Un nou sondaj dezvăluie atitudinile contradictorii ale europenilor emergenţi faţă de drepturile omului (presă) – Esential

Agenţia UE pentru Drepturile fundamentale ale omului (FRA) şi-a publicat studiul anual care se concentrează asupra modalităţii în care percep drepturile omului cei 27 din UE plus Macedonia de Nord şi Regatul Unit. Folosind un eşantion de 35.000 de respondenţi, FRA a evidenţiat unii indicatori care spun multe despre atitudinile faţă de democraţie, corupţie şi protecţia drepturilor, notează publicație Emerging Europe, citată de Rador.

Raportul îşi propune să-i informeze pe strategii politici şi pe politicieni despre realităţile interacțiunilor cotidiene cu principiile drepturilor omului şi să reflecte preocupările fundamentale, pentru a ajuta la depăşirea neîncrederii faţă de instituţii, care devine atât de evidentă.

Tema care revine şi pe care o relevă raportul este o mare discrepanţă între aşteptările cetăţenilor şi realităţi. O proporţie copleşitoare de nouă din 10 oameni spun că drepturile omului au o mare importanţă în crearea unor societăţi mai egale, dar mulţi cred de asemenea că actualul sistem nu le aduce beneficii egale. Acest lucru este deosebit de relevant în rândul păturilor sărace ale societăţii, ca şi în rândul persoanelor cu dizabilităţi, cu probleme de săntate şi populaţiilor mai vârstnice. Asta ilustrează un deficit creat de discrepanţele în ceea ce priveşte dreptul la acces, întrucât populaţiile cele mai vulnerabile simt că continuă să cadă prin găurile sistemului.

Deşi multe din temele sondajului nu sunt corelate cu trendurile regionale, altele evidenţiază diferenţe drastice între unele părţi ale Europei emergente şi vestul continentului. Sondajul ilustrează de asemenea că europenii emergenţi au aşteptări lăudabil de înalte privitor la acceptarea generală a drepturilor omului, dar că atitudinile devin din ce în ce mai amestecate atunci când se pun întrebări despre minorităţi, mită şi intimidare politică.

Dacă în ţări ca Polonia, Slovacia şi Slovenia, peste 62% din respondenţi sunt de acord că toţi cei din ţara lor se bucură de aceleaşi drepturi elementare ale omului, Croaţia şi Ungaria au lăsat loc de îngrijorare, doar 23 şi respectiv 34% din locuitorii lor fiind de acord. Mai mult, Ungaria a avut cel mai mic procentaj de respondenţi care cred că drepturile omului sunt importante, cu 76%, adică mai puţin cu 14% faţă de media UE.

În mod interesant, studiul atinge şi chestiunea drepturilor omului în sistemul judiciar, întrebând dacă “singurii oameni care beneficiază de drepturile omului în această ţară sunt cei care nu le merită, precum infractorii şi teroriştii”. Europa emergentă a fost în proporţie disproporţionat de mare de acord cu această afirmaţie, Slovacia şi Bulgaria cu aproximativ 60%, în vreme ce Lituania, Croaţia, România, Ungaria, Slovenia, Polonia şi Cehia s-au aflat toate printre respondenţii de top. Aceasta pune în evidenţă un trend îngrijorător al atitudinilor flexibile faţă de drepturile omului, în care anumiţi indivizi “nu le merită”, ca să nu mai vorbim de ideea că cetăţenii simt zi de zi că nu beneficiază de protecţia propriilor lor drepturi.

În raport, directorul FRA, Michael O’Flaherty, declară că dacă cu câţiva ani în urmă drepturile fundamentale ale omului nu erau o chestiune discutabilă, acum “pe tot cuprinsul UE şi mai departe, sistemele drepturilor omului au fost supuse între timp unor ameninţări constante – fiind etichetate drept corectitudine politică împinsă prea departe, ca servind doar elitei şi drept bariere neconvenabile în calea acţiunii prompte.”

Ca un ecou al acestei impresii, regiunea a pus de asemenea în evidenţă atitudinile permisive faţă de mită şi corupţie. Jumătate din cetăţenii din Slovacia, Croaţia şi Cehia cred că este acceptabil să dai o atenţie sau să faci un favor pentru a determina un funcţionar public să reacţioneze mai rapid la o cerere, şi peste 60% din respondenţii din Ungaria, Slovacia, Croaţia şi Letonia cred că este necesar să dai mită şi pentru a beneficia de tratament medical. Aceste cifre ridicate contrastează drastic cu media UE de numai 35%.

Acest lucru este deosebit de tulburător într-o epocă a unei pandemii majore precum Covid-19, dacă mulţi oameni au impresia că atenţiile şi favorurile sunt necesare pentru a fi mai bine trataţi, mai ales în spitalele publice. Pentru mulţi din locuitorii regiunii însă, astfel de comportamente sunt normale, mai ales pentru tinerii nonşalanţi. “De exemplu, când trebuie să dai bani grei unui ginecolog pentru a fi tratat omeneşte în spital – şi asta este absolut general valabil, nu este nimic neobişnuit aici”, a spus un respondent ungar la sondaj.

Atitudinile faţă de democraţie au fost încă un punct de preocupare. În pofida faptului că 86% din populaţia UE consideră că principiile democratice sunt importante, 60% crede totodată că partidelor politice din curentul central nu le pasă de “oameni ca ei”. Aici Croaţia a avut cel mai ridicat scor – 81% -, iar România 80%.

Mai mult, multe părţi ale regiunii au impresia că protejarea drepturilor minorităţilor nu este importantă pentru procesul democratic. Doar 40% din respondenţii cehi au fost de acord că drepturile minorităţilor sunt importante pentru democraţie.

Poate cea mai preocupantă este vestea că ungurii şi românii manifestă temeri de nivel mediu sau chiar înalt că ar putea deveni victime ale intimidării politice a partidelor în timpul unei campanii electorale, în proprorţie de 51% şi respectiv 48%. Aceasta trădează polarizarea atmosferei politice din ambele ţări, deseori propulsată de atacuri la adresa minorităţilor pentru mobilizarea susţinătorilor lor conservatori.

În mod interesant însă, Polonia al cărei guvern a fost acuzat de folosirea unor tehnici similare a avut un scor mult mai mic al percepţiei intimidării politice, de 28%, mai mic decât în Germania, Austria şi Spania. Acest lucru reflectă cel puţin parţial nivelul mai redus de presiuni la vot şi transparenţa din procedurile electorale, ceea ce înseamnă că sunt şi veşti bune pentru această ţară.

Raportul evidenţiază de asemenea nivelurile scăzute de transparenţă politică din Ungaria, Croaţia, Slovacia, România şi Letonia, unde mulţi au sentimentul că ONG-urile se confruntă cu restricţii în îndeplinirea activităţii, fiind intimidate de guvern.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *