovată că am decis să mai fac un copil, deși nu știam încotro ne duce pandemia asta”, spune Alexa.

În primă fază, tânăra mamă a luat lucrurile cu calm, deoarece mai trecuse o dată prin sarcină. Distanțarea socială îi convenea de minune și o făcea să se simtă în siguranță, iar la job era mai protejată ca oriunde. Ceva s-a schimbat atunci când a realizat că în afară de job și casă nu face mare lucru.

„M-am întristat, am simțit că îmi e furată perioada asta, că nu mă pot bucura cum trebuie. Sunt prieteni buni care nu m-au văzut deloc însărcinată și nu sunt puțini (în special pentru că începuseră să se îmbolnăvească, iar noi ne-am tot restrâns cercul)”, zice ea.

Controalele medicale și nașterea

Alexa mărturisește că mersul la control în timpul sarcinii a fost foarte trist, la început, deoarece soțul ei nu a avut voie alături de ea. „Comparam cu prima sarcină și mi se părea nedrept. De ce la prima fetiță soțul a fost la absolut toate ecografiile, era implicat 100% în toată povestea și acum nu putea să vadă nimic? Mi se părea că nu e drept față de cea de-a doua fetiță, că pleacă din start cu mai puțin”, povestește mămica.

A născut în privat, la fel cum a fost și la prima sarcină, și s-a simțit ușurată că i-a fost cerut test COVID înainte de internare. Și-a planificat totul în cel mai mic detaliu, dar problema a fost că soțul ei nu a putut fi prezent în spital.

„Am rezolvat-o și pe asta, atunci când am decis că cele trei zile singură acolo vor fi pentru mine de bonding cu bebelușul. Soțul a văzut-o pe video și poze, iar împreună am decis să vină cu fetița cea mare să ne ia de la spital”, mărturisește Alexa.

Avantaje în pandemie și viitor

Tânăra mamă spune că au existat avantaje, iar cel mai important este că au adus pe lume un bebeluș, altfel ar fi rămas părinți de un singur copil. Pandemia i-a legat împreună ca familie: „iubirea cea mare pe care i-o arată deja celei mici și grija pe care i-o poartă, nu se compară cu nimic și sunt convinsă că sunt rezultatul lunilor petrecute acasă, toți, atât de apropiați, cu ea participând la toate discuțiile.”

În ceea ce privește viitorul, Alexa nu-și pierde optimismul. „Sper să-și facă vaccinul treaba, să ne intrăm în normal cât mai repede, pentru că deja intervine uzura psihică. Nu îmi pot imagina un viitor în care să știu că eu am călătorit mult, m-am distrat la concerte, la party-uri, iar copiii mei să nu poată face asta. Am noroc că sunt mici și, până ajung ele acolo, sper să se rezolve totul.”


FOTO via Wavebreak/ Profimedia. Femeia din fotografie nu are legătură cu personajele din acest articol

Andreea, 34 de ani, designer: „După un 2020 în care parcă lumea a stat în loc, am decis să mut focus-ul de pe COVID, pe viața mea”

Andreea este însărcinată în trei luni. Decizia de a rămâne însărcinată a fost luată înainte de pandemie, iar apoi și-au dorit ca acest context să nu le afecteze hotărârea în niciun fel.

„Sincer, dacă pandemia a contribuit cumva la această decizie, pot spune că a contribuit într-un mod favorabil. Sau am vrut să fie așa”, explică ea.

Vestea sarcinii

Clipa în care a aflat că este însărcinată a fost una memorabilă, deoarece „magia s-a întâmplat din primele încercări”, iar la trei săptămâni distanță a avut un rezultat pozitiv. Era la munte, în vacanță, iar înainte de a se bucura de un vin cu soțul ei, a hotărât să-și facă un test.

„Am simțit un amalgam de sentimente – știu că am stat nemișcată câteva secunde, probabil secunde de șoc, timp în care pe rând am fost panicată, era prima dată când trăiam acest lucru, speriată – am vrut și s-a întâmplat, dar oare nu ne-am grăbit – și, la final, un sentiment absolut minunat, când realizezi că există încă o viață în ține.

Deci, nu, nu este ca în filme când femeile plâng de fericire la vederea liniuțelor. Se poate să nu plângi deloc sau să plângi, dar de „de toate”, nu numai de fericire”, spune Andreea.

Vestea asta s-a întâmplat la mijlocul lunii decembrie, când, așa cum povestește tânăra, lumea era deja infuzată pe subiectul COVID. „După un 2020 în care parcă lumea a stat în loc, am decis să mut focus-ul de pe COVID, pe viața mea.”

Pandemia a făcut-o mai precaută, dar Andreea spune că și-a trasat limite sănătoase, pentru a nu deveni total ipohondră. „Mă simt un pic ca un circar care face balans pe sârmă. Lupta se dă între a nu o lua pe arătură și a nu deveni prea yolo.”

Plus de asta, i-ar fi plăcut tare mult să călătorească, așa cum își imagina că va face când va fi însărcinată.

Controalele medicale și nașterea

Andreea spune că își simte soțul puțin lăsat pe dinafară și simte că i se ia un drept și o experiență unică. Cu toate astea, ea încearcă să-i descrie ce se întâmplă la fiecare control, ba chiar filmează ecranul la ecografie.

„Pe de altă parte, avantajul este că se creează o conexiune destul de intimă între mine și doctoriță”, spune ea. În ce privește nașterea, tânăra a ales să nască în privat și este convinsă că totul va merge excelent.

Avantaje în pandemie și viitor

Andreea simte că nu s-ar fi descurcat să meargă zilnic la birou, în primul trimestru de sarcină, fără să pară bolnavă sau să-i îngrijoreze pe cei din jur. „Hormonii o iau razna, ai mii de gânduri, e posibil să ai grețuri, ai pofte, eșți constipată, te dor sânii, iar fără nicio atenționare, la ora 12:00, într-un call, creierul ți se blochează și cere somn”, spune ea despre avantajele de a fi însărcinată în prezent și de a munci de acasă.

Tânăra nu se poate gândi la „viitorul îndepărtat”, deoarece este complet focusată pe prezent, mai ales că este pentru prima oară când se confruntă cu o sarcină.

De când a aflat asta, în schimb, ea s-a apucat să facă tot ceea ce zicea că va face începând „de luni”: mănâncă mai sănătos, bea apă suficientă, a renunțat la alcool și la a doua cafea, face plimbări, sport și yoga, citește mai mult și este mult mai îngăduitoare cu ea și cei din jur.

„Dacă în mod normal viața se întâmplă într-un ritm alert și haosat și amânăm mereu lucrurile cu adevărat importante, odată cu această viață care crește în mine, nu există reminder mai puternic că viața nu-l așteaptă pe luni.”

Roxana, 35 de ani, sales planner: „Frica de a contracta boala, supra-informarea, lipsa contactului fizic și îngrijorarea m-au făcut să devin mai vulnerabilă”

Roxana este mamă de doi copii, un băiețel de 4 ani și 5 luni și o fetiță de cinci luni. În decembrie 2019, când ea și soțul ei s-au gândit să facă al doilea copil, nu s-a gândit la o viitoare pandemie, dar și dacă s-ar fi gândit, nu ar fi influențat-o în această decizie.

Sarcina în pandemie

Roxana povestește cum pandemia i-a schimbat stilul de viață și a obligat-o să se adapteze noului context și să-și formeze noi obiceiuri. „Frica de a contracta boala, supra-informarea, lipsa contactului fizic și îngrijorarea m-au făcut să devin mai vulnerabilă pe de o parte. Pe de alta, mi-a consumat foarte multe resurse, crescând nivelul de stres”, spune ea.

În ceea ce privește fricile, ea nu și-a dorit să ajungă la ecografii și controale în carantină, dar nici să fie pozitivă înainte de naștere, deoarece își dorea să nască cu doctorița ei, unde a născut și prima oară.

Noul context a determinat-o să fie mult mai atentă la ce se întâmplă în jurul ei. A lucrat de acasă și a evitat să iasă mult afară, dar și-ar fi dorit să-și vadă mai des prietenii și familia, cât și să se plimbe mai des.

Controale și nașterea

Soțul ei nu a avut voie cu ea la controale, deși ei i-ar fi plăcut tare mult ca și el să fie acolo când i-a auzit inima lui bebe pentru prima oară, când a aflat sexul sau când doctorul i-a spus că nu seamănă cu ea. „Ne-am adaptat, dar sunt momente pe care nu o să le mai trăim.”

A născut la privat, deoarece nu a vrut să fie marcată de condiții sau de personal, mai ales că citise cum se poartă asistentele de la un spital de stat cu tinerele mămici.

„Cred că după naștere ai nevoie mai mult ca oricând de puțină atenție de la personalul din spital, mai ales acum, când membrii familiei nu îți pot fi aproape. Am ales privat pentru siguranța mea și a bebelușului, pentru că au un protocol foarte strict legat de coronavirus”, spune mămica.

Viața din prezent

În ceea ce privește viitorul, ea speră să revenim curând la o „așa zisă normalitate.” „Sper totuși că la anul, să nu ne mai fie frică să ne vedem cu cei dragi, să putem sta în parc cu ceilalți copii, să simt că pot respira fără mască și multe alte lucruri de care suntem condiționați acum”, spune tânăra mămică.

Marina, 33 de ani, manager de proiecte: „Mi-e teamă de discriminare, de bullying, și de cum îl/o vor afecta”

Marina este însărcinată în trei luni. De doi ani se gândea, împreună cu soțul ei, să devină mamă, dar abia în 2020 au început să-și facă analize și să se pregătească. A luat decizia de a rămâne însărcinată în plină pandemie, dar grijile pentru viitorul copilul ei sunt legate de faptul că „trăim într-o societate profund dezbinată, care funcționează pe preconcepții”.

„Mi-e teamă de discriminare, de bullying, și de cum îl/o vor afecta. De faptul că oamenii reacționează emoțional, visceral, și nu iau un răgaz să verifice informația, că preferă să gândească la nevoile egoiste, decât la binele colectiv – punctual, aș fi preferat ca oamenii să își amâne vacanțele, pentru a controla virusul.”

Vestea bună a venit la o lună de când și-a dat șansa asta, iar tânăra spune că a fost surprinsă pentru că nu se aștepta să se întâmple atât de repede. Pandemia a determinat-o să se adapteze noului context, motiv pentru care ea a redus toate contactele care nu sunt vitale cu exteriorul.

„Nu călătorim, nu ne vedem cu rudele (foarte rar) sau prietenii (deloc) și lucrul ăsta ne-a protejat, pe de o parte, dar ne-a și afectat starea emoțională și psihică. Lipsește contactul, lipsesc endorfinele”, spune ea.

Controale, naștere și avantaje în pandemie

Faptul că soțul ei nu poate fi prezent la controale și nici la naștere a întristat-o, dar a aflat de la mama ei că nici în urmă cu 33 de ani, la maternitatea unde a fost născută, tații nu aveau acces. „Compensăm, cât putem, cu poze, filmări”, a explicat Marina.

Mai mult, ea și-ar dori să nască la stat, dar momentan nu are argumente exacte pentru asta și speră să le găsească pe parcurs. În ceea ce privește avantajele unei sarcini în pandemie, viitoarea mămică spune că job-ul remote a ajutat-o enorm.

„Nu e nevoie să pierd două ore pe zi pe mijloace de transport în comun pentru a ajunge și veni de la birou. Confortul de acasă, în special în perioada aceasta de risc, e de neprețuit”, mărturisește tânăra.

Maria și-a anunțat apropiații cu reticență despre sarcină, dar pe măsură ce evoluția acesteia este bună, a prins curaj să dea vestea și a fost întâmpinată cu mare bucurie și emoție de familie.

Cât despre viitor, Marina spune că pandemia nu i se pare un contra-argument la a face un copil sau a adopta unul. „Trăim într-un dezechilibru structural, în care profitul și capitalul au prevalență în fața oamenilor, a destinelor individuale. Și respect și iubesc persoanele care pot crea copii, dar aleg să nu o facă, aleg avortul sau pur și simplu nu doresc acest lucru acum sau mai târziu. E parte din speranță că e loc sub soare pentru fiecare dintre noi și că orice copil poate crește cu respect pentru oricine”, concluzionează tânăra.

Cristina, 32 ani, asistent manager: „Important este să avem grijă de noi fizic și emoțional, să fim împreună și cred că ușor, ușor se vor așeza lucrurile”

Cristina este mama unui băiat de patru ani și a unei fetițe de cinci luni. De un an îl așteaptă și pe bebe numărul doi, așa că atunci când a aflat că a rămas însărcinată, în pandemie, nu știa ce va urma.

Pandemia a determinat-o să aibă mai multă grijă de ea și deși nu a fost mai axioasă, avea teama de a nu face virusul. Fricile generate de noul context au fost legate de partea financiară.

„S-a închis pentru o perioadă atât locul meu de muncă, cât și locul de muncă al soțului. Mă gândeam ce o să fac dacă iau virusul și va trebui să stau în spital mai mult, dar și la copilul mai mare care va sta fără mine”, spune ea.

Pe acest fond, Cristina povestește cum a avut mai multă grijă la controale, la alegerea spitalului, cât și să evite locurile aglomerate.

Controale, naștere și viitor

Nu i-a fost ușor nici când a mers la medic, deoarece i-ar fi plăcut ca soțul ei să fie lângă ea, în unele momente emoționante. „Voiam să mă încurajeze că o sa fie bine. Când am aflat că vom avea o fetiță, la fel, mi-ar fi plăcut să fie și el acolo.”

A născut la stat, din cauza costurilor de la privat. Decizia a venit cu multe întrebări – dacă va avea nevoie de test COVID, dar și ce se va întâmpla cu ea și bebe dacă vor fi pozitivi. Din fericire, totul a mers bine. Privește viitorul într-o notă pozitivă, ca și înainte de pandemie.

„Important este să avem grijă de noi fizic și emoțional, să fim împreună și cred că ușor, ușor se vor așeza lucrurile, chiar și după această perioadă foarte grea.”

Cristina crede că a da naștere în prezent este un act de speranță și are convingerea că un copil vine mereu cu lucruri pozitive în viața părinților, și cu speranța că totul va fi bine.

Andra, 34 de ani, Global Marketing Manager: „O speranță că poate copiii pandemiei vor avea ambii părinți la serbare, după care vor pleca împreună în parc, vineri la ora 12, cu telefoanele închise”

Andra este însărcinată în luna a doua și mai are o fetiță de 8 ani. De multă vreme a luat decizia, împreună cu soțul ei, de a nu mai avea un copil, dar în octombrie anul trecut și-au dat șansa de a încerca timp de trei luni.

Pandemia nu a fost un factor pe care l-a luat în considerare, ci mai mult diferența de vârstă dintre copii. Soarta a hotărât să primească vestea cea bună, moment în care un val de emoții a venit peste ea.

„Ghem de emoție în piept ce mi s-a desfăcut până în stomac, într-o încrengătură de fericire și panică. L-am trezit pe al meu cu două linii în dreptul ochilor. Nu cred să fi văzut până atunci așa spaimă și uimire pe fața lui de om abia trezit din somn. Am izbucnit în râs amândoi și am mai făcut două teste.”

Avantaje, controale și naștere

Tânăra mamă vede și avantaje în acest nou context, deoarece lucrează de acasă, într-un mediu lipsit de stres. „Sarcina e mai ușor de suportat dacă nu trebuie să schimbi un autobuz și două linii de metrou să ajungi la muncă sau dacă te poți bucura de câte un pui de somn la prânz între două meeting-uri. Iar faptul că baia e la doi pași, e deosebit de util când grețurile de dimineață te prind fix în conferință – închizi camera și ai fugit”, spune ea.

O neliniștește faptul că trebuie să-și protejeze sănătatea și mai mult și nu știe ce ar putea face în plus, „să nu o ia razna.”

Ea va naște în Elveția, țara unde lucrează, iar acest lucru o sperie foarte tare, deoarece, dacă alege să nască la un spital de stat, nimeni nu are voie lângă ea.

„Asta mi se pare de-a dreptul înfricoșător, să fii singur, printre străini care nici nu-ți vorbesc limba, încercând să scoți un om din tine. Dar mă liniștesc singură că până va veni vremea, lucrurile se vor schimba înspre bine.”

O parte pozitivă în acest proces este și faptul că soțul are voie cu ea la controale și pot împărtăși împreună emoția de a-i auzi inima bebelușului și de a-l vedea pentru prima oară.

Sarcina în pandemie

Tânăra mărturisește că ideea de a se îmbolnăvi de COVID i se pare mult mai înfricoșătoare în prezent, dar încearcă de a nu cădea în extreme. I-ar fi plăcut să poată călători, să-și vadă prietenii de suflet și să stea mai mult acasă cu părinții. Cu toate astea, nu crede că există un moment perfect în care să faci un copil.

Viitorul vine cu speranță, dar și cu griji. În țara unde este ea, concediul de maternitate este doar de 16 săptămâni, iar din a 13-a săptămână de sarcină trebuie să-ți înscri copilul la creșă.

Andra trăiește însă cu dorința ca echilibrul dintre viața personală și muncă să fi fost redefinit irevocabil în pandemie și să se păstreze și în realitatea de după. „Normalitatea muncii de acasă când creșa e în vacanță, fără să simți că ți se face o favoare pentru care trebuie să plătești în ore târzii în fața laptopului.

Certitudinea șanselor egale la promovare, indiferent de cât de folosit ți-e uterul sau dacă îl deții. O speranță că poate copiii pandemiei vor avea ambii părinți la serbare, după care vor pleca împreună în parc, vineri la ora 12, cu telefoanele închise”, speră tânăra.

Bianca, 34 de ani, coordonator într-o firmă de recrutare: „Eu aleg să privesc cu optimism spre un viitor și o lume mai bună și mai safe”

Bianca este mama unei fetițe de opt luni, iar la vremea în care a hotărât să rămână însărcinată, habar nu avea de viitorul din fața ei. Ea locuiește în State și a prins starea de carantină în luna a șaptea de sarcină, dar spune că pandemia nu i-ar fi influențat în niciun mod decizia de a aduce pe lume un copil.

Sarcina ei a decurs perfect și s-a simțit foarte bine, până în luna a opta, când a lovit-o un atac de panică provocat de consecințele pandemiei:

„S-a închis firma de recrutare în domeniul medical la care lucram, fără menționări de șomaj și fără să-mi acorde beneficiile concediului de maternitate, care și așa era pe o perioadă foarte scurtă (opt săptămâni). A fost cumplit să trec prin asta, cât și faptul că nu ne-am putut muta din cauza stării de urgență”, își aduce aminte tânăra mămică.

Pe lângă această veste, a avut câteva episoade de vărsături non-stop și câteva zile în care simțea că bebelușa ei nu mișcă și era terorizată. S-a dus la urgențe singură, deoarece nu se acceptau însoțitori, iar același lucru i se putea întâmpla și la naștere, iar acest gând o terifia.

Deși la spital erau condiții impecabile, Bianca spune că lipsa personalului medical își spunea cuvântul.

Sarcina în pandemie și viitor

Spre final de sarcină, viața în Connecticut pentru Bianca a fost ruptă dintr-un film, deoarece totul era închis și „parcă se speriau oamenii “mascați” unii de alții.”

I-a fost teamă să nu se îmbolnăvească, dar a avut sprijinul familiei cu tot ceea ce a avut nevoie, dar și pe cel al doctorilor și al unui sistem medical performant. I-ar fi plăcut să aibă un „baby shower” și să se vadă cu familia mai des, dar a reușit să se adapteze noii realități.

Bianca spune că a fost norocoasă de faptul că soțul ei a avut voie lângă ea la naștere, pe tot parcursul experienței, deși restructurările din sistem din cauza COVID aveau consecințe, iar medicii și asistentele erau „sleiți de puteri.”

Din fericire, totul a decurs până la urmă bine, iar bebelușa Biancăi s-a născut perfect sănătoasă. În cele din urmă, la job a reușit să lucreze remote și pandemia i-a asigurat o serie de avantaje.

„Pot să stau un an acasă cu fetița, de la un concediu de maternitate inițial două luni plătit și o lună fără plată. Eram foarte supărată că dura atât de puțin, nu am fi înțeles nimic amândouă în astea trei luni.

Așa că profit din plin de bucuria adusă la pachet cu pandemia, dacă e permisă exprimarea asta. Mi s-au prelungit și mărit și beneficiile: asigurare medicală de stat moca, un surplus lunar frumușel. Din supărarea aia că am fost lăsată fără asigurare și fără ceea ce îmi aparținea prin contribuțiile făcute prin munca mea, au apărut zile senine și totul a căpătat o formă mult mai bine conturată”, spune Bianca.

Chiar dacă mediul din prezent nu este unul lipsit de griji și întrebarea „dacă facem virusul, ce se întâmplă” este mai acută în mintea mamei, ea alege să privească optimist spre vremuri mai bune.

Micuța Biancăi se sperie când vede oameni cu mască, iar spațiile de joacă încă sunt închise, însă mămica este determinată să-i asigure o lume a ei, plină de iubire, în care să crească frumos. „Eu aleg sa privesc cu optimism spre un viitor și o lume mai bună și mai safe, să nu mai fie sentimentul ăla pe care toți îl resimt ca pe o limitare, că ești ținut ca din scurt, deși, da, admit că este pentru o cauza ”, concluzionează tânăra. ă>

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *