De ce parcurile eoliene de pe coasta Mării Negre ameninţă populaţiile de lilieci din mare parte a Europei emergente – Mediu

Via Pontica, importantă rută de migraţie a păsărilor din Europa de Est, este situată de-a lungul litoralului de la Marea Neagră al României şi Bulgariei. Şi liliecii folosesc această rută. În această regiune, în ultimii ani au fost instalate numeroase parcuri eoliene datorită curenţilor de aer favorabili, dar s-au aplicat prea puţin măsurile legale pentru protecţia liliecilor, notează Emerging Europe, potrivit Rador.

O echipă de cercetare românească a colaborat cu Institutul Leibniz pentru cercetări zoologice (Leibniz-IZW) de la Berlin pentru a demonstra că acest lucru duce la rate ridicate ale mortalităţii pentru liliecii migranţi şi potenţial la un declin consistent al populaţiilor de lilieci care trăiesc chiar şi la depărtare, în alte ţări. De aceea, oamenii de ştiinţă recomandă introducerea pe scară largă a unor perioade de oprire a instalaţiilor eoliene în lunile în care are loc migraţia, ceea ce – după cum a putut demonstra echipa de cercetători la o fermă eoliană locală – ar scădea masiv mortalitatea liliecilor, generând în acelaşi timp pierderi marginale pentru producţia de energie a turbinelor.

În ultimii 10 ani, regiunea litorală din vestul Mării Negre s-a transformat într-un punct de mare interes pentru producţia de energie eoliană în Europa de Est. Condiţiile favorabile create de circulaţia curenţilor atmosferici fac ca funcţionarea parcurilor eoliene să fie deosebit de profitabilă în această zonă. În plus, regiunea este relativ puţin populată, ceea ce înseamnă că între operatori şi localnici apar rareori conflicte.

Ca urmare a condiţiilor prielnice create de curenţii atmosferici, aici există şi o rută de migraţie importantă pentru numeroase specii de păsări şi de lilieci – aşa-numita Via Pontica, botezează după o conexiune rutieră istorică romană. De aceea, această zonă ar trebui să beneficieze în mod special de măsuri de conservare precum perioade de oprire atent alese ale turbinelor, pentru a menţine o mortalitate minimă a liliecilor. Acorduri internaţionale precum Eurobats şi Directiva UE pentru Habitatul faunei şi florei furnizează deja cadrul legal în acest sens. Actualmente, au fost implementate puţine măsuri de protecţie şi monitorizarea populaţiilor este limitată sau absentă în multe regiuni din Europa de Est. Prin urmare, se ştie puţin despre impactul fermelor eoliene asupra populaţiilor de lilieci.

O echipă de cercetători români în cooperare cu Leibniz-IZW a investigat mortalitatea liliecilor într-o fermă eoliană locală, pe parcursul a patru ani. Ferma eoliană, compusă din 20 de turbine, este amplasată în partea românească a regiunii istorice de coastă Dobruja, dintre Dunăre şi Marea Neagră. În cei patru ani, specialiştii au colectat un total de 166 de lilieci morţi din 10 specii diferite, pe teritoriul fermei eoliene. Deosebit de multe au fost carcasele de lilieci Nathusius (Pipistrellus nathusii) şi liliac comun (Nyctalus noctula). Întrucât mulţi lilieci aveau răni deschise şi/sau oase rupte ale aripilor, cel mai probabil au murit ca urmare a coliziunii directe cu lamele rotitoare ale rotorului.

Cam jumătate din mamifere au murit fără o coliziune directă din cauza barotraumei care constituie o leziune letală a plămânilor provocată de diferenţele uriaşe de presiune atmosferică din apropierea lamelor rotorului.

Cercetătorii au realizat observaţii selective, punctuale, şi au calculat pierderea totală de animale ţinând cont de modelul de cercetare, timpii de studiu şi alţi factori precum probabilitatea ca o carcasă a unui liliac să fi fost devorată de vulpi sau câini vagabonzi.

Conform acestei proiecţii, 2.394 de lilieci au murit în această fermă eoliană într-o perioadă de patru ani – sau cu alte cuvinte, 30 de lilieci per turbină eoliană şi an sau 14,2 lilieci per megaWatt şi an. “Această rată a mortalităţii este extrem de ridicată”, spune dr Christian Voigt, şeful Departamentului de ecologie evoluţionistă la Leibniz-IZW. “Pentru comparaţie – cele mai mari rate ale mortalităţii în Europa Centrală sau în SUA sunt de 10 lilieci per MW şi an”.

O analiză cu izotopi stabili făcută pe probe de blană la Leibniz-IZV a arătat în plus că 90% din lilieci veneau din regiuni îndepărtate din nord şi nord-est, inclusiv Ucraina, Belarus şi Rusia.

“Acest (studiu) ne-a oferit o imagine clară a celor întâmplate”, explică Christian Voigt. “Rata mortalităţii este atât de ridicată din cauză că ferma eoliană supusă studiului este amplasată în mijlocul unei importante rute migratorii pentru lilieci. Astfel, ferma eoliană nu-i afectează negativ doar pe liliecii locali, ci şi populaţiile venite de la depărtare. De aceea este cu atât mai important să se ia măsuri corespunzătoare pentru menţinerea ratei mortalităţii la niveluri cât mai scăzute posibil, mai ales pe aceste rute de migraţie”.

Specialiştii au arătat deja la locul studiat că acest lucru se poate realiza relativ uşor. În lunile de vară, când au loc numeroase migraţii ale liliecilor, operatorul – care se consultă cu cercetătorii – a crescut pragul vitezei vântului de la care pornesc turbinele la 6,5 metri/secundă. Ca urmare, rata mortalităţii a scăzut masiv, cu 78%. “Producţia de energie a fermei eoliene s-a diminuat doar cu 0,35% pe an, ceea ce reprezintă o pierdere marginală pentru operator”, adaugă Voigt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *