Documentarul „Hoinari prin munți” spune povestea de viața și iubire a doi legendari montaniarzi români, Dinu și Marlene Mititeanu. Între 70 și 80 de ani, Mititeanu a urcat 33 de vârfuri montane de peste 4000 de metri, din toată lumea. La 87 de ani, alpinistul continuă să mergă pe munte alături de soția sa. „Când am descoperit primele două cărți ale lui Dinu Mititeanu, am simțit că în spatele acestor pagini există o poveste care merită spusă mai departe”, povestește regizorul Cosmin Dumitrache, într-un interviu pentru publicul HotNews, ce l-a motivat să facă acest documentar.
- „Mi-am dorit ca filmul să transmită ideea că mișcarea, natura și activitatea fizică au beneficii uriașe pentru sănătatea fizică și mentală”, spune regizorul.
Cel mai recent film al regizorului Cosmin Dumitrache, cunoscut pentru „România Sălbatică”, marchează o schimbare de perspectivă și reprezintă primul său documentar observațional, centrat pe latura umană.
„Ideea a apărut în 2020, când am descoperit primele două cărți ale lui Dinu Mititeanu, „Chemarea muntelui” și „Hoinari prin munți”, de unde provine și titlul filmului. În acea perioadă mă aflam în ultimele etape ale producției „România Sălbatică”, iar poveștile din cărțile lui m-au fascinat și m-au inspirat profund. Am simțit că în spatele acestor pagini există o poveste care merită spusă mai departe,”, mărturisește regizorul.
„Muntele este viață”
Documentarul a avut avanpremiera mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) 2026 (și urmează să înceapă caravana națională și să aibă proiecții și în București) și propune publicului o poveste de viață și de iubire impresionantă, în care protagoniștii sunt Dinu și Marlene Mititeanu, doi dintre cei mai respectați montaniarzi ai României.
Muntele devine un personaj în sine în film și este elementul care unește cuplul. Cu o diferență de 33 de ani între ei, eroii poveștii, împreună de 28 de ani, demonstrează nu doar că „vârsta este doar un număr”, ci și puterea pe care o poate avea o pasiune comună în conservarea legăturii dintre oameni.
Dumitrache, profund conectat de munte la rândul lui, a simțit și mai tare să-i exploreze universul, odată cu realizările acestui duo-fantastic.
„Pentru mine, muntele înseamnă sănătate, libertate, provocare, motivație și inspirație. Este locul în care simt cel mai puternic că trăiesc. Într-un singur cuvânt, muntele este viață. Povestea și experiențele lor m-au motivat să explorez mai profund universul muntelui și mi-am dorit ca prin acest film să transmit mai departe dragostea, pasiunea și inspirația pe care le-am descoperit alături de ei”, după cum precizează.
Regizorul a început filmările în 2020 și le-a încheiat în 2025, însă, așa cum explică, este un proiect independent, realizat în mare parte în timpul liber, motiv pentru care au existat și multe perioade de pauză.
A filmat în Piatra Craiului, muntele cuplului de suflet, dar și în Apuseni, Făgăraș, alte zone montane din România și în Alpi, în regiunea Mont Blanc și Matterhorn, locuri emblematice pentru activitatea lor montană.
„Au existat și provocări fizice considerabile: ture cu cortul, cățărare, trasee expuse, schi de tură și nopți petrecute iarna în cort. Toate acestea m-au scos din zona de confort și au contribuit la experiența acestui film”, subliniază regizorul
Marlene și Dinu Mititeanu, adevărata forță a documentarului
Pe lângă faptul că reprezintă o scrisoare de dragoste adresată muntelui, documentarul prezintă și experiența de viață și longevitatea lui Dinu, care în prezent are 87 de ani. O figură emblematică a alpinismului și educației montane din România, autor a șase cărți despre munte (în 2027 urmează să lanseze „Via Transilvanica în ambele sensuri”), Mititeanu a urcat 33 de vârfuri de peste 4.000 de metri între 70 și 80 de ani.
Alături de el a fost Marlene, un sprijin real în fiecare ascensiune. „Una dintre cele mai mari provocări a fost să-i conving pe Dinu și pe Marlene să fie protagoniștii filmului. A trebuit să-i fac să înțeleagă că tocmai povestea lor este inima acestui film. Se temeau ca publicul să nu interpreteze relatările lor pentru turele pe care le realizează ca pe o formă de laudă. Însă tocmai această autenticitate și lipsă de orgoliu fac ca mesajul lor să fie atât de puternic”, notează regizorul în comunicatul oficial al filmului.
„Hoinari prin Munți” ne arătă ce înseamnă să fii cu adevărat îndrăgostit de munte, modestia unor oameni în fața naturii, beneficiile unui stil de viață activ, dar mai ales voința și curajul de a-ți trăi viața cu un scop. Documentarul reunește o selecție riguroasă de aproximativ 5.000 de cadre, extrase din zeci de ore de filmare și mii de fotografii.
Imagini din anii 60-70 reconstituite cu ajutorul AI
– HotNews: Un aspect interesant al documentarului sunt imaginile de arhivă prezente. Sunt filmări reale din expedițiile protagoniștilor sau fotografii pe care le-ați transformat ulterior în secvențe video? Cât de important a fost pentru dumneavoastră să construiți povestea și în jurul lor?
– Cosmin Dumitrache: Una dintre cele mai dificile etape a fost reconstruirea vizuală a perioadei anilor ’60–’90 din viața lui Dinu. Am răscolit zeci de albume foto și numeroase colecții de diapozitive, pe care le-am digitalizat și restaurat.
Cu ajutorul tehnologiei și folosind un soft de animație cu AI, am reușit să ofer acestor imagini o nouă viață, și le-am integrat într-o narațiune vizuală coerentă. A fost un proces laborios, care a presupus multă selecție și atenție la detalii, însă mi s-a părut esențial să arăt această etapă pentru a evidenția condițiile și provocările unei alte epoci, dar și performanțele extraordinare pe care generațiile de atunci au reușit să le obțină, în ciuda limitărilor vremii.
– Coloana sonoră este de asemenea o parte integrantă din poveste. Cum ați ales piesele și cine sunt artiștii care le interpretează?
– Mi-am dorit ca toate componentele filmului să funcționeze în armonie, iar muzica a avut un rol esențial în acest sens. Am ales să folosesc cântece de munte, inspirate dintr-un patrimoniu cultural foarte bogat, care completează firesc universul poveștii. Am selectat piesele care rezonau cel mai bine cu temele și emoțiile filmului și am decis să le reinterpretăm orchestral, pentru a le oferi o dimensiune cinematografică. Interpretările aparțin Anei Teodora, lui Lucian Ștefan și lui Marius Mandaie, membrii trupei Calendar, alături de care am avut o colaborare extraordinar de frumoasă.
„Dragostea nu poate fi măsurată în cifre”
– Dinu și Marlene au o poveste incredibilă de viață. Ce face povestea lor de dragoste să fie atât de specială și relevantă pentru publicul de azi?
– Dincolo de realizările lor montane, m-a impresionat autenticitatea modului în care și-au construit viața împreună. Povestea lor de dragoste, felul în care își trăiesc existența cu bucurie, simplitate și recunoștință, dar și legătura profundă pe care o au cu natura sunt elementele care m-au fascinat cel mai mult. Într-o lume dominată de tehnologie și comunicare digitală, povestea lor pare să vină dintr-un alt timp și tocmai de aceea are o valoare atât de specială.
– Dinu are în prezent 87 de ani, dar Marlene nu-și dezvăluie vârsta. Ce diferență există între cei doi?
– Diferența de 33 de ani dintre cei doi demonstrează că dragostea nu poate fi măsurată în cifre. Pasiunea comună pentru munte și valorile pe care le împărtășesc au fost mult mai importante decât orice convenție socială. Este o dovadă că atunci când există respect, admirație și afecțiune, vârsta devine un detaliu secundar.
– Mă gândesc la tinerii care vor vedea documentarul. Dinu și Marlene s-au cunoscut analog, în urma unei corespondențe îndelungate și a unei pasiuni comune. Astăzi, când totul este la un click distanță și când pare că oamenii și-au pierdut interesul de a se cunoaște, și trec mereu la „o opțiune mai bună”, ce poate să arate legătura dintre ei generației de acum?
– Felul în care s-au cunoscut și au construit această relație pare aproape imposibil de imaginat pentru generațiile de astăzi. Povestea lor ne amintește cât de importantă este conexiunea umană autentică și cât de mult s-au schimbat relațiile interpersonale în era digitală. În același timp, ne arată că iubirea, respectul și devotamentul nu sunt influențate de tendințe sau de algoritmii rețelelor sociale.
„De prea multe ori considerăm că totul ni se cuvine”
– Muntele devine un personaj în sine în film, atât prin bucuria pe care o poate aduce, cât și prin lecțiile pe care ni le oferă. Odată cu acest documentar, cum v-ar plăcea să ne schimbăm perspectiva atunci când privim muntele?
– Mi-ar plăcea ca oamenii să privească natura cu mai mult respect și responsabilitate. De prea multe ori considerăm că totul ni se cuvine, și uităm că suntem parte din acest ecosistem. Muntele ar trebui să fie un loc în care mergem pentru a ne reconecta cu noi înșine, pentru a învăța, pentru a ne bucura și pentru a trăi experiențe autentice.
– Dinu a spus că există o diferență între „a merge pe munte” și „a merge la munte”. Dacă ne raportăm la România lui 2026, cum interpretați ideea asta?
– După pandemie s-a observat o creștere semnificativă a interesului pentru munte și pentru activitățile în aer liber. Mulți oameni au descoperit atunci frumusețea munților României. Cred însă că muntele trebuie abordat cu responsabilitate. Este important să învățăm, să ne documentăm și să progresăm treptat. Sunt optimist și cred că, în viitor, cultura montană din România va continua să se dezvolte într-un mod sănătos și matur.
„Conservarea naturii este o responsabilitate comună”
– Documentarul este și o învățătură despre respectul pe care ar fi bine să-l acordăm naturii și muntelui. Există probleme reale de comportament în acest mediu, inclusiv situații precum hrănirea animalelor sălbatice, inclusiv a urșilor. Ce credeți că lipsește în educația noastră montană?
– Cred că avem nevoie de o schimbare de perspectivă. Natura nu este un adversar și nici o resursă inepuizabilă aflată la dispoziția noastră. Suntem parte din ea și ar trebui să învățăm să trăim în armonie cu mediul înconjurător. Mă bucur să văd tot mai multe programe educaționale dedicate copiilor și sper ca generațiile viitoare să dezvolte o relație mai sănătoasă cu natura.
– Care sunt aspectele care v-ar plăcea să se îmbunătățească cu privire la asta?
– Mi-aș dori o administrare mai eficientă și mai atentă a zonelor naturale din partea autorităților, dar și mai mult respect și responsabilitate din partea celor care le vizitează. Conservarea naturii este o responsabilitate comună.
– Există și o legătură între vremurile comunismului, când muntele era un refugiu, și cele de acum, când avem libertatea să facem ce vrem. Apropo de libertatea asta, amenințată de instabilitatea politică la nivel global, ați vrut ca povestea să aibă și un mesaj în direcția protejării ei?
– Nu a fost un obiectiv principal, însă mi s-a părut important să ofer și o perspectivă asupra contextului social al vremurilor respective. Cred că astfel putem aprecia mai bine libertățile și oportunitățile de care ne bucurăm astăzi.
„Vârsta nu trebuie să devină o limită impusă de societate”
– Povestea lui Dinu este impresionantă și prin longevitatea lui. A cucerit cele mai multe vârfuri între 70 și 80 de ani, dar, așa cum zice și el, nu a fost vorba doar de genetică, cât și de grija pe care a avut-o pentru propria viață. V-ați dorit ca prin acest film să încurajați privitorii și către disciplină și sport?
– Longevitatea sa este extraordinară! Vorbim despre peste șapte decenii de activitate montană și despre o viață trăită cu aceeași pasiune și energie. Mi-am dorit ca filmul să transmită ideea că mișcarea, natura și activitatea fizică au beneficii uriașe pentru sănătatea fizică și mentală.
– În România, și nu numai, există această concepție că cei vârstnici nu mai au multe de făcut, iar statul nici nu le creează un mediu care să-i încurajeze să se bucure și de această etapă. Dinu contrazice această mentalitate și dacă e să ne uităm la el, ce v-ar plăcea să înțeleagă spectatorii despre cum ar trebui să ne trăim viața pe termen lung?
– Sper să înțeleagă că vârsta nu trebuie să devină o limită impusă de societate sau de propriile temeri. Exemplul lui Dinu demonstrează că poți continua să te bucuri de viață, să rămâi activ și să îți urmezi pasiunile mult mai mult timp decât credem de obicei.
– Din tot ceea ce ați trăit alături de Dinu și Marlene, din experiența directă cu povestea lor, care au fost cele mai importante lecții pe care le-ați luat și care v-ar plăcea să ajungă și la public?
– Cele mai utile lecții sunt despre curajul de a-ți urma pasiunea o viață întreagă, despre modestie, perseverență și despre bucuria de a împărtăși experiențele cu ceilalți. Poate cea mai importantă lecție este aceea că trebuie să avem curajul să visăm și să ne urmăm visurile până la capăt, indiferent cât de dificil sau provocator este drumul. Mă impresionează sinceritatea și generozitatea cu care Dinu și Marlene au împărtășit această pasiune și cred că astfel de exemple sunt mai necesare mai mult ca oricând în societatea de astăzi.
