Jurnalul cafelei de dimineață, episodul 3. Trezirea, e timpul să visezi cu ochii deschiși

spot_img

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

8 a.m. Sunetul espressorului făcând spumă peste cafeaua vieneză din cana cu „Sweet Home” ar trebui înregistrat și pus pe telefon pentru a-l folosi ca alarmă de trezire, pentru că e singurul care mă convinge să mă dau jos din pat cu adevărat. Am deschis geamul și poate de la mirosul de vară amestecat cu aburii de cafea, primul gând nu a fost la taskuri, ci la un moment foarte similar de acum câțiva ani, într-un apartament din Viena închiriat pentru un city-break, când mă dezmeticeam tot deasupra unei cafele fierbinți, tot într-o cană roșie, cu gândul la o zi întreagă de plimbări.

Dimineață cu cafea vienezaFoto: Hotnews

Am coborât și am dat un tur în alergare al cartierului unde stăteam, mândră de energia mea, iar când am revenit eram deja pregătită de explorat orașul, Dunărea, Catedrala, palatele.

Null

Dacă mă întreabă cineva ce îmi place cel mai mult să fac într–o vacanță, primul lucru care îmi vine în minte este o plimbare pe străzi necunoscute, cu cafea mare într-o mână și poate o hartă în cealaltă. Nu știu alt companion mai bun pentru „rătăcitul” intenționat într-un oraș pe care vrei să îl cunoști sau re-cunoști. Și nici momente mai împlinite decât lângă o cafea, după un tur de forță ca turist.

Sunt cam 5 km de alergat pe Ringstrasse, ocolind prin fața unor minunății și e tare greu să reziști să nu te oprești încontinuu pentru fotografii. În dimineața următoare am ieșit mai fresh, mai devreme, și mi-am promis cafeaua după ce reușesc un tur întreg, așa cum citisem la alți alergători „de vacanță” ca mine. Un premiu delicios, cu puțină frișcă.

Cafeaua a fost energia pentru a vizita tot Schonbrunn-ul. Detaliul care completa panorama de pe Catedrala Sfântul Ștefan, dar și recompensa după peste 300 de trepte urcate. Desertul complet dintr-o cafenea cu istorie. „Însoțitoarea” de bord de pe vaporașul cu care m-am plimbat pe Dunăre.

Sursa foto: Freepik

Iată, ceașca s-a golit deja pe jumătate și în curând va trebui să revin la realitate.

Dar de fapt, nu trebuie să fie Viena pentru a bea o cafea vieneză. Poate fi și orașul-acasă, cu un termos după tine. Sorbitul în timp ce surprinzi un colț de clădire veche pe care nu l-ai mai observat până atunci, deși ai trecut pe acolo de zeci de ori. Sau o recompensă în propria bucătărie, după alți 5 km alergați în aerul proaspăt de dimineață prin cartier.

O gură de cafea pe o bancă, o poză de Instagram. Pe drumul dintre Cișmigiu și Piața Victoriei, pe care merg des, se pot savura cam două cafele vieneze și se pot face cam douăzeci de fotografii care să merite. Oare pe ce străduțe să mă rătăcesc intenționat azi?

8.30 a.m. Of, cafeaua vieneză din ceașcă s-a terminat, la fel și visatul cu ochii deschiși la diminețile din alte meleaguri. Poate ar fi bine să mă duc la birou și să mă apuc de treabă. Sau poate o idee și mai bună ar fi încă o cafea și ia să vedem, când aș putea să iau un zbor la Viena?

Articol susținut de Julius Meinl

Citește și:

spot_imgspot_img