Orice schimbare la Berlin modifică echilibrul politic european. Este principala putere industrială a continentului, unul dintre principalele sale centre logistice și un jucător decisiv atât în UE, cât și în NATO.
Europa se confruntă cu un nou val de sabotaje. Explozii au avut loc la fabrici de muniții din Italia și Bulgaria în cursul lunii august, dar Germania a fost cea care a învinovățit oficial Rusia pentru tentativa de atac hibrid cu drone explozive de la aeroportul din Leipzig.
Acestea nu sunt incidente izolate. Fac parte dintr-o strategie mai amplă de presiune rusească, într-un moment marcat de trei factori: alegerile generale rusești care se apropie, pe 20 septembrie, pentru care Kremlinul trebuie să alimenteze antagonismul cu Occidentul; aprovizionarea tot mai mare cu arme occidentale din ce în ce mai sofisticate către Ucraina, ai cărei furnizori Moscova i-a etichetat drept „ținte legitime”; și un război în care avansurile rusești rămân lente, costisitoare și insuficiente pentru a asigura o victorie rapidă, notează joi ziarul spaniol El Mundo, citat de Rador Radio România.
Kremlinul are nevoie ca amenințarea escaladării să fie credibilă. Iar pentru asta, războiul hibrid este un instrument aproape perfect. Costă mai puțin decât o confruntare militară deschisă, complică atribuirea imediată și permite semănarea insecurității fără a trece formal pragul unui atac împotriva NATO. Moscova nu trebuie să declanșeze un război convențional cu Europa. Trebuie doar să-i convingă pe europeni că s-ar putea apropia de unul.
Germania este o țintă deosebit de atractivă pentru această strategie. Nu doar datorită ponderii sale economice, ci și pentru că orice schimbare la Berlin modifică echilibrul politic european.
Germania este principala putere industrială a continentului, unul dintre principalele sale centre logistice și un jucător decisiv atât în UE, cât și în NATO. Resurse, echipamente și capabilități esențiale pentru a ajuta Ucraina și a consolida fluxul flancului estic al Alianței prin teritoriul său. În plus, Germania suferă de o vulnerabilitate specifică: timp de decenii, și-a construit o parte substanțială a modelului economic și politic pe convingerea că interdependența cu Rusia ar reduce riscul de conflict. Energia rusească ieftină a alimentat competitivitatea industrială germană, iar comerțul a fost prezentat ca un instrument de stabilizare.
Invadarea Ucrainei a demolat această arhitectură, dar nu i-a eliminat inerția. Germania continuă să plătească prețul economic, politic și psihologic al acestei rupturi.
Pentru Moscova, scopul amenințării escaladării este de a exploata și amplifica diviziunile existente, atât în Germania, cât și între țările europene, în fața unei confruntări prelungite cu Rusia și a creșterii cheltuielilor militare și energetice.
Pentru un segment semnificativ al opiniei publice, evitarea escaladării este un obiectiv politic în sine. Această sensibilitate, predominantă în special în Germania, nu implică neapărat simpatie pentru Rusia, dar poate alimenta narațiuni care prezintă reînarmarea, sprijinul militar pentru Ucraina sau consolidarea NATO ca factori care apropie Europa de un război mai amplu.
Problema este că această abordare tinde să ignore o realitate fundamentală: Rusia duce de multă vreme un război hibrid împotriva Europei. Acceptarea şi obişnuirea cu acest fapt nu va face decât să încurajeze Kremlinul, conchide analiza El Mundo.
