În data de 15 aprilie 2026, președinta Comisiei Europene a anunțat că soluția tehnică (aplicația) pentru verificarea vârstei în mediul online realizată sub coordonarea executivului european va fi în curând disponibilă. Întregul discurs s-a centrat pe nevoia de protejare a copiilor în mediul online, un obiectiv ferm asumat de Comisia Europeană și accelerat de poziționările anumitor state membre cu privire la interzicerea accesului minorilor la rețelele sociale. Declarațiile Ursulei von der Leyen au fost cât se poate de ferme: gata cu scuzele și platformele online care nu ne protejează copiii urmează să fie trase la răspundere.
Această abordare nu este doar o simplă declarație politică, ci urmează o strategie a Comisiei Europene. Acum o lună, în data de 26 martie 2026, Comisia a anunțat rezultatele preliminare ale unei investigații pornite cu privire la respectarea de către operatorii unor site-uri destinate adulților (conținut pornografic) a prevederilor Regulamentului privind serviciile digitale (Digital Services Act, Regulamentul 2022/2065), concluzia fiind aceea că simpla declarație a utilizatorului că are peste 18 ani nu este o măsură efectivă pentru a preveni accesul minorilor la conținut dăunător. Ceea ce este evident pentru oricine din punct de vedere faptic a dobândit astfel și valențe juridice. Din punct de vedere juridic, în contextul în care regulile aplicabile nu indică o anumită formulă de protecție, ci doar obligația de luare a unor măsuri adecvate, este de așteptat ca soluția tehnică pentru verificarea vârstei în mediul online propusă de Comisie să definească standardul pentru ca măsurile de protecție a minorilor să fie considerate conforme. Pentru claritate, nu utilizarea în sine a aplicației Comisiei este obligatorie, putând fi utilizate și alte soluții tehnice, atât timp cât prezintă un nivel similar de adecvare. Cu alte cuvinte, mecanismele care nu implică o verificare bazată pe formula propusă de Comisie vor putea fi considerate ca inadecvate, consecințele putând merge până la aplicarea de sancțiuni.
Efectele nu se limitează numai la marile platforme sau la rețelele de socializare, ci este de așteptat ca același standard de verificare a vârstei să ajungă să fie considerat obligatoriu pentru accesarea altor servicii; de exemplu, pentru efectuarea unei comenzi online de produse alcoolice, achiziționarea unor jocuri sau, pur și simplu, pentru a putea fi verificată vârsta necesară unui consimțământ valabil în conformitate cu legislația privind protecția datelor. Astfel, impunerea acestui standard tehnic de către Comisie se poate răsfrânge asupra oricărei întreprinderi care realizează comerț online având ca obiect produse sau servicii restricționate în funcție de vârstă. Dacă aceasta va fi abordarea viitoare a autorităților competente, europene sau naționale, atunci paradigma modului în care vom utiliza internetul se va schimba, căci cel puțin o parte din site-uri sau platforme vor trebui să renunțe la simpla declarație a utilizatorului că are vârsta minimă impusă de legislația specifică și să implementeze un sistem eficient de verificare a vârstei. Dacă unele cazuri sunt clare (e.g., platformele cu conținut pornografic), o dificultate care ar putea să apară ține de stabilirea în concret a conținutului dăunător minorilor, precum și de diferențele dintre reglementările naționale (e.g., nivel diferit de vârstă).
Multiple analize au evidențiat deja existența unor vulnerabilități ale sistemului tehnic dezvoltat de Comisia Europeană. Însă, dincolo de aspectele tehnice care pot fi îmbunătățite, rămân câteva chestiuni principiale care încă merită analizate. Pe de o parte, după cum am subliniat într-un articol anterior, sub actualul aranjament constituțional, statul și Uniunea Europeană au obligația de a sprijini părinții în procesul de educare și creștere a copiilor, fără a putea interveni mai mult decât este necesar în această sferă. Pe de altă parte, nu trebuie trecută cu vederea posibilitatea ca multe platforme sau site-uri să devină excesiv de prudente și să impună verificarea vârstei ca o măsură de precauție față de eventuale sancțiuni, deși conținutul lor nu este dăunător minorilor, chestiune care ridică unele întrebări cu privire la efectele nedorite pe care le-ar putea genera pe termen mediu și lung verificarea vârstei în mediul online.
Rămâne de văzut care va fi abordarea jurisdicțiilor care au competența de a verifica dacă astfel ce măsuri sunt compatibile cu drepturile fundamentale. Pentru moment, cel mai apropiat caz este Free Speech Coalition, Inc et. al. v. Paxton (27 iunie 2025), în care Curtea Supremă a Statelor Unite a validat ca fiind conformă cu libertatea de exprimare o lege din Texas care impunea ca accesarea site-urilor cu un conținut pornografic să fie realizată numai pe baza verificării identității prin utilizarea unui document oficial sau care face dovada credibilă a vârstei (e.g., card de credit) ori a unui serviciu de tip digital pentru confirmarea vârstei. În România, precedentul cel mai apropiat ar putea fi identificat în Decizia Curții Constituționale nr. 498/2018, în care Curtea a subliniat că nu poate fi admisă din punct de vedere constituțional condiționarea serviciilor medicale de oferirea consimțământului pentru prelucrarea datelor prin intermediul dosarului electronic de sănătate. Însă, în principiu, o reglementare care ar impune prezentarea dovezii vârstei în mediul digital, pentru anumite situații limitate, nu ar trebui în mod automat să conducă la o încălcare în dreptul la viață privată, atât timp cât este însoțită de suficiente garanții pentru asigurarea confidențialității.
În acest moment, întreprinderile care au, în temeiul legislației române sau al dreptului UE, obligația de a nu comercializa produse ori servicii destinate minorilor se află într-o poziție de ușoară incertitudine. Din perspectiva Comisiei Europene, simpla menționare în condițiile de utilizare a unui site a vârstei minime nu mai este suficientă pentru a asigura conformitatea cu regulile aplicabile. Este de așteptat cel puțin apariția unei tendințe de a extinde standardul creat pe Comisie în contextul specific al Regulamentului privind serviciile digitale și către alte domenii.
Note de subsol:
(1) A se vedea: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/STATEMENT_26_817
(2) A se vedea: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_26_722
(3) A se vedea: https://www.techpolicy.press/the-eus-age-verification-fix-creates-more-problems-than-it-solves/ sau https://www.politico.eu/article/eu-brussels-launched-age-checking-app-hackers-say-took-them-2-minutes-break-it/
(4) A se vedea: https://hotnews.ro/interzicerea-accesului-minorilor-la-retelele-sociale-poate-decizia-politica-sa-imbrace-haina-juridica-2172143
(5) Hotărârea Curții Supreme este disponibilă la următoarea adresă: https://www.supremecourt.gov/opinions/24pdf/23-1122_3e04.pdf
(6) Decizia Curții Constituționale este disponibilă la următoarea adresă: https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2020/07/Decizie_498_2018.pdf
Un articol semnat de Constantin Cosmin Pintilie, Managing Associate – cpintilie@stoica-asociatii.ro.
Articol susținut de STOICA & Asociații
