România poate deveni unul dintre cele mai importante noduri logistice ale NATO pe flancul estic. Alianța vrea să extindă rețeaua strategică de conducte pentru transportul combustibililor către regiunea Mării Negre.
- NATO va investi miliarde de euro pentru a-și pregăti sistemul de aprovizionare cu combustibil în vederea unui conflict, inclusiv prin extinderea rețelei existente de conducte către flancul estic al NATO.
- România are un avantaj rar în regiune: o rețea de conducte, rafinării și un port strategic care pot transforma țara într-un hub logistic esențial pentru NATO.
- Ele au fost construite „contra Occidentului” și, prin reversarea istoriei, pot fi foarte valoroase în apărarea țării și a Vestului.
- Un specialist în energie a explicat, pentru HotNews, ce va însemna acest lucru pentru consumatorii și companiile din România.
- Printre companiile asupra cărora s-ar oglindi procesul de schimbare: la Constanța sunt Oil Terminal și rafinăria Petromidia, în zona Ploiești sunt Petrobrazi și Petrotel, dar și altele. Plus Conpet.
În ultimele decenii, accentul Alianței s-a concentrat în universul militar: tehnologia armatelor, mobilitatea rapidă a trupelor și interoperabilitatea.
Astăzi, însă, planificatorii militari redescoperă o lecție veche de când există războaiele moderne, se arată într-o analiză a Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Lecția este: fără combustibil, nici cele mai performante tancuri, avioane sau nave nu valorează mare lucru. Logistica a redevenit coloana vertebrală a puterii militare,
Conductele rămân varianta cea mai bună
Experiența războiului din Ucraina a demonstrat că transportul combustibilului cu cisterne rutiere sau feroviare este vulnerabil, costisitor și greu de susținut în cazul unui conflict de mare intensitate. Conductele petroliere dedicate produselor rafinate redevin astfel infrastructuri de importanță strategică.
În acest context, NATO analizează extinderea sistemului său de conducte către flancul estic, iar România începe să fie privită nu doar ca stat de frontieră, ci ca posibil centru logistic pentru întreaga regiune a Mării Negre.
Ce este NATO Pipeline System
Puțini europeni cunosc existența NATO Pipeline System (NPS), deși acesta reprezintă una dintre cele mai importante infrastructuri logistice ale Alianței.
Sistemul nu transportă țiței brut, ci combustibili rafinați (kerosen pentru aviație, motorină și benzină) necesari funcționării bazelor aeriene, unităților terestre și operațiunilor militare.
Cea mai importantă componentă este Central Europe Pipeline System (CEPS), care traversează Franța, Belgia, Luxemburg, Olanda și Germania și conectează rafinării, porturi maritime, depozite strategice și baze aeriene. Rețeaua însumează aproximativ 5.300 km de conducte și deservește zeci de facilități logistice.
Se pot transporta până la 500.000 de barili pe zi
La nivelul întregului NATO Pipeline System, infrastructura depășește 10.000 km de conducte și aproximativ 4 milioane de metri cubi de capacități de stocare. Nu este doar un sistem de transport. Este o infrastructură concepută pentru a permite desfășurarea rapidă și susținerea pe termen lung a operațiunilor militare, mai arată analiza AEI.
Central Europe Pipeline System poate transporta între 15 și 30 de milioane de metri cubi de combustibili pe an, adică aproximativ 40.000- 80.000 de metri cubi pe zi, echivalentul a 250.000-500.000 barili pe zi.
Petrolierele pornesc de la 500.000 de barilii, iar clasele superioare ajung la capacitatea de milioane de barili. Dar transportul durează luni sau săptămâni. Și, din port, se aplică tot o rută de transport rutier sau conducta.
Avantajul României
România moștenește o infrastructură construită pentru un alt război. Paradoxal, unul dintre avantajele României provine chiar din perioada comunistă.
În anii Războiului Rece, România a construit un sistem complex de transport al țițeiului și produselor petroliere. Acesta deservea atât economia națională, cât și necesitățile armatei, mai arată analiza organizației specializate în energie.
Sistemul era format din rețele de conducte pentru țiței și produse petroliere, numeroase depozite militare și civile dispersate, precum și legături cu rafinăriile din zona Ploiești, porturile petroliere din Constanța și Midia și bazele aeriene.
O parte din infrastructură încă există, dar unele conducte sunt utilizate de Conpet, compania națională de transport al țițeiului, unele depozite militare sunt încă folosite, iar alte tronsoane și depozite au fost scoase din uz, conservate sau privatizate după 1990.
„Aceasta este diferența fundamentală dintre România și multe alte state din regiune, România nu pornește de la zero”, se mai arată în analiză.
Constanța-Ploiești, un coridor cu valoare strategică
Din perspectiva NATO, cea mai importantă infrastructură românească este reprezentată de legătura dintre Portul Constanța, unde există depozitele de carburanți ale Oil Terminal și rafinăria Petromidia, și zona rafinăriilor din Ploiești, precum Petrobrazi și Petrotel. Toate acestea formează unul dintre cele mai importante noduri energetice din Europa de Sud-Est.
Conductele care conectează aceste facilități pot reprezenta fundamentul unui viitor coridor logistic destinat alimentării bazelor NATO din România și, ulterior, din Bulgaria și Turcia.
Estimările prezentate în analiza de bază indică faptul că între 250 și 500 km din infrastructura existentă ar putea avea valoare strategică după evaluări tehnice și modernizare.
Aceasta nu înseamnă că România dispune deja de un „CEPS Românesc”, ci că are un avantaj pe care alte state trebuie să îl construiască de la zero.
Investiții necesare în Dobrogea
Pentru integrarea într-un sistem logistic aliat ar fi necesare conducte noi către frontiera cu Bulgaria, conexiuni directe cu baza Mihail Kogălniceanu, noi stații de pompare, terminale moderne de încărcare rutieră și feroviară, depozite strategice de mare capacitate în Dobrogea, sisteme moderne de automatizare și monitorizare.
În funcție de scenariul tehnic ales, între 300 și 400 km de conducte noi ar putea completa infrastructura deja existentă.
Costurile ar fi considerabile, însă există posibilitatea finanțării prin programele NATO și ale Uniunii Europene dedicate mobilității militare și infrastructurii critice, iar beneficiile economice pot depăși componenta militară. Construcția unei asemenea infrastructuri ar genera lucrări de sute de milioane euro.
Care sunt beneficiile pentru consumatorii din România?
Din punct de vedere energetic, extinderea rețelei de conducte NATO în România nu este un proiect destinat alimentării directe a consumatorilor casnici sau reducerii imediate a prețurilor la carburanți, a afirmat, pentru HotNews, Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. Obiectivul principal este creșterea securității logistice și a capacității de aprovizionare cu combustibili a infrastructurii strategice și a forțelor aliate.
Cu toate acestea, pot exista beneficii indirecte pentru economia și consumatorii din România. În primul rând, investițiile în conducte, stații de pompare și depozite pot moderniza o parte a infrastructurii energetice naționale și pot atrage fonduri externe, inclusiv din programe NATO și europene.
În al doilea rând, dezvoltarea unor capacități suplimentare de stocare și transport crește reziliența sistemului energetic în situații de criză, reducând riscul apariției unor întreruperi în aprovizionarea cu combustibili.
Chisăliță: „Pe termen lung, un combustibil mai ieftin și o securitate energetică mai ridicată”
Dacă proiectul va valorifica și infrastructura existentă din România, costurile de investiție pot fi mai reduse, iar statul român poate obține venituri din concesionarea sau utilizarea unor active, cu condiția ca acestea să rămână în proprietatea României și să fie modernizate prin finanțare externă.
„Pe termen lung, principalul avantaj pentru consumatori nu este un combustibil mai ieftin, ci o securitate energetică mai ridicată, o infrastructură mai robustă și o capacitate mai bună a României de a face față unor situații de urgență sau unor perturbări ale aprovizionării”, mai spune Chisăliță.
Care sunt companiile românești care ar beneficia cel mai mult
În opinia sa, dacă proiectul se va materializa la o scară comparabilă cu cea discutată în prezent, principalele beneficiare ar putea fi companiile implicate în transportul, rafinarea, depozitarea și construcția infrastructurii energetice.
Mai exact, compania de stat Conpet, care administrează sistemul național de transport al țițeiului, ar fi probabil principalul beneficiar, întrucât ar urma să încaseze venituri din operare, mentenanță și eventuale concesiuni.
La fel, Oil Terminal, terminalul petrolier din Constanța, tot companie de stat, ar putea deveni unul dintre principalele puncte de recepție și distribuție a combustibililor destinați rețelei logistice NATO.
Marile firme românești de construcții și instalații ar putea participa la realizarea conductelor, stațiilor de pompare, rezervoarelor și lucrărilor civile, dacă documentațiile de achiziție permit o participare semnificativă a companiilor locale. Vor fi avantajați și operatorii feroviari și portuari implicați în logistica complementară.
„Beneficiul pentru economia românească nu este automat. El depinde de modul în care România negociază proiectul. Dacă lucrările, operarea și mentenanța sunt atribuite în mare parte unor companii străine, efectul economic intern va fi mai redus. Dacă însă România obține utilizarea și modernizarea infrastructurii existente, implicarea companiilor românești în execuție și operare, contracte pe termen lung pentru rafinare, transport și depozitare, atunci impactul economic poate fi semnificativ și se poate extinde pe câteva decenii, nu doar pe perioada construcției”, a completat Chisăliță.
Beneficii și riscuri
În concluzie, pentru România extinderea sistemului de conducte NATO ar însemna investiții de sute de milioane de euro în conducte, stații de pompare, depozite, drumuri de acces, sisteme de securitate și automatizare. O parte din contracte ar putea reveni companiilor românești, dacă sunt competitive.
Vom avea o prezență militară aliată mai stabilă, ceea ce poate încuraja investiții suplimentare în baze, depozite și facilități logistice. Totodată, va crește și influența României în NATO, întrucât țările care găzduiesc infrastructură strategică au, de regulă, un rol mai important în planificarea logistică și operațională. Asta nu înseamnă un drept de veto, dar poate crește relevanța României în cadrul Alianței.
Ținte în sine
Există însă și riscuri. Conductele, depozitele și nodurile logistice ar deveni infrastructură critică și o țintă mai importantă. În plus, chiar dacă finanțarea ar veni parțial de la NATO sau UE, România ar suporta probabil costuri de terenuri, securitate, conectări locale, autorizații și mentenanță.
Un alt risc identificat este unul de politică internă. Un astfel de proiect poate fi prezentat de opoziție sau propaganda rusă ca „militarizarea României”, chiar dacă scopul lui este apărarea și descurajarea.
Pot apărea și probleme de mediu și exproprieri. Conductele cer trasee, servituți, protecție, stații de pompare și depozite. Pot apărea conflicte cu proprietari, comunități locale sau zone protejate.
În plus, devenim mai dependenți de deciziile externe. Dacă infrastructura este NATO, România câștigă securitate, dar unele decizii operaționale, standarde și priorități vor fi stabilite împreună cu aliații.
Acesta este subiectul la care Nicușor Dan a ezitat să răspundă
Polonia, țările baltice, România, Bulgaria și Turcia vor fi principalii beneficiari ai extinderii rețelei NATO de conducte de combustibil, au scris Bloomberg și Reuters.
Subiectul, unul important pentru România, a fost abordat și în conferința de presă susținută de Nicușor Dan miercuri dimineață la Ankara, dar președintele nu a știut ce să răspundă.
Chestionat pe această temă de o jurnalistă Bloomberg, care l-a întrebat dacă România este pregătită pentru acest proiect, șeful statului român nu a părut să știe despre ce este vorba.
„Sistemul de…?”, a întrebat el, uitându-se în jur. „Ar trebui să vină chiar din Turcia aceste conducte”, i-a răspuns o voce din sală. Nu s-au auzit toate răspunsurile din sală. Președintele a tăcut mai multe momente. „Pentru aprovizionare sau pentru ce?”, a cerut el apoi lămuriri.
În cele din urmă, Nicușor Dan a răspuns generic: „Din câte știu eu, infrastructura noastră e printre cele mai bune din regiune”.
