In domeniul misiunilor in spatiu, 75 de milioane de dolari sunt, practic, maruntis. Atat plateste India pentru programul spatial care a trimis o sonda spre Marte in noiembrie 2013. Cum au reusit indienii sa realizeze un asemenea proiect, cu o suma care reprezinta trei sferturi din bugetul de 100 milioane de care au dispus creatorii filmului Gravity? Aceasta este intrebarea la care incearca sa raspunda jurnalistii de la New York Times. ?
Specialisti tineri, bine pregatiti, dar prost platiti
Cu exceptia lui Subbiah Arunan, directorul programului, cel mai in varsta membru al echipei are 32 de ani. Si nu vorbim de o echipa mica. 2500 de oameni au lucrat pentru a trimite sonda spre Marte, varsta medie a acestora fiind de 27 de ani. Specialistii indienii, desi lucreaza de multe ori in ture prelungite, castiga de 3-4 ori mai putin decat confratii lor americani. Costurile de personal nu depasesc, in aceste conditii, 15% din bugetul misiunii.
Proiectarea modulara si scurtarea ciclului de productie contribuie si ele la reducerea costurilor. O parte din piesele si sistemele folosite au fost concepute astfel incat sa poate fi utilizate si in alte misiuni. Iar daca americanii si europenii construiesc mai multe modele ale vehiculului spatial, indieni incep direct cu varianta finala. Astfel, nu e de mirare ca indienii au …
