Tablou de bord macroeconomic: de la criza financiară la criza-corona – Opinii

Economiile țărilor lumii se confruntă, periodic, cu evoluții ciclice, crize economice, șocuri generate de factori exogeni sistemului economic, așa cum se întâmplă și acum, pe fondul crizei sanitare generate de pandemia de COVID-19. Toate aceste evoluții au ca numitor comun nevoia de politici capabile să susțină economia și să antreneze corecțiile necesare, pe măsura dezechilibrelor.

Însă soluțiile trebuie identificate cu acuratețe și adaptate la cauzele reale ale crizelor, altfel tratamentul economic va da greș.

15 ani și 2 crize în hărți economice – de la aderarea României la UE

Analiza de față reflectă preocuparea de a contura un tablou comparativ cât mai cuprinzător, pentru toate țările Uniunii Europene, și de a evidenția totodată direcțiile și perspectivele de consolidare economică a României în actualul context al crizei-corona.

În acest sens, am utilizat seriile de date statistice pentru țările UE, cu privire la creșterea economică, soldul contului curent, deficitul bugetar, datoria publică, precum și ajustarea bugetară ca efort de consolidare a finanțelor publice. Perioada de timp luată în considerare este 2007 – 2021, deci de la începutul prezenței României în UE.

Metoda grafică utilizată constă în gruparea țărilor UE în raport de performanțele înregistrate și evidențierea ierarhiei statelor membre pe fiecare indicator în parte și pentru fiecare din anii studiați. Astfel, evoluțiile pot fi urmărite în dinamică, prin saltul sau regresul statelor membre în clasamentele anuale de la nivelul Uniunii.

Datele statistice sunt extrase din bazele EUROSTAT și AMECO. În cazul României, cifrele aferente anilor 2020 și 2021 reflectă estimări naționale, realizate de CNSP.

Harta creșterii economice și bornele celor două crize

În materie de creștere economică, performanțele țărilor UE sunt reprezentate prin clasamente anuale și prin gruparea acestora pe categorii de performanță. Astfel, harta creșterii economice din Uniune în perioada 2007-2021 evidențiază clar anii în care crizele economice au culminat, anume 2009 și 2020. În acești ani, scăderea economică a fost practic generalizată, cu o singură excepție europeană – Polonia.

Potrivit intervalelor de performanță selectate, reies câteva concluzii:

• În anii 2008-2013, țările UE înregistrează scăderi economice sau creșteri moderate, însă în următorii 6 ani, în intervalul 2014-2019, creșterea economică din spațiul european s-a extins și s-a consolidat, ca fază de expansiune economică.

• În 2020 – anul pandemiei de COVID-19, scăderea economică severă se manifestă în aproape toate țările Uniunii, spre deosebire de criza din 2009, când numărul țărilor cu scădere semnificativă a PIB, de peste 5%, a fost relativ mai redus.

• Italia, Croația, Spania, Portugalia, Grecia au fost cele mai afectate țări de criza din 2008-2009, prin scăderi economice consemnate de-a lungul mai multor ani, în timp ce revenirea lor a fost relativ lentă, dar progresivă, începând cu 2013 și 2014.

• România a înregistrat, la precedenta criză, scăderi economice severe, de -5,5% în 2009 și -4% în 2010, când au fost aplicate măsurile de austeritate. Însă, începând cu 2012, România a evoluat spre vârful clasamentului european.

• Între 2013 și 2019, România a evoluat constant pe „albastru”, cu rate înalte de creștere economică, în 2016 fiind pe locul secund în clasamentul european, însă din 2017 ritmul creșterii economice a încetinit succesiv, până la 4,1% în 2019.

• Începând cu 2015, cu excepția Greciei, toate țările UE au înregistrat creștere economică, însă grupul țărilor cu creștere economică de peste 3% s-a diminuat progresiv începând cu 2017 și până la apariția crizei sanitare din 2020.

• Grecia a fost țara cu cele mai slabe performanțe, cu scădere economică severă de-a lungul a 5 ani de prezență în subsolul clasamentului. În schimb, Irlanda a fost campioana creșterii economice, tot cu 5 ani de prezență în vârful clasamentului.

• Spre deosebire de criza din 2008-2009, căderea economică din 2020 a intervenit brusc și aproape uniform pentru toate țările UE, cu manifestări similare în anumite sectoare, date fiind criza sanitară și măsurile de lockdown din economie.

• Pentru anul 2021, prognozele arată o creștere economică destul de consistentă, cu rate de creștere de peste 3% pentru aproape toate țările UE, ceea ce indică – în cazul materializării acestora, o primă diferență semnificativă față de criza din 2009.

Aceste observații punctuale în planul performanțelor cantitative trebuie nuanțate, totuși, prin prisma politicilor și a dezechilibrelor macroeconomice, care pun sub semnul întrebării, în unele cazuri, chiar sustenabilitatea creșterii economice.

În România, de exemplu, politicile din anii 2015-2019, axate excesiv pe stimularea consumului prin relaxarea fiscală și creșterea cheltuielilor permanente, au susținut o creștere economică preponderent cantitativă, lipsită însă de aportul calitativ al investițiilor și al reformelor structurale.

În acest sens, spectrul dezechilibrelor macroeconomice este un factor esențial în judecarea calității politicilor. Este deosebit de important modul în care se ajunge la o criză economică, politicile cu care se intră în etapa de criză, dar și modul în care se iese din criză și deci politicile destinate revenirii economice.

Uneori, din dorința (politică) de a obține „mult și repede”, policy-makerii greșesc direcția și/sau dozajul. Astfel, politicile anti-criză pot deveni pe nesimțite politici prociclice, iar politicile de redresare pot atrage chiar frânarea economiei.

Harta contului curent și dezechilibrele structurale

În evoluția pe termen lung a unei economii, contul curent al balanței de plăți este cel mai cuprinzător indicator macroeconomic de sustenabilitate. Situația contului curent ne arată dacă o economie consumă mai mult decât produce, și deci trăiește pe datorie, sau dacă acumulează „avuție” prin excedente în balanța de plăți. A nu se înțelege, însă, că deficitele de cont curent sunt întotdeauna și prin definiție indezirabile. Problema este permanentizarea lor de-a lungul ciclurilor economice.

• Până în 2012, în Uniunea Europeană au predominat deficitele de cont curent, însă ulterior situația s-a echilibrat, iar excedentele de cont curent s-au manifestat cu precădere, media UE evoluând pe „verde” în aproape întreaga perioadă.

• Grupul țărilor nordice, Suedia, Danemarca, Olanda, la care se adaugă Germania, Austria au acumulat excedente de cont curent de-a lungul tuturor celor 15 ani, în ciuda celor două crize și a evoluțiilor economice ciclice.

• Grecia, Cipru, Marea Britanie, Franța și România sunt țările care au acumulat deficite de cont curent de-a lungul întregii perioade, cu mențiunea că România se definește prin cea mai lungă perioadă de evoluție pe „roșu”, în 10 din 15 ani.

În cazul României, dar nu numai, persistența unor deficite de cont curent de amploare merge în tandem cu deficitele bugetare de amploare, ceea ce explică de altfel paradigma „deficitelor gemene” care ne caracterizează începând din 2016.

Harta deficitului bugetar și panta consolidării fiscale

Ambele crize și-au pus amprenta asupra dezechilibrelor macroeconomice, dintre care deficitul bugetar este de departe cel mai senzitiv indicator, așa cum ne arată situația finanțelor publice reprezentată prin harta de mai jos. Citeste continuarea articolului pe Contributors.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *