Institutul Cultural Roman a anuntat ca sustine participarea filmului romanesc la Berlinala 2017, in cadrul sectiunilor a”Competitie”, a”Berlinale Talents” si a”Co-production Market”.
In deschiderea anuntarii participarii la Berlinala 2017 a filmului a”Ana, mon amour”, ce va fi prezentat in sectiunea a”Competitie” a festivalului, Radu Boroianu a tinut sa sublinieze ca are a”sperante in echipa acestui film, in tineretea echipei. Nu stiu sa avem o industrie a filmului. Constructia noastra institutionala este foarte subreda. A promova filmul romanesc, in general valorile romanesti, e un lucru de durata, fara pauza”.?
Filmul, adaptare dupa romanul a”Luminita, mon amour”, este, dupa spusele autorului cartii si co-scenarist, Cezar Paul-Badescu, foarte diferit, chiar daca se tine de litera romanului. Cele doua exploreaza lucruri diferite, pornind de la un punct comun – o afectiune nervoasa. a”Aceasta afectiune joaca rolul de catalizator, grabeste reactiile din cadrul relatiilor de cuplu”, sublinia Cezar Paul-Badescu. In timp ce romanul se duce mai degraba spre o zona sociala, filmul este interesat de relatia dintre dependenta si co-dependenta.?
Un pic mai mult despre sine?
Relatii complicate, pentru care interpretii principali ai filmului au trecut personal pe la psihanalist, in ideea de a intelege si juca cat mai autentic personajele. Pentru actorul Mircea Postelnicu, interpretul lui Toma, filmul a”a fost un drum si o descoperire”. L-a facut sa inteleaga a”un pic mai mult despre ce e cu mine in lumea asta si despre relatiile pe care le am eu cu oamenii din jurul meu”. Pentru Diana Cavallioti, personajul Ana a fost o mare provocare, a”o lupta”, ea marturisind ca a”am lasat cumva sa iasa la suprafata lucruri extraordinar de personale pentru mine si, daca vorbim de relatii interumane, pentru mine a fost o lupta, ceea ce am reusit sa rezolv”. Iulia Lumanare, co-scenarist si ea, dar si partener de platou al regizorului Calin Peter Netzer, a tinut sa precizeze ca dorinta acestuia a fost sa faca a”un film nu despre psihanaliza, ci psihanalitic”.
Si, continuand pe aceasta latura a filmului, Adrian Titieni, interpretul psihanalistului din film, dupa ce si-a declarat a”invidia” pentru ce au realizat colegii lui in film, a precizat ca este vorba despre a”doua roluri complexe si provocatoare, care au putut sa treaca ecranul si sa-l faca pe spectator sa se psihanalizeze”.
Publicul a fost unul dintre elementele care a aparut in mai toate luarile de cuvant. Astfel, producatorul filmului, Oana Iancu, punandu-se in postura de privitor al filmului, a precizat ca a”este un film care are nevoie de un public activ, un film viu care isi are sensul in spectator”, el fiind cel care poate pleca din sala cu sensuri diferite. De aici pana la problema spectatorului roman al filmului romanesc nu a mai fost decat un pas. Adrian Titieni a adus in discutie problema salilor de cinema, spunand ca a”publicul roman vine la filme …
