SUA nu poate avea simultan: dolarul ca monedă hegemonă, salarii ridicate și excedent comercial- poate atinge maximum două din trei prin protecționism, dar cooperarea cu Europa ar putea, teoretic, să le permită toate trei, spune Leonard Badea, Prim-viceguvernator BNR într-un text de opinie transmis marți.
El explică faptul că beneficiile globalizării nu s-au împărțit egal- unele comunități și industrii au pierdut locuri de muncă, iar nemulțumirea asta s-a transformat în presiune politică. Badea observă că pierderile de joburi cântăresc politic mult mai mult decât câștigurile difuze (prețuri mai mici pentru toți)”, spune Leonardo Badea.
De aici, adaugă el, statele au început să pună alături de eficiență și alte criterii: siguranța aprovizionării, controlul tehnologiilor critice, apropierea geopolitică a partenerilor. Asta explică fenomene precum friend-shoring sau near-shoring- nu neapărat o revenire la izolaționism, ci o globalizare care ține cont și de reziliență, nu doar de cost minim.
Ideile principale ale opiniei prim-viceguvernatorului BNR:
Globalizarea nu moare, se renegociază.
Regulile, stimulentele și raporturile de putere care au susținut-o sunt cele care se schimbă, nu fenomenul în sine.
Fragmentarea e, paradoxal, un produs al succesului globalizării.
Prin faptul că a permis economiilor emergente să devină puteri industriale și tehnologice, globalizarea a schimbat echilibrul de putere- iar tensiunile de azi sunt parțial o reacție la această redistribuire.
Reziliența costă.
Lanțuri de aprovizionare construite doar în interiorul unor blocuri politice pot fi mai sigure, dar aproape niciodată la fel de eficiente- Badea numește asta „o primă de asigurare economică”.
„Trinitatea imposibilă” a SUA.
SUA nu poate avea simultan: dolarul ca monedă hegemonă, salarii ridicate și excedent comercial- poate atinge maximum două din trei prin protecționism, dar cooperarea cu Europa ar putea, teoretic, să le permită toate trei.
Informația circulă altfel acum.
Spre deosebire de episoadele istorice de protecționism, azi poți ridica bariere vamale pentru bunuri, dar e mult mai greu să oprești circulația ideilor și cunoașterii- deci lumea poate deveni simultan mai fragmentată geopolitic și mai conectată informațional.
Concluzia: miza nu e revenirea la o lume fără interdependențe (oricum aproape imposibilă azi), ci găsirea unui model care combină eficiența cu reziliența și reducerea disparităților- printr-o gestionare cooperantă, nu conflictuală, a acestei tranziții.
