Earth-Moon system formation. Illustration showing a late stage of the process that formed the Moon. The Moon is thought to have been formed by the collision of a Mars-sized body with the young Earth, early in its history around 4.5 billion years ago. The proto-Moon was captured by the Earth and remained in orbit around it. The collision melted the surface of both bodies and led to the formation of this debris ring around the Earth. Over time, the debris fell back onto the surfaces of the Moon and Earth.,Image: 252229647, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: JOE TUCCIARONE / Sciencephoto / Profimedia
Cea mai cunoscută ipoteză referitoare la formarea Lunii, ipoteză larg acceptată în mediul științific, susținea că o planetă necunoscută Theia a intrat în coliziune cu Pământul și astfel a dat naștere Lunii.
Ideea că Terra primordială s-a ciocnit cu Theia, o planetă similară cu Marte, impact devastator în urma căruia Luna a luat naștere, are o hibă majoră, susține cercetătorul elvețian Paolo Sossi. Sossi este cercetător în cadrul Universității din Zurich, iar teoria lui a fost prezentată sub forma unui studiu ce urmează să fie publicat în revista Treatise on Geochemistry.
Rocile din mantaua terestră, precum și cele din mantaua lunară, sunt imposibil de deosebit din punct de vedere al raportului izotopilor care pot indica proveniența lor, a subliniat Paolo Sossi.
Raportul unor astfel de izotopi este mult diferit în cazul corpurilor cerești. Iar în cazul unui impact cum ar fi cel dintre Terra și o altă planetă, ne-am aștepta să observăm mici diferențe între Pământ și Lună.
Însă nicio astfel de diferență nu a fost observată până acum. Plecând de la această idee, fie Terra și Luna au fost create dintr-o sursă unică mixată perfect, fie Luna are o altă origine, a ținut să sublinieze Sossi.
Dacă nu a existat un impact, cum s-a format Luna?
Cercetătorul elvețian susține că Luna și Terra s-ar fi putut forma din aceeași materie primordială, fără a fi fost nevoie de un impact. Ipoteza ciocnirii dintre Terra și planeta dispărută Theia nu este una rea, adaugă acesta, însă planeta noastră și satelitul său natural sunt mult prea asemănătoare pentru a accepta din start o atare ipoteză.
Inițial, concordanța privind raportul izotopilor a fost observată doar în cazul izotopilor de oxigen. Însă, în ultimul deceniu, s-a observat că situația este aceeași în cazul cromului, fierului, molibdenului, calciului sau al titanului. Dat fiind faptul că există diferențe majore în cazul altor corpuri cerești, normal ar fi fost ca măcar mici diferențe să existe între Terra și Lună. Însă, până în prezent, nu a fost detectată nicio diferență din acest punct de vedere.
Un alt studiu, publicat anul trecut în revista Geochemical Perspectives Letters de către o echipă germano-americană de astronomi, sublinia faptul că Terra și Luna s-au format în aceeași perioadă de timp și la distanță relativ mică una față de cealaltă. Iar asta, în opinia specialistului elvețian, se poate traduce prin formarea lor din aceeași sursă de materie cosmică
Modelele computerizate au arătat că în cazul unui impact planetar, unul care ar fi dus la formarea unei mingi de materie incandescentă din care să se nască Pământul și Luna, raportul izotopilor ar fi trebuit să cunoască mici modificări. Însă ele nu există.
Practic, chiar dacă ipoteza impactului nu trebuie exclusă din start, modelul prezentat de aceasta nu este susținut de datele geochimice.
O posibilitate pentru a elucida acest mister este studierea interiorului celor două corpuri cerești. Iar acesta este pasul pe care Paolo Sossi și colegii săi îl fac în prezent. Cât despre originea Lunii, cel puțin până la finalizarea studiului, aceasta rămâne în continuare un mister.