Într-un sistem energetic pus sub presiune de consumul ridicat, producția regenerabilă variabilă și nevoia de investiții rapide, România are nevoie de noi capacități de producție, dar mai ales de soluții care să permită păstrarea și folosirea energiei atunci când este nevoie. Dan Tudose, de la e-acumulatori, explică de ce bateriile, de la marile sisteme BESS până la cele instalate la prosumatori, pot deveni o componentă esențială a sistemului energetic și cum stocarea, producția locală și comunitățile de energie pot fi integrate într-un model în care consumatorii și prosumatorii devin împreună o resursă de flexibilitate pentru rețea.
În contextul actualei crize energetice și al investițiilor insuficiente în stocare și energie regenerabilă, cât de importantă este dezvoltarea capacităților de stocare pentru stabilitatea sistemului energetic din România? Ce pierdem dacă continuăm să mizăm preponderent pe gaze și proiecte mari cu implementare pe termen lung?
Dan Tudose: România are nevoie de mai multă energie, dar mai ales de capacitatea de a o păstra și folosi atunci când este nevoie.
În ultimii ani am instalat foarte multă producție fotovoltaică, inclusiv la prosumatori. Problema este că o mare parte din această energie se produce la prânz, când consumul este mai redus, în timp ce seara, când consumul crește și producția solară dispare, sistemul trebuie să apeleze la hidro, gaze sau importuri.
Stocarea rezolvă exact această problemă oferindu-ne posibilitatea să folosim energia din orele în care avem surplus către orele în care avem nevoie de ea.
Important este ca stocarea să nu fie privită doar ca proiecte BESS foarte mari. România are nevoie de trei niveluri care să funcționeze împreună:
Stocare centralizată – baterii mari, de zeci sau sute de MWh, amplasate în punctele importante ale sistemului energetic. Acestea ajută la echilibrare, reduc congestiile și pot interveni foarte rapid.
Stocare distribuită – baterii instalate la fabrici, centre comerciale, parcuri industriale, stații de încărcare. Acestea reduc vârfurile locale de consum și pot transforma consumatorii mari în resurse de flexibilitate pentru rețea.
Stocare descentralizată – sute de mii de baterii mici instalate la prosumatori. Individual sunt mici, dar împreună pot deveni una dintre cele mai mari „centrale virtuale” ale României.
De exemplu, dacă 300.000 de prosumatori ar avea fiecare câte o baterie de 20 kWh, am avea teoretic 6 GWh de stocare distribuită. Aceasta este o capacitate enormă dacă bateriile pot fi coordonate inteligent și utilizate pentru reducerea vârfului de seară.
Avantajul major este că această infrastructură poate fi construită gradual și rapid. Nu trebuie să așteptăm 7–10 ani până când este finalizată o centrală foarte mare. În fiecare lună pot fi instalate mii de baterii noi la gospodării și companii și zeci de proiecte BESS independente de la 100 kWh până la 500kWh.
Până la instalarea de noi capacități de energie regenerabilă, gazul poate fi folosit pentru siguranța energetică, mai ales în perioadele lungi cu producție regenerabilă redusă. Dar dacă folosim gazul pentru a produce seara cantitatea de energie regenerabilă pe care am avut-o în exces cu doar câteva ore înainte, sistemul este ineficient economic.
Fără stocare riscăm să repetăm greșelile cu care ne confruntăm astăzi: avem prea multă energie solară la prânz, o vindem foarte ieftin, iar câteva ore mai târziu importăm energie sau pornim centrale pe gaze la prețuri mult mai mari.
Cu suficientă stocare, aceeași energie poate fi păstrată și utilizată seara.
De aceea strategia energetică a României ar trebui să fie despre construirea unui sistem flexibil:
regenerabile + stocare centralizată + stocare distribuită + baterii la prosumatori + hidro + nuclear + gaze pentru backup.
Într-un asemenea sistem, milioane de consumatori și sute de mii de prosumatori nu mai sunt doar utilizatori ai rețelei. Pot deveni împreună o resursă energetică națională.
Miza stocării este, în final, foarte simplă: să utilizăm energia ieftină atunci când o avem și să evităm să cumpărăm energie scumpă atunci când avem nevoie de ea.
Tarifele diferențiate în funcție de intervalul orar sunt considerate un instrument important pentru flexibilizarea consumului. Cum funcționează acestea în practică și ce rol pot avea bateriile și alte soluții de stocare în reducerea facturilor și echilibrarea rețelei?
Dan Tudose: Tariful diferențiat este semnalul economic. Aici este cheia.
Dacă energia costă la fel la orele 04:00, 14:00 și la 20:00, consumatorul nu are aproape niciun motiv economic să „mute” consumul într-o altă parte a zilei sau să investească într-o baterie.
Dacă diferența devine semnificativă, modelul devine astfel:
preț mic → încarcă bateriile
preț mare → descarcă bateriile, adică piața începe singură să stimuleze flexibilitatea.
Iar bateria poate avea simultan mai multe surse de valoare: autoconsum mai mare din producția proprie, arbitraj între ore ieftine și scumpe, reducerea puterii maxime contractate pentru companii, backup și, prin agregator, servicii de flexibilitate sau echilibrare.
UE urmărește exact această evoluție spre un sistem în care consumatorii pot produce, consuma, stoca și vinde energie și pot participa prin agregatori la piețele de energie.
În cazul comunităților de energie, cum se îmbină producția de energie regenerabilă, stocarea și consumul local? Cum ar funcționa, din punct de vedere tehnic, o comunitate de energie care dispune și de baterii, și ce beneficii aduce acest model membrilor și sistemului energetic?
Dan Tudose: O comunitate de energie funcționează cel mai bine atunci când producția, consumul și stocarea sunt coordonate ca un singur sistem, nu ca zeci sau sute de consumatori si prosumatori independenți.
Să analizăm o comunitate cu 100 de gospodării, câteva IMM-uri, 1 MWp de fotovoltaice și o baterie comună de 2 MWh. Bateria poate fi una mare, amplasată într-un punct al comunității, sau capacitatea poate fi distribuită în bateriile membrilor consumatori sau prosumatori.
Fluxul ar fi, simplificat:
ziua
PV → consum local → încărcarea bateriilor → partajarea energiei → exportul surplusului de energie
iar seara:
Baterii → consumul comunității → rețea doar pentru diferență de energie necesara.
La prânz, când fotovoltaicele produc mult, energia este consumată mai întâi în comunitate. Excedentul poate încărca bateriile. Doar ceea ce rămâne după consum și stocare ajunge în exterior. Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) definește chiar „surplusul” comunității ca energia rămasă după acoperirea consumului membrilor și încărcarea unităților de stocare.
Seara, în loc ca toate cele 100 de gospodării să cumpere simultan energie din rețea, bateria începe să livreze energia stocată în timpul zilei.
Asta face ca, văzută din exterior, comunitatea să semene mult mai puțin cu 100 de sisteme individuale și mult mai mult cu o singură resursă energetică flexibilă. Nu este necesar ca fiecare membru să aibă panouri și baterie. Acesta este unul dintre avantajele mari ale modelului.
O casă poate avea un acoperiș foarte bun pentru fotovoltaice, alta poate avea consum mare, un supermarket poate avea o baterie de 250 kWh, iar o fabrică poate avea consum flexibil. Comunitatea le poate combina.
Astfel:
producătorul/prosumatorul aduce energia, bateria aduce flexibilitatea, iar consumatorul aduce cererea.
Valoarea apare din coordonarea tuturor. Contoarele inteligente măsoară producția și consumul, iar energia este alocată și decontată între membrii comunității.
Sunt două mari avantaje principale ale comunității de energie:
- Facturi mai mici de energie – fără surprize la final de lună;
- Reducerea numărului de întreruperi în alimentarea cu energie prin folosirea la comun a resurselor.
Energy sharing este unul dintre pilonii comunităților de energie, dar și unul dintre cele mai puțin înțelese concepte. Ce înseamnă, concret, partajarea energiei între membrii unei comunități? Cum funcționează din punct de vedere tehnic și comercial, ce rol au contoarele inteligente, operatorul de distribuție și furnizorii și ce ar trebui să știe un cetățean care dorește să participe la o astfel de comunitate?
Dan Tudose: Într-o comunitate de energie, fiecare membru poate fi, într-un anumit interval, fie net pozitiv, fie net negativ.
Net pozitiv înseamnă că membrul produce mai multă energie decât consumă. De exemplu, o casă cu panouri fotovoltaice poate avea la prânz un surplus de 10 kWh.
Net negativ înseamnă că membrul consumă mai mult decât produce. De exemplu, un magazin, o locuință fără panouri sau o casă cu consum ridicat poate avea în același interval un deficit de 10 kWh.
Aici apare valoarea reală a energy sharing-ului (în română: partajarea energiei): în loc ca membrul net pozitiv să exporte surplusul în exteriorul comunității, iar membrul net negativ să cumpere separat energie din rețea, comunitatea poate compensa cât mai mult aceste două situații între ele.
Practic: membru net pozitiv generează mai multă energie→ către comunitatea de energie → care o redirecționează către membrul net negativ
Cu cât producția și consumul membrilor se completează mai bine, cu atât comunitatea utilizează mai multă energie local și depinde mai puțin de energia cumpărată din exterior.
Bateria adaugă încă o posibilitate. Dacă într-un anumit moment întreaga comunitate este net pozitivă și nu există suficient consum local, surplusul poate fi stocat. Ulterior, când comunitatea devine net negativă, bateria poate acoperi o parte din deficit.
Astfel, optimizarea se face între două extreme:
surplus mare → consum local → încărcare baterii → export doar pentru ce rămâne
și
deficit mare → producție locală → descărcare baterii → import doar pentru diferență.
Un sistem inteligent de management denumit EMS (Energy Management System) poate optimiza permanent aceste fluxuri: poate muta anumite consumuri către orele cu producție mare, poate încărca bateriile când există surplus, poate descărca atunci când energia este scumpă și poate decide când este mai avantajos să consume, să stocheze sau să exporte energia produsă.
Obiectivul unei comunități de energie bine administrate nu este neapărat să fie permanent independentă de rețea, ci să reducă cât mai mult amplitudinea dintre net pozitiv și net negativ.
Cu cât comunitatea reușește să rămână mai aproape de echilibru, cu atât:
- membrii cumpără mai puțină energie scumpă din exterior;
- surplusurile regenerabile sunt valorificate mai bine;
- bateriile sunt utilizate mai eficient;
- vârfurile de import și export sunt reduse;
- presiunea asupra rețelei locale scade.
În esență, o comunitate de energie încearcă să transforme sute de profiluri individuale foarte diferite într-un profil energetic comun cât mai echilibrat și mai predictibil.
- Într-o comunitate de energie, membrii net pozitivi îi compensează pe cei net negativi. Cine produce mai mult decât consumă poate acoperi, prin energy sharing, consumul celor care au deficit în același interval.
- Bateria compensează diferențele în timp. Dacă întreaga comunitate are surplus la prânz, energia se stochează; dacă seara comunitatea devine net negativă, bateria reduce importul din rețea.
- Obiectivul nu este izolarea de rețea, ci optimizarea profilului comun. Cu cât comunitatea reduce mai bine extremele de import și export, cu atât scad costurile membrilor, crește valoarea energiei locale și se reduce presiunea asupra rețelei.
Pe scurt: energy sharing-ul echilibrează membrii între ei, iar stocarea echilibrează comunitatea în acest timp.
Coaliția Energie Comunitară
În acest context se înscrie și activitatea Coaliției Energie Comunitară, lansată în 2025 ca prima coaliție dedicată comunităților de energie din România. Inițiativa reunește membri din sectorul energetic, organizații neguvernamentale, experți, autorități locale și cetățeni și urmărește să sprijine dezvoltarea comunităților de energie, inclusiv prin schimb de bune practici, informare și dialog cu autoritățile pentru un cadru legislativ favorabil. Printre membrii fondatori se numără Cooperativa de Energie, WWF România și Observatorul Român al Sărăciei Energetice. Dacă doriți să formați o comunitate de energie, găsiți mai multe informații pe site-ul: Home – Comunitati de energie.
Articol susținut de Coaliția Energie Comunitară
