Există matematicieni bine pregatiti, dar numai teoretic, care concep modele sofisticate, ce se bazeaza pe… nimic. Ei nu inteleg ce se intampla in lumea reala, modelele lor sunt frumoase, atragatoare si, pana la un punct, ele sunt validate de practica. Dar ei nu isi pun vreodata intrebarea : «Bun, si pana la urma cine plateste ?», scrie, într-un articol pe Contributors.ro, Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR.
In urma cu mai multi ani, guvernatorul BNR ne-a povestit o situatie plina de talc. Era la una din intalnirile guvernatorilor din tarile membre ale Bancii Reglementelor Internationale. Ca de obicei, au fost invitati si experti reputati intr-un domeniu de interes, care sa prezinte rezultatele studiilor lor. In acel an s-a intamplat sa fie invitati doi matematicieni americani, care facusera studii aprofundate despre piata de capital. Cei doi ajunsesera la concluzia ca piata de capital va continua sa creasca, pe termen nelimitat, ceea ce va aduce multa bogatie si bunastare tuturor celor care inteleg dinamica acestei piete. Cei doi au dat explicatii amanuntite, au aratat un coltisor din modelele sofisticate pe care se fundamenta, irefutabil, concluzia lor.
Unul dintre participanti, economist reputat si cu o indelungata experienta in activitatea bancii centrale, s-a aratat neincrezator. « Bun, si pana la urma cine plateste ? », a intrebat el. Cei doi au explicat ca… nimeni, ca totul va merge minunat la nesfarsit. A urmat pauza de masa, dupa care era programata o a doua sesiune, pentru a continua si detalia tema cresterii pietei.
A doua sesiune nu a mai avut loc : la New York tocmai se anuntase falimentul Lehman Brothers si piata era intr-o deriva de nedescris. Fiind consultanti pentru mari banci de investitii, cei doi au luat primul avion catre State, pentru a vedea daca si cat anume se mai putea salva.
Cei doi erau matematicieni redutabili, modelele lor erau foarte sofisticate si isi aratasera fiabilitatea timp de mai multi ani. Doar ca ei se bazau strict pe analize econometrice, pe corelatii de variabile ce pareau extrem de solide, insa de fapt ei nu aveau nici cea mai modesta intelegere a fenomenelor economice din spatele acelor modele. Faptul ca asertiunile lor erau validate, de ceva ani, de realitatea economica nu insemna decat ca imprejurarile lumii reale fusesera bine surprinse de model, in conditiile din acel moment. Or, lumea este mult mai complexa, iar realitatile se pot schimba brusc ; orice model, oricat de sofisticat, porneste de la repetitivitatea unor evolutii trecute, dar nu poate distinge cand si de ce aceste evolutii pot sa nu mai fie valabile la un moment dat – chiar daca bunul simt comun ar fi trebuit sa le semnaleze ca ceva nu e in ordine la model. De aceea, este de dorit ca un pic de circumspectie, de umilinta, sa fie adaugată la concluzia ce ar rezulta, aparent definitiv.
Mi-am amintit aceasta istorisire in legatura cu un fenomen de amploare, care a avut o evolutie fulminanta, dar care, dupa parerea mea, va avea, mai devreme sau mai tarziu, aceeasi soarta ca minunatele modele ale celor doi matematicieni : crypto activele. Acestea s-au nascut cu foarte putini ani in urma, la scara istoriei. Domeniul « bitcoin.org » a fost inregistrat in august 2008, cu mai putin de o luna inainte de prabusirea Lehman Brothers, iar lucrarea « Bitcoin: A Peer-to-Peer Electronic Cash System » a fost publicata electronic de Satoshi Nakamoto in octombrie 2008. (De fapt, Satoshi Nakamoto nici nu exista, sub acest indicativ s-au prezentat misteriosii creatori ai primului crypto activ ; dar parca mai conteaza ceva, daca dragostea este mare ?) Asa a inceput aventura crypto. Nu e vorba, au existat cred zeci de mii de crypto care au disparut, unele mai repede, altele mai lent; au ramas destule, dintre care cateva au avut evolutii fulminante, atat ca pret unitar, cat si ca volum al tranzactiilor. Partea leului din aceasta piata revine, si azi, bitcoin (btc).
De fapt, toate crypto sunt aplicarea in practica a unei tehnologii electronice revolutionare, intitulata blockchain, care a permis aparitia unor sisteme total descentralizate de transfer de active, fara a fi nevoie de un « punct de comanda » central. Nu stiu daca tehnologia a precedat aparitia crypto sau, dimpotriva, ideea de bani descentralizati a atras dezvoltarea tehnologiei care sa ii faca posibili. Au fost o serie de factori favorizanti, exact la momentul potrivit : internetul a oferit suportul pentru dezvoltarea fulgeratoare a tehnologiei ; conditiile pietelor financiare mondiale, cu dobanzi zero sau chiar negative, au favorizat identificarea unor plasamente care sa fie mai lucrative ; transferurile de fonduri prin banci erau scumpe si greoaie.
Eu as adauga aici si o alta conditie, despre care nu s-a vorbit in acest context, dar eu cred ca a facut parte din « mix-ul » favorizant : avantul ideilor de « corectitudine politica » si corolarul lor in privinta punerii sub semnul intrebarii a tot ceea ce inseamna ordinea recunoscuta a lucrurilor. Sa explic : am vazut ca « Alba-ca-zapada » ar putea fi si o persoana de culoare, ca sa nu ii vexam pe ne-albi ; cei 7 pitici nu mai pot fi pitici, ca ii vexam pe cei ce sufera de nanism ; despre cartea « Zece negri mititei » nici nu mai vorbesc, aici rasismul este manifest, nu ? Exista, deocamdata, si lipsuri in « restabilirea dreptatii » in lumea artistica ; de exemplu, nu am vazut inca o piesa « Romeo si Julian » si nici una in care cei doi indragostiti din Verona sunt octogenari. Dar nu e timpul trecut, vartejul contestatar al scarii traditionale a valorilor inca nu si-a pierdut de tot suflul.
Ei bine, in acest mediu nu a fost deloc dificil ca promotorii crypto sa foloseasca, in scriptul care a insotit lansarea si succesul conceptului lor, ideea ca « atotputernicia » banilor creati de banci centrale trebuie sa sfarseasca. Bogatia nu trebuie creata din nimic la discretia unor birocrati, bogatia poate fi creata de oricine, iar monopolul bancherilor trebuie sa inceteze. (In aceasta parte a scriptului a existat un mic sambure de adevar : sistemul bancar chiar detinea monopolul transferurilor financiare, ceea ce a permis mentinerea unor costuri suparator de ridicate, mai ales pentru transferurile internationale. Dupa aparitia crypto si dezvotarea unor institutii de plati complet desprinse de banci, acest monopol a disparut, ceea ce a dus la scaderea extraordinara a costurilor legate de transferul de bani intre doua parti. O bila alba, pentru crypto si pentru institutiile de plati independente de banci.)
Dincolo de asta, insa, intreaga propaganda in favoarea crypto a fost o lunga, chiar daca bine articulata, lista de minciuni si jumatati de adevaruri. Eu, unul, am tot scris despre asta, demontand toate piesele acestui puzzle. Si am facut-o si atunci cand pretul unui btc a urcat la absurdul nivel de 73.000 de dolari, si cand a luat-o la vale, cum se intampla de o buna bucata de timp (in ultimele 6 luni un btc a pierdut aproape 20% din pret).
As mai remarca un lucru : conditiile care au favorizat aparitia crypto si-au cam papat forta de propulsie : inflatia a scazut, dobanzile sunt din nou pozitive in termeni reali, iar piata adevarata de capital infloreste ; transferurile de bani, inclusiv internationale, nu mai sunt un monopol al bancilor, iar costurile sunt neglijabile ; tehnologia blockchain nu mai este o noutate, aproape oricine ar putea sa isi faca propriul crypto, deci a cumpara un btc nu mai are prea mult sens. Singurul motiv care subzista pentru a continua cu actualele crypto, care au retele vaste de distributie, este sa poti derula tranzactii necurate : de la ascunderea unor averi de ochii vigilenti ai fiscului, la rascumparari de la diferiti infractori, finantarea drogurilor si a terorismului.
Intr-un anumit sens, ii inteleg pe entuziastii crypto, cei care au inghitit pe nemestecate toate gogosile servite de papusarii sistemului, adica toti Satoshi Nakamoto, care au speculat in special naivitatea si entuziasmul celor foarte tineri. Cei care abia isi admirau tuleiele cand a aparut bitcoin desigur ca au impresia perenitatii acestui joc, care dureaza de cand au baut ei prima bere. Lor poti sa le explici ca bitcoin este mai valoros decat aurul, lor poti sa le spui ca bitcoin nu este inflationist, ca dolarul (asta de la urma chiar e adevarata : cum sa fie inflationist ceva ce nu exista ?)
Sunt analisti, ca cei la care m-am referit la inceputul acestor randuri, care calculeaza frenetic traiectoria viitoare a bitcoin, compara asta cu evolutia pietei de capital si ajung invariabil la cifre cu totul fantasmagorice, pe care le genereaza modelele lor. Iata, deschid internetul si ce aflu, despre viitorul bitcoin ? « Bitcoin ar putea fi îndreptat spre stratosferă, potrivit unui nou raport al lui Bernstein. Firma globală de investiții prezice că cel mai important activ digital din lume ar putea atinge 200.000 de dolari până în 2025, 500.000 de dolari până în 2029 și – nu, nu vezi lucrurile – 1 milion de dolari pe token până în 2033. » Iar acesta este doar un exemplu, din poate miile care exista.
Nu e de mirare : matematicieni bine pregatiti, dar numai teoretic, concep modele sofisticate, care se bazeaza pe… nimic. Ei nu inteleg ce se intampla in lumea reala, modelele lor sunt frumoase, atragatoare si, pana la un punct, ele sunt validate de practica. Dar ei nu isi pun vreodata intrebarea : « Bun, si pana la urma cine plateste ? »
Datele colectate la nivelul UE arata un fenomen ingrijorator : in medie la nivelul tarilor membre, 6% dintre cei care au raspuns unui chestionar au investit in crypto anul trecut. Pentru Romania, cifra este de 8%. Nu doar ca suntem mai saraci, dar preferam sa aruncam banii pe fereastra, in loc sa ii investim in altceva decat fum.
De aceea, mai spun o data, pentru cei care inca viseaza ca basmele croite in jurul crypto sunt reale. Nu sunt. Crypto nu este nimic – doar un joc din care multi de tot pierd si putini reusesc sa castige. Cam ca la loterie. Nu exista un profit net, nu exista niciun profit. Nici nu are de unde sa existe.
