Procesul decizional al lui Vladimir Putin: cealaltă necunoscută a crizei din Ucraina – Le Monde

Deciziile Moscovei se rezumă la un singur om: Vladimir Putin. În ultimele zile, liderul de la Kremlin nu a făcut declarații, continuând să mențină suspansul pe tema tensiunilor cu Occidentul. Ca de multe ori în cazul fostului agent KGB devenit președinte, tăcerea este una dintre armele sale tactice. Pentru a nu da impresia că acționează sub presiune, dar și pentru a orchestra mai bine următoarea lovitură. De facto, plutește o ceață densă asupra pașilor următori din actuala criză. „Vladimir Putin nu a luat încă o decizie”, a anunțat Palatul Elysee sâmbătă, 12 februarie, după o nouă discuție telefonică între Emmanuel Macron și liderul de la Kremlin, scrie Le Monde, citat de Rador.

Vladimir Putin si Emmanuel Macron, tete-a-tete la KremlinFoto: EyePress via AFP / AFP / Profimedia

Capitalele occidentale nu sunt singurele care ezită în a descifra intențiile Moscovei și modul în care se iau deciziile de către președintele Putin, care va împlini 70 de ani în octombrie, după aproape un sfert de secol la putere. Chiar și în Rusia, funcționarea puterii ridică semne de întrebare, dincolo de declarații și ucazuri.

Modul de luare a deciziilor de către Vladimir Putin ar fi ”colegial”, spun unii: președintele, aflat în centrul Kremlinului și în inima cercurilor cu interese diverse, acționează căutând un compromis între elite. Alții susțin că modul de luare a deciziilor este mai degrabă vertical: Vladimir Putin se consultă doar cu o mână de oameni, un mic comitet format din apropiați ai săi, în principal înalți responsabili din serviciile de securitate.

Deocamdată, se știe de cei doi Serghei fideli și operaționali. Lavrov, nelipsitul ministru de externe, accelerează întâlnirile și convorbirile telefonice. El se arată deopotrivă deschis și sec, amabil și tăios. Diplomatul impresionează prin cunoștințele, memoria, talentul și rezistența sa.

El știe dosarele pe de rost. Lavrov a suferit, cu siguranță, un declin în fața celor celor care cer o radicalizare în cuvinte și fapte, motivând că, după divorțul dintre Moscova și Occident, Kremlinul ar trebui să renunțe la falsul liberalism și să se arate mai ofensiv. Confruntat cu ascensiunea belicoșilor, ministrul Lavrov se prezintă acum un bastion al dialogului, dornic de negociere. Dar în ultimele zile el însuși s-a arătat nerăbdător, denunțând cu sarcasm „isteria” Occidentului referitoare la iminența unei invazii rusești în Ucraina și condamnând „ultimatumurile și amenințările care nu duc la nimic”.

Exerciții în toate punctele cardinale

În teren, celălalt Serghei este cel care aplică concret diplomația incertitudinii dorită de Kremlin. Serghei Șoigu, prietenul lui Putin și ministrul apărării, lucrează pentru a menține presiunea și a întări sentimentul general de nesiguranță în Occident. Pe 21 decembrie 2021, Putin a fluturat amenințarea „tehnico-militară” în fața occidentalilor acuzați că nu și-au respectat promisiunile după căderea URSS și că au organizat extinderea NATO către granițele ruse.

De atunci, Serghei Șoigu, cel cu care președintele Putin pleacă în vacanța de vară în adâncurile Siberiei, aplică instrucțiunile la sânge. Nu numai că a dislocat aproximativ 125.000 de militari de-a lungul graniței cu Ucraina (a noua parte din totalul armatei ruse), el activează acum și în nord, cu manevre pe uscat în Belarus, iar în sud, cu manevre în Marea Neagră. El a avertizat deja că, până la sfârșitul lunii februarie, marina militară își va înmulți exercițiile. În Atlantic, în Arctic, în Pacific și în Mediterana.

Fiecare Serghei are partitura proprie. Împreună, cei doi miniștri reușesc să mențină incertitudinea, dorită de Vladimir Putin în privința intențiilor sale. Un alt personaj cheie în această punere în scenă bine orchestrată este Dmitri Kozak, șef adjunct al administrației prezidențiale, apropiat de Putin încă din anii 1990, în calitate de primar al Sankt Petersburgului.

De atunci, el a urcat în eșaloanele superioare în umbra lui Vladimir Putin, pe măsură ce acesta se ridica politic la Moscova. Este omul de încredere pentru dosarele delicate. Fost director de campanie electorală, fost vicepremier și fost succesor desemnat, este renumit pentru eficiența sa operațională.

Misiunea de astăzi a lui Dmitri Kozak? A fost numit consilier pentru chestiunea Ucraina, participând la negocierile în așa-numitul format „Normandia” ce reunește Rusia, Ucraina, Germania și Franța pentru implementarea acordurilor de pace în estul Ucrainei. Relansarea acestor discuții este una dintre realizările pe care Emmanuel Macron le-a salutat după vizita sa la Kremlin de luni, 7 februarie.

Dar, două zile mai târziu, la Berlin, întâlnirea de nouă ore și jumătate dintre cei patru consilieri speciali s-a dovedit zadarnică: Dmitri Kozak a blocat totul, cerând autorităților ucrainene să dialogheze direct cu separatiștii pro-ruși din Donbas.

O chestiune inacceptabilă pentru Kiev. Emisarul lui Vladimir Putin, „un negociator robust”, conform formulei de la Elysée, nu putea pune această solicitare pe masă fără aprobarea liderului de la Kremlin. Un alt mod de a menține presiunea.

Cursa spre radicalism

Vladimir Putin este singurul care stabilește linia generală pe care o aplică acum Serghei Lavrov, Serghei Şoigu sau Dmitri Kozak. În amonte, procesul decizional este și mai greu de decodat decât în vremurile sovietice când, în ședințele secrete ale Biroului Politic, liderul putea fi contrazis. În cadrul așa-zisului consiliului de Securitate de astăzi, doar o mână de oameni îl sfătuiesc pe președinte. Cei doi Serghei, Lavrov și Șoigu, se află în acest organism presupus a lua cele mai importante decizii. Dar foarte puține personalități publice iau parte la aceste întâlniri orchestrate de secretarul președintelui, Nikolai Patrușev, fostul șef al serviciilor secrete.

Printre membrii discreți, dar influenți, se mai numără Serghei Narîșkin, director al informațiilor externe, fost spion, la fel ca prietenul său devenit președinte. De obicei este invizibil. Deși a ocupat în trecut funcții publice în organigrama Kremlinului (în special ca președinte al Dumei, camera inferioară a Parlamentului), Narîșkin evită presa.

Pe 22 noiembrie 2021, serviciile sale au publicat un comunicat de presă de natură să îngrijoreze Occidentul: textul afirma că „situația din Ucraina este similară cu cea din Georgia înainte de evenimentele din 2008”. Adică înainte de începerea scurtului război dintre Moscova și Tbilisi, care a permis Rusiei să preia controlul asupra a 20% din teritoriul georgian. Un alt mod de a pune presiune pe Occident.

Din acest consiliu de securitate fac parte și Dmitri Medvedev și Mihail Mișustin, fostul și actualul premier rus, două figuri fără legături cu serviciile de informații. Totuși, foștii spioni și reprezentanții serviciilor sunt cei mai numeroși de acolo. Având o singură obsesie: control și siguranță.

Lansați într-un soi de cursă a radicalismului atât în ​​politica internă, cât și în cea externă, acești siloviki („bărbați ai puterii”) și-au văzut influența crescând constant din 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia. În jurul Kremlinului gravitează, cu siguranță, și unele figuri din cercurile liberale. Dar sancțiunile occidentale le-au slăbit credibilitatea, pentru că sunt văzuți ca aliați ai europenilor și americanilor. La momentul deciziilor finale, în plină criză cu Occidentul, probabil că nu vor avea acces la Vladimir Putin. Le Monde, citat de Rador.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *