Italia nu inseamna doar Roma, Florenta, Venetia, Milano, Cortina Da??Ampezzo si Coasta Amalfi. Pentru cei dispusi sa se aventureze dincolo de mega-mall-urile turistice dezvoltate in jurul celor mai importante centre de comercializare a istoriei, artei si frumusetilor naturale, Italia are mult mai mult de oferit decat se poate ghici din majoritatea pliantelor.
Daca nu sunteti dependenti de turismul de masa, nu tineti mortis sa faceti bai de multime de cate ori vreti sa va apropiati de o capodopera si mai ales nu vi se pare insuportabil sa mergeti cu masina o ora si sa nu vedeti altceva decat maslini si iar maslini, mii, zeci, sute de mii de maslini cu trunchiul gros, multi dintre ei vechi de sute de ani, merita sa luati avionul pana la Bari, iar de acolo sa o porniti spre Matera, capitala civilizatiei a”Epoca de Piatra”.
La prima vedere, Matera, un oras de 55.000 de locuitori, din provincia Basilicata, in sudul Italiei, nu are nimic spectaculos. O zona centrala animata in care cladirile istorice frumoase, atent restaurate, care gazduiesc biserici, muzee, institutii publice si banci se amesteca intr-o dezordine vesela cu tratoriile, cafenelele si gelateriile si cam atat.
Ce are cu adevarat Matera spectaculos nu se dezvaluie dintr-o data privirii pentru simplul motiv ca nu se afla la acelasi orizont cu piateta publica. Comoara din Matera se afla sub picioarele copilasilor care alearga ca niste zvarlugi, a tinerilor guralivi si a pensionarilor captivati de un joc de carti. Intreaga piateta este, de fapt, acoperisul a”orasului vechi” – cunoscut si sub numele de a”Sassi” sau a”orasul subteran”.
Sassi este motivul principalul pentru care trebuie vizitata Matera – o asezare locuita aproape neintrerupt din Paleolitic pana in prezent, un stup gigantic format din locuinte ale caror corpuri principale nu sunt altceva decat pesteri sapate in roca moale, calcaroasa, una peste alta, suprapuse, pe o verticala de mai bine de o suta de metri.
Privit de la granita cu Matera contemporana, Sassi arata ca un muzeu in aer liber, sculptat intr-un un bloc imens de piatra. Senzatia de neverosimil pe care ti-o da vine din faptul ca nici casele si nici drumurile nu par sa aiba profunzime. Din cauza ca totul pare cioplit la suprafata, senzatia este cea a unui oras de butaforie.
De aceea, probabil, Sassi a si atras atat de multi regizori, de la Mel Gibson, care a filmat aici a”Patimile lui Hristos”, la Pier Paolo Passolini (a”Evanghelia dupa Matei”), la Roberto Rossellini (a”Anul unu”). Ei, ca si alti cativa zeci care au filmat aici productii cu teme religioase, istorice sau chiar filme de groaza au fost fascinati de aerul imemorial al orasului, de asemanarile cu Ierusalimul, de la strazile pavate cu piatra, la modul in care cade lumina in zilele toride de vara.
In Sassi, supranumita capitala civilizatiei a”Epocii de Piatra”, chiar intelegi de ce pesterile au fost pentru atata vreme locuri atat de prielnice traiului. Daca le veti vizita veti simti temperatura constanta care ne-a protejat stramosii de ger si arsita, veti intelege contextul istoric si economic care le-a permis italienilor ce au locuit in ele in Evul Mediu sa prospere deoarece reprezentau ateliere perfecte de fabricare a uleiului de masline si de pastrare a vinului.
Veti intelege si de ce Sassi a fost considerata de statul italian a”o rusine nationala” dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial: pentru ca saracia si lipsa de perspective ii facea pe locuitorii …
